Dimineaţa m-a prins, ca de obicei, certându-mă cu ceasul pentru acordarea a încor cinci minute de linişte. Au urmat tabieturi şi, într-un final, contactul cu exteriorul casei mele. Purtat de gânduri, ignor oraşul grizonat de iarnă. Şuvoiul de maşini începe să-şi facă simţită prezenţa în timpane şi în nări, grăbindu-mi paşii către destinaţie. Unul câte unul, trecătorii ieşiţi în cale adaugă nuanţe de gri peisajului anost-matinal. Din când în când, o adiere tăioasă de vânt se aruncă printre oameni, clădiri şi gunoaie, răscolind rămăşiţele urbane abandonate fără noimă. O măturătoare adună molcom resturile împrăştiate, nepăsându-i, parcă, de cursul vieţii derulate în jurul ei. Imaginea cotidianului îşi adună haotic piesele, amestecând palid nuanţele…
Brusc, piesa derulată anterior este tulburată: un capac de canalizare aflat lângă trotuar se ridică vioi, arătând o arătanie cu ochii mijind de somn chinuit. Un carton îşi ia zborul de lângă personajul cu pricina iar ochii săi rămân pironiţi pe tanti măturătoare de mai devreme. După câteva secunde de tatonare, se răsteşte cu năduf: „Bună dimineaaaţaa!…Şi spor la treabă ! Hă, hă, hă!”.
si ai spor la treaba?
Ai văzut o ţestoasă ninja?
vreau sa ies la pensie ACUM, pana nu sunt prea obosita sa mai fac ceva!
i-ai hasurat ochii ori este omul spranceana ?
Era guvernul, te imipingea la munca!!!
Autohton, dezolant, incurajator
si nu ia prins nimeni mainile intre capac si asfalt ?
p.s. intrati pe pagini aurii si in campul ” ce cautati ?” scrieti ”pe cineva muncind” , rezultatul …..este cat se poate de………denumiti voi fraza cum doriti 🙂
„oraşul grizonat de iarnă” – cum ba grizonat, ca e brunet toata ziua, negru,tuci, clei…