Exista un nou scandal suculent in presa despre o profesoara de franceza din Zalau, protagonista unor inregistrari video mai mult decat fierbinti, care ar lasa cu gura cascata orice domnisoara profesoara ajunsa la menopauza. Materialele au fost realizate chiar de sotul doamnei, iar publicarea lor abuziva a fost posibila, din cate am inteles, dupa ce calculatorul pe care erau stocate a fost dus intr-un service din localitate pentru ingrijiri medicale. Atentie la neatentie! La aflarea vestii ca inregistrarile cu ea si sotul ei circula slobode prin oras, profa s-a autodenuntat, daca se poate spune asa – caci nu a savarsit nicio crima, nici macar una impotriva moralitatii – la Inspectoratul Scolar. Ce a atras dupa sine toata tarasenia, e lesne de inteles.
Suspendarea din functie a doamnei profesoare, de catre forururile abilitate, nu ar insemna decat o alta lingura de prejudecati presarata in oala cu false valori morale ce inca mai sunt servite de catre sistemul de invatamant romanesc. Surprinzator sau nu, conceptele de viata publica si de viata privata sunt notiuni absente sau extrem de vagi. Inca ne mai aflam sub efectul celor 50 de ani de comunism ce se resimt si acum in toate incheieturile mediului social.
Problema nu e ca femeia s-a lasat trasa in poze, pe video sau oriunde altundeva in compania sotului – ca sa vedeti nesimtire din partea dumneaei, pai tocmai cu sotul? – la intimitatea conferita de cei patru pereti ai cuibului conjugal. Problema nu e nici ca cei care se fac vinovati in totala masura sunt cei care i-au violat intimitatea si au facut publice astfel de materiale defaimatoare. Problema este ca doamna profesoara a putut sa se preteze la asemenea activitati degradante. Pai tocmai dumneaei, care era o persoana respectabila!? Cum e posibil ca o profesoara, si directoare, cand pe deasupra cand pe dedesubt, sa se injoseasca in asemenea hal!?
Tagma profesorilor este consternata. Profesorul de matematica nu o mai poate privi in ochi pe doamna directoare, nedezlipindu-si ochii din decolteul acesteia, profa de economie realizeaza ca exista si alte pozitii decat cea a misionarului, profa de chimie – care nu concepea procrearea decat in eprubeta – nu poate tolera asemenea grosolonie, profa de biologie se simte mai stanjenita decat la lectiile in care le preda elevilor aparatul de reproducere, profa de geografie vede in premiera intr-o stalactita, simbolul falusului, profa de romana sustine ca nu stie nimic despre asperitatile limbilor straine. Sa fie ipocrizie? Sau profa de franceza a pus punctul G direct pe “i”-urile din rigiditatea sau frigiditatea altora?
Cica, daca nici oamenii cu atatea studii nu se pot abtine de la asemenea porniri primare, ce pretentie sa mai avem de la copiii nostri?! Adica cum? Adica ar trebui sa existe o relatie direct proportionala intre functia detinuta sau pozitia ocupata in societate si pudoarea ce trebuie sa ne-o insusim? Adica un cuplu de muncitori necalificati pot cobori pana la un asa grad de degradare, incat sa se poata fute in draci, pe cand un cuplu cu un el si o ea, ditamai directorii, nu pot decat sa se tavaleasca platonic pe intuneric prin cearsaful de carti sau sa se dedea abstinentei absolute. D-aia, chindar fiind, ajunsesem sa ma intreb daca pe fi-su profului de istorie nu l-a adus chiar barza, pentru ca profesorii, oameni elevati, nu pot face treaba aia murdara de care tocmai ce aflasem si eu.
Ce s-a intamplat cu doamna profesoara la ea in dormitor, e numai treaba ei si-a lu’ barba-su. Si opinia publica si comunitatea ar trebui sa discearna intre viata publica si viata privata. Nu mai socotesc ca, daca era vorba de un barbat, era doar curvar si atat, dar acum, ca e vorba de o femeie, avem grija sa o ponegrim, anulandu-i intr-o clipita toate calitatile de care a dat dovada pana acum. Mentalitate retrograda, rurala, in care o femeie care capata aspiratii si incepe sa rupa liniile rigide trasate de comunitate, se izbeste subit de invidia sau ignoranta celorlalti (in special celorlalte), ajungand intr-un final sa fie etichetata drept curva sau nebuna.