Probabil, odata cu trecerea timpului, anumite imagini din trecut devin tot mai puternice. Intamplari, vechi obiceiuri, sunete, miresme, toate adunate intr-un simplu gand ce-ti da palpitatii dulci cand afara este iarna. Uneori vrei sa le lasi mostenire desi cateodata nici nu conteaza cui. Le aduni in globul tau de cristal si le visezi in noptile ploioase.

   Te gandesti la primaverile de odinioara, cand florile iti zambeau timpuriu din copacii aflati tot timpul in drumul tau. Mirosul ierbii proaspat cosite care iti dadea viata fiecarui fir cazut pe tarana…Si cum erau merindele infulecate la umbra unui copac aflat langa gramada de fan…Apoi, gandeste-te cum alergai si te ascundeai sub covorul rosiatic de toamna, cladit cu fosnet de arborii ramasi dezgoliti si melancolici, parca. Si cum asteptai prima zapada, uitandu-te in fiecare zi pe fereastra, hotarat sa anunti tu primul fulg. Veneau, pe rand, bradul si podoabele sale de Craciun, comorile ascunse sub cetina , sania invelita in patura bunicului..Si peste toate domneste bucataria bunicii, totdeauna plina de povesti si caldura…

   …Aduna-le in glob si ai grija de el. Uneori, este darul tau cel mai de pret