Am zărit pe o pânză a internetului, într-un colţ de ecran, următoarea înşiruire de cuvinte: două ferme din Estonia vor să devină “republică sovietică” independentă.
Era de aşteptat, dom’le. Când agricultura tradiţională începe să fie înghiţită de boom-ul tehnologic, fermieru’ îşi pune secera şi ciocanul în cui şi se lasă devorat în prostie de nostalgie. Sincer, nu cunosc cât este nostalgie, cât este roşu în faţa ochilor sau cât este gol în spatele frunţii, dar sper din toată liniştea se nu se creeze un precedent prin recunoaşterea acestei republici separatiste.
Mâine, poimâine, aud că grupului de pensionari activi din Parcul Cişmigiu li s-a facut de stat independent. Şi până să apeleze la Moscova, vor apela la tovarăşul Iliescu. Şi-apoi, cum ar fi să avem în centrul Bucureştiului, Republica Socialistă Cişmigiu vecină de stradă cu Primăria Capitalei? N-ar înnebuni Băsescu?