Dimineaţa cu sărman şi tanti

    Dimineaţa m-a prins, ca de obicei, certându-mă cu ceasul pentru acordarea a încor cinci minute de linişte. Au urmat tabieturi şi, într-un final, contactul cu exteriorul casei mele. Purtat de gânduri, ignor oraşul grizonat de iarnă. Şuvoiul de maşini începe să-şi facă simţită prezenţa în timpane şi în nări, grăbindu-mi paşii către destinaţie. Unul câte unul, trecătorii ieşiţi în cale adaugă nuanţe de gri peisajului anost-matinal. Din când în când, o adiere tăioasă de vânt se aruncă printre oameni, clădiri şi gunoaie, răscolind rămăşiţele urbane abandonate fără noimă. O măturătoare adună molcom resturile împrăştiate, nepăsându-i, parcă, de cursul vieţii derulate în jurul ei. Imaginea cotidianului îşi adună haotic piesele, amestecând palid nuanţele…
   Brusc, piesa derulată anterior este tulburată: un capac de canalizare aflat lângă trotuar se ridică vioi, arătând o arătanie cu ochii mijind de somn chinuit. Un carton îşi ia zborul de lângă personajul cu pricina iar ochii săi rămân pironiţi pe tanti măturătoare de mai devreme. După câteva secunde de tatonare, se răsteşte cu năduf: „Bună dimineaaaţaa!…Şi spor la treabă ! Hă, hă, hă!”.
 

Comments

  1. ionut

    si nu ia prins nimeni mainile intre capac si asfalt ?

    p.s. intrati pe pagini aurii si in campul ” ce cautati ?” scrieti ”pe cineva muncind” , rezultatul …..este cat se poate de………denumiti voi fraza cum doriti 🙂

Lasă un răspuns