O discuţie de azi, cu un islandez:

„-Dar ce se întâmplă la voi, de ce este aşa aglomerat ? S-a întâmplat ceva de-i traficul ăsta ?

-Nu, domnule, aşa este în fiecare zi. Mă rog, aproape în fiecare zi. Ţine de cotidian. Nu avem infrastructură.

-Păi, cum nu aveţi…? Nu sunteţi în UE ?…Că maşini am văzut de tot felul…Scumpe, ieftine…

-Eh, suntem în UE. Dar aici corupţia este mare…

-Da, da, am auzit asta. Păi, de ce toleraţi ?

-Ştiţi, la noi toată lumea dă şpagă, pentru orice. Se poate.

-Cum aşa ? Nu mai daţi ! Nu se poate !

-Ba da. Nu ne pedepseşte nimeni.

-Da dar nu trebuie să mai daţi. Respectaţi legile. E simplu.

-Auzi, Bàldur, preferi să plăteşti mai mult sau mai puţin ?

-Nu înţeleg, ce întrebare este asta ?

-Răspunde-mi, te rog. Preferi să plăteşti mai mult sau mai puţin ?… Aşa, în general.

-Păi, mai puţin, nu ? E normal..

-..Sau chiar deloc, nu ?

-Mda. De ce ?

-Dacă iei o amendă, să spunem…Nu ai vrea să plăteşti mai puţin ?

-Aaa, nu, plătesc amenda ! Aşa este corect.

-Sincer, dacă ai avea ocazia să dai mai puţin, nu ai da..? Fără să-ţi facă nimeni nimic. Chiar să ţi se sugereze această variantă. Repet, fără să ţi se întâmple nimic. De fapt, totul să fie mai apoi ca şi cum nu s-ar fi întâmplat ceva. Spune, sincer…Nu este mai simplu ?

-Hm…Pare utopic.

-Nu mi-ai răspuns…”

Lui Bàldur i se înfiripă un zâmbet pe faţă. Privirea lui a scâncit un „da”. Apoi, uitându-se către degete, m-a întrebat ce mai zic.