O blonda voia sa-si cumpere o pereche de pantofi de crocodil

O blonda care voia sa-si cumpere o pereche de pantofi de crocodil, mergea din magazin in magazin ca sa gaseasca cel mai bun pret. Preturile erau, insa, exorbitant de mari.
-Deci, nu negociati nimic la pantofii astia?
-Ne pare rau domnita, astea-s preturile, nu avem ce face.
-OOOFFF, pai la banii astia ma duc si-imi cumpar o pusca, si ma duc si-mi impusc un crocodil si-mi fac rost de pantofi gratis !!!
-N-aveti decat, domnisoara!
Blonda isi ia pusca si pleaca la vanatoare. Vanzatorul, in drum spre casa, trece pe langa o mlastina unde o vede pe blonda. In fata ei apare un crocodil de vreo 6 metri, blonda cu sange rece, il impusca, si-l tareste pe un damb unde mai erau intinsi vreo 7 crocodili. Il ia de picioare, il suceste si cu un racnet de deznadejde:
-LA NAIBA !!!!!!!!! Si asta e descult

Căţei de cartier

Incurcate sunt caile alegatorilor. Totusi, trebuie sa recunoastem, multi dintre dumnealor sunt practici si hotarati. Au calea lor si nimeni nu-i schimba traseul. Ieri mai pe seara am avut ocazia de a purta o discutie pe tema electorala cu un personaj din categoria descrisa pe scurt mai sus. Poate stiti genul, pensionat, a lucrat intr-una din intreprinderile de stat industriale, are cel putin un deget lipsa, isi duce nepotii la scoala si, uneori, mai da cu harletul prin petecul de pamant de langa scara blocului. Omul se intorcea spre casa dupa ce facuse cateva vizite corturilor amplasate prin cartier cu ocazia campaniei electorale. Filosofia sa era una simpla: “Dom’le, daca ei cara cu sacosile, eu de ce sa nu iau macar o punga ?”. N-am stiut despre ce-i vorba, nici nu ma interesa, eram atent la doi catei care alergau printre picioarele trecatorilor inghesuiti pe trotuar din cauza masinilor parcate acolo. “Ia uite, am luat si eu doua, trei becuri, le mai schimb in scara cand se ard celelalte”. Ma gandeam ca administratorul se ocupa oricum de acest lucru, doar eram cotizanti la cheltuieli. In fine, lipsit de importanta acest aspect. Cainii gasisera  niste cutii cazute dintr-un cos de gunoi si acum se harjoneau pe langa ele. Poate gasisera vreo farama de mancare. “Ia zi vecine, care-i treaba ?” indraznesc in cele din urma, gandindu-ma la ce are de zis omul, macar asa, sa am ce dicuta la bere mai apoi cu prietenii. “Ce sa fie ? Nu ma inteleg cu nesimtitii astia de la ce partid or fi ei..Tu-le muma-n…Am dus-o pe aia mica la scoala azi si i-am rugat sa-mi opreasca si mie vreo doua pixuri, vreo doua brichete…Adica io nu fumez mult da’ cateva brichete nu strica..Nu c-ar fi scump