…şi ideea. Ideea îmbină muzica iar muzica oferă sclipirea. Sclipirea poate să apară când întoarcem capul şi atunci o ratăm. Piticii ne spun de ea dar noi nu credem piticii. Piticii sunt răi. Noi ascultăm de licurici pentru că pe ei îi vedem pe întuneric, de departe. Licuricii pălesc lângă sclipirea muzicii apărută noaptea. Noaptea este un sfetnic bun. Ideile nu se odihnesc noaptea. Ideile se îmbină şi apare din nou sclipirea. Nu am întors capul şi am văzut-o. Apoi, am ridicat privirea şi ne-am eliberat.

   Finalul lui 2007 aduce încă o sclipire în noaptea muzicii româneşti. Îmbinarea potrivită a stilurilor influente caracterizează sunetul Melting Carousel. Departe de zgomotul dimprejur, original ca abordare, colorat liric. Doi s-au făcut trei, cinci şi apoi patru. Spiritul a rămas, Timişoara a rămas.

   Ei abordează un fel de indie-pop, aşa cum au spus unora şi altora. Nouă ne seamănă a Melting Carousel. Ei, paradoxal, îşi numesc sunetul eclectic. Şi-au câştigat în faţa altor 14 trupe participarea la Stufstock 6 iar fanii s-au înmulţit, alături de alte concerte. La aniversarea Byron au fost faţă-n faţă cu două mii de oameni. Şi cu nişte domni mai cunoscuţi pe scenă (Artanu, Nae Caranfil). Iar sclipirea s-a văzut din nou.

   Au planuri, au priorităţi, vor să cânte. Revista Cioburi a vrut să afle:

RevistaCioburi: Întrebare clasică: de unde aţi apărut şi de ce?

Melting Carousel: Din Timişoara, pentru că e fain să cânţi.

R.C.: Cât de serios este proiectul vostru?

M.C.: Pe cât se serios poate fi un proiect care nu are ca obiectiv să facă muzică pentru reclame la telefoane mobile, băuturi răcoritoare şi alte produse.

R.C.: Care-i treaba cu Kelting Marousel?

M.C.: Era şi timpul să facă cineva o trupă de cover-uri Melting Carousel, n-am vrut să ne-o ia nimeni înainte.

R.C.: Ce vă place să cântaţi?

M.C.: Trei, în pula mea. Pardon… Păi, ne place să plagiem piesele compuse de Melting Carousel.

R.C.: Ce artişti se regăsesc în muzica voastră?

M.C.: Alex Iovan, Lucian Naste, Mihai Jurmoni, Sergiu Cătană, Gabriela Ioja, Radu Pieloiu (ultimii doi fiind foşti membri).

R.C.: V-aţi propus să deveniţi mari?

M.C.: Nu aşa de mari noi cât ar fi interesant să devină muzica noastră mare.

R.C.: Există vreun album în planurile voastre?

M.C.: Da, dar nu este o prioritate deocamdată.

R.C.: Cum sunt concertele în România?

M.C.: Multe sunt cu organizare şubredă, improvizată dar unele sunt chiar reuşite.

R.C.: Ce spun versurile voastre?

M.C.: Ficţiune, că doar despre asta e vorba.

R.C.: Piaţa muzicală din România este în regres?

M.C.: N-am auzit de aşa ceva dar cred că am călcat în ceva asemănător, ieri prin parc.

R.C.: Este necesară o educaţie muzicală pentru ascultătorul român?

M.C.: La fel cum este necesară şi pentru ascultătorul sârb, bulgar, maghiar, ceh, slovac, etc.

R.C.: Care este diferenţa între estul şi vestul muzical?

M.C.: Avantaje Est: viteză şi cantitate

          Avantaje Vest: relaxare şi calitate

R.C.: Ce trupe româneşti apreciaţi?

M.C.:Sarmalele Reci, Byron, Kumm, Blazzaj, Implant Pentru Refuz, Persona, The Others, Mauser, Timpuri Noi, Negură Bunget (deşi am auzit că s-a destrămat) şi mai sunt.

R.C.: Banatu-i fruntea?

M.C.: Aproape. Anul ăsta a fost Urziceniul.

R.C.: Vă pasă de politică?

M.C.: Nu.

R.C.: Ce urâţi cel mai mult?

M.C.: Să călcăm din greşeală pe chestii nasoale prin parc.

R.C.: Vom mai auzi de Melting Carousel?

M.C.: Sperăm că da, altfel nu mai are Kelting Marousel de la cine să facă cover-uri.

R.C.: Un cuvânt de final pentru cei care apreciază munca voastră…

M.C.: Lejereanu.

   Alex Iovan (voce, chitară), Lucian Naste (chitară, blockflute), Mihai Jurmoni (bass) şi Sergiu Cătană (tobe, percuţie) ne-au atras atenţia. Sperăm să auzim în curând primul album. Melting Carousel, live: