Ce dracu vor angajatorii de la angajaţi? Eu înţeleg prin angajat un personaj oarecare – agreabil sau nu – care este plătit pentru anumite servicii. Păi de ce să mi se ceară să mă gândesc în timpul liber la soluţii? De ce să mi se ceară să mă “dedic” companiei? Păi ce, compania îmi este mie dedicată? Ce rahat este ăsta cu team-buildingurile lor de căcat? Este evident că prefer să îmi petrec timpul liber cu prietenii, cu soţia, cu glumele noastre proaste, cu berile noastre, etc.

Este evident că orice companie câştigă de pe urma angajaţilor săi mai mult de cât le oferă (salariu, bonusuri, incentives sau cum dracu vreţi să le ziceţi). Dacă acest lucru nu s-ar întâmpla, compania în sine ar fi inutilă. Însă dacă firma este profitabilă, de ce dracu` mai vrei să o eficientizezi? Îţi moare la intrare dacă faci într-un an cu 100 de mii mai puţin? Ţi se apleacă dacă mai apare un fraier care rupe şi el un pic să dea la copii să mănâncă. Mă oripilează ideea de eficientizare a companiilor doar de dragul de a face bani. Aud de nu ştiu câte ori pe zi faptul că o companie nu face bani. Ea oferă servicii, produse, calitate, bla-bla-bla. Să i-o spuneţi lu` Mutu`. Arătaţi-mi o companie d`asta de îşi dă cu mucii pe jos care oferă toate rahaturile de mai sus de-a moaca sau la preţ de cost.

Şi mai şocant îmi pare faptul că tot felul de personaje care ar putea foarte bine să fie fericite cu ceea ce au acasă, se implică trup şi suflet pentru o firmă care nu le oferă nimic în afară de “oportunitatea de colabora”. Pentru această oportunitate, majoritatea sunt dispuşi să stea peste program fără a fi plătiţi, să renunţe la diverse bonusuri în momente de criză, să socializeze forţat cu diverşi la team-buildinguri, să facă frumos în faţa unor şefi oricum absenţi din viaţa reală.
Băi, sunteţi din alt film? De ce căcat trăiţi? Doar aşa ca să munciţi şi să aveţi de ce să vă plângeţi? Nu preferaţi să aveţi o dicuţie inteligentă cu un prieten pe un subiect care vă interesează cu adevărat? Nu este mai plăcut să te fuţi cu el/ea decât să mănânci biscuiţi la birou? Nu-i mai fain să îţi petreci timpul liber cum vrei tu fără a ţi-l organiza un cârnat corporatist?

De ce revolta asta? Mi s-a imputat că nu sunt dedicat companiei. Că mă doare în cur de perspectivele economice. Am recunoscut. Nu vreau să fiu ipocrit. Treaba pentru care sunt angajat o duc la bun sfârşit însă chiar mă doare în cur de brand, de păcălelile deştepte destinate clienţilor, de targeturi, pieţe şi alte căcaturi care nu mă încălzesc nici măcar cât o sută de vodka. Recunosc, sunt un insensibil. Nu mă impresionează entuziasmul idioţilor în faţa banilor nici dacă bancnotele alea ar fi destinate jointurilor.
Cred că viaţa înseamnă mai mult decât trezit-muncă-bere-casă, singura variaţiune pe temă fiind câte o labă tristă de seară. Refuz să accept o astfel de viaţă.

De obicei, când spun aceste lucruri, există persoane care spun “Nu ai ce face… cum vrei să îţi faci un viitor?”, “Trebuie să intri în rândul lumii”, etc. Refuz să cred că îmi rezerv un astfel de viitor, că lumea întreagă este aşa. Dacă mă înşel înseamnă că lumea asta e tâmpită sau eu sunt tâmpit. Ori lumea n-a mai tras demult un joint să se relaxeze.

Pace verde frate!