gazul da’ daca oricum trebuie sa le dea, ce mai conteaza cui le da..Pixurile mi le ia aia mica la scoala”. Cainii incepusera sa se maraie unul pe celalalt. Sigur aveau ceva de impartit. “Ia uite, mai sunt unii in fata..Ai dreacu’ astia nu era azi. Cred ca le-a ramas de impartit si trebuie sa dea tot. Uite-o pe aia cum pleaca cu doua sacose..Mai, nu va mai saturati, tu-va muma-n…Ce-o fi luat acolo ?”. Fara sa-mi dau seama eram prins in problemele sale. Chiar, ce facea doamna aceea cu doua plase de pixuri, brichete, becuri, harti si ce mama naibii mai ii dadusera ? Avea si vecinul meu dreptate..Dati cate putin sa ajunga la toata lumea ! “Hai vecine, ia si tu un bec si mi-l dai mie daca nu-ti trebuie..Ca io le mai schimb prin scara, ti-am zis.” .Cainii  ajunsesera cumva in mijlocul intersectiei, nepasatori la masinile ce se indreptau galagioase spre casa. Pareau impacati cu ce gasisera mai devreme in cos. “Auzi, vecine…” intreb eu nelamurit, “..te duci la vot ?”. Profunda intrebare, profund raspuns. “Mai este pana duminica inca doua, trei zile..Vedem ce se mai intampla. Poate ma duc, poate nu.”. “Strasnic om !” imi trecu prin minte. Era clar, omul analizeaza si despica firul in patru. Care are programul cel mai bun, cu ce proiecte ataca fonduri europene, cum vede strategia de dezvoltare..Adica, votul trebuie sa fie unul inteligent. “Ei, tot pe asta l-oi vota. Pai, eu ii cunosc pe ailalti ?” . S-a dus naibii analiza, votul inteligent. Ne cam ducem naibii cu fiecare zi, de fapt. “Pai stati asa, nu vedeti ca nu s-a intamplat mai nimic in ultimii ani, de ce nu schimbam si noi ceva…?”. Mai bine nu intrebam. Imi vedeam eu de drumul meu, ma uitam dupa caini..Chiar, au disparut cainii…Unde s-or fi dus ? “…Noua ne-a dat si de mancare pe la serbarile alea prin parc, am fost si in excursie de vreo doua ori cu primaria..Adica, altii poate n-or face nici atat”. “Da, dom’le dar nu sunt parcari, curatenie, spatii verzi, drumuri asfaltate..Ne sufocam, nu vedeti ?”. Adica, spuneam si eu de cacaturi din astea, spuse de vreo 18 ani.”Aaa, pai duceti-va voi tinerii si luati atitudine..Schimbati voi, ca voi vreti..Noi ne-am cam trait viata.”. Futu-i gura ma-sii, ca nu putea s-o spuna mai bine ! Ma si gandeam la tinerii din cartier. Aia care incep sa devina majoritari. Ma gandeam si la atitudinea lor, vointa lor de a schimba lucrurile in bine.  Ma gandem la tinerii aia care tripleaza  an de an numarul abandonurilor scolare. Tinerii aia ecologisti si carora le place sa arunce cu pet-ul din masina, la semafor. Aia care abia acum incep sa-si traiasca viata. ..

