Zilele astea trebuie sa fi implinit doua saptamani de cand m-am rupt de tot ce inseamna informare media. Mi-am tinut ochii si urechile departe de titlurile ziarelor si ale buletinelor de stiri de la radio si tv. E asa liniste…

Cum e si firesc, lucrurile se intampla prea bine si fara mine sau aportul meu. Politicienii flencanesc la cuvinte goale ce put a demagogie ieftina, cotidianele ne provoaca atentia cu aceleasi noi si vechi subiecte prezentate in ambalaje diferite, fata de la pagina 5 e la fel de despuiata si interesata de o cariera in modeling, vedetele de ceara isi ard cum stiu mai bine timpul de pomana, Realitatea se repeta de dimineata pana noaptea. Pamanul inca se invarte cu sau fara voia cuiva.

E ca si cum mi-as tine respiratia intr-un mediu toxic: in prima faza imi face bine ca nu inhalez buying propecia online aerul nociv, dar intr-un final e inevitabil sa inspir o gura pentru a-mi procura oxigenul indispensabil. Cat as putea sa-mi tin si respiratia?

Reancorati cargoul ideilor in realitate!

Imi multumesc pentru neatentiea acordata. N-am pierdut nimic, decat echilibrul. Inca un metru, va rog…