Mă zbat prin negura pustie,
Văd îngeri, stele, ploi o mie,
Implor secundele să treacă
Prin haosul din fruntea-mi seacă.
Mă cert cu lacrima amară
Căzută încet din nopți de ceară
Și urc pustiu pe munți de ceață
Să beau venin și flori de gheață.
Iar suflul vântului mi-aduce
Un diabolic iz de cruce
Și strig la umbrele din mine
Să mă ajute, să m-aline…
Doar luna râde trist și rece,
Rugându-mi visele să plece
În haosul din fruntea-mi seacă…
Implor secundele să treacă.
esti trist, foarte trist. se simte in ce scrii si cum scrii. am inteles din posturile anterioare de ce. imi pare rau.
M-am săturat de-atâtea ploi…