   …Oare ce-or zice cei doi catei ? Pentru ei cum se vede viata ?

Grija reciproca

Doi soti fac 50 de ani de casatorie si se duc sa serbeze la hotelul unde si-au petrecut luna de miere. Ajunsi acolo povestesc ocazia si sunt tratati regeste, cu sampanie si caviar din partea hotelului. Dimineata cei doi se trezesc si sotia incepe sa-si sufle nasul pe cearsaf.
– Ce faci, draga? Cum poti sa faci asa ceva dupa ce am fost tinuti in puf de hotel?
– Auzi barbate, acum 50 ani te-ai taiat la deget ca sa imi salvezi onoarea… acum e randul meu…

Un taran se ocupa de cultivatul pepenilor.

La un moment dat niste copii au inceput sa intre noaptea pe plantatie si sa fure din pepeni. Omul se gandeste si se gandeste pana ii vine o idee, care in mod sigur ii va speria pe copii. Asa ca pune pe camp o placuta pe care scria:
„Un pepene de pe acest camp a fost injectat cu cianura”.
Ziua urmatoare taranul vine pe camp si vede ca nu lipseste nici un pepene, dar gaseste o alta placuta langa cea pusa de el:
„Acum sunt doi”

Psihologie

Un tip extrem de timid intra intr-un bar si vede o femeie foarte frumoasa stand la bar. Dupa ce se chinuie timp de o ora sa-si ia inima in dinti, se indreapta in cele din urma catre ea si o intreaba intr-o doara:
– Te-ai supara daca as sta putin de vorba cu tine?
Ea ii raspunde urland ca din gura de sarpe:
– NU! Nu ma culc cu tine in seara asta!
Toti cei care se aflau in bar se uita uimiti. Tipul, absolut stanjenit, se retrage umil la masa lui. Dupa cateva minute, femeia vine la el si isi cere scuze. Ii zambeste si-i spune:
– Imi cer scuze daca v-am stanjenit. Vedeti, sunt in ultimul an la psihologie si studiez cum reactionaza oamenii in situatii jenante.
La aceasta, tipul ii raspunde si el urland ca din gura de sarpe:
– Cum adica 200 de dolari????!!!!

Trimite mai departe

Din ciclul trimite la 10 persoane in 5 minute va prezentam:
„De necrezut dar adevarat!!!!”

Scrie numele tau de trei ori la rand, apoi sterge tot, apoi apasa shift+alt+ctrl+tab+esc+enter+del+F1+F2+F3+F4+F5+F6+F7+F8+F9+F34, apoi restarteaza calculatorul, apoi stinge-l de tot, arunca monitorul peste fereastra, calca in picioare tastatura, toarna apa pe carcasa in timp ce e in priza, da foc la mouse si joaca fotbal cu boxele, apoi priveste in oglinda si vei vedea o fata de idiot. E PE BUNE FAZA!!!!…

P.S.:
Nu uita sa te gindesti la persoana iubita !!!!!!!!”
Incearca si tu, trimite mai departe, nu rupe lantul!!!
Da-te de 15 ori cu capul de monitor, da-ti cu tastatura in gura de 20 de ori, arunca-te pe geam si daca apuci, inchide ochii … si ai sa vezi persoana iubita.

Sindromul VHS posttraumatic

Raman cateodata fascinat si in aceasi masura surprins de anul din calendar. Este 2008. Astazi, ieri si tot anul asta. A fost si 2007, a fost si 2006…. aceleasi sentimente m-au incercat. Am strania senzatia ca sunt in viitor. De fapt, sunt momente cand tot ce inseamna an din mileniul trei imi da senzatia ca traiesc un scenariu science fiction. O fractiune de secunda, pana sa trec informatia prin filtrul ratiunii, sunt prezent in viitor.

Am impresia ca robotul de bucatarie se uita urat la mine sau ca o simpla strangere de mana se poate lasa cu urmari grave in ceea ce ma priveste pentru ca cel cu care ma salut are o mana bionica de ultima generatie cu o forta covarsitoare, captusita cu un material clonat din propria-i piele. Ma astept ca la metrou sa dau peste tuneluri stramte care duc catre tabara unor ultimi supravietuitori ai proaspat incheiatului razboi nuclear sau ma astept ca Baraganul sa mai pastreze doar verdele lacustelor, hectare intregi inecandu-se intr-o mare arida. Diminetile fara soare ma duc cu gandul dincolo de troposfera unde stratul de ozon este substituit de un strat protector artificial al carui efect este noaptea permanenta. Cursele pana la gara cu dacia 1300 a lu’ tata imi lasa impresia ca se vor incheia atarizand pe starportul unei colonii interstelare de pe Marte.

Cauza: prea multe filme SF pe video in perioada pubertatii coroborat cu identificarea viitorului apropiat, raportat la acel timp, cu prezentul in desfasurare.

Diagnostic: sindrom VHS posttraumatic.

PS: Ca tot suntem in tema am si eu o intrebare care imi coace in minte de la aparitia primelor cosuri: cum poate prietenul si in acelasi timp camaradul de lupta al liderului rezistentei umane din Terminator 1 sa se intoarca in trecut, s-o fecundeze pe mama amicului lui, respectiv exact liderul, si femeia, neavand ce face, sa-l nasca chiar pe acelasi respectiv lider? Voiaj in timp, voiaj in timp… da’ tot nu se leaga.

Mai jos am schitat o schema a problemei. Orice solutie e binevenita.

Dati-mi o arma si o sa salvez lumea!