Grimus au impresionat în Ungaria…

• Ce se mai aude •

…Conform comunicatului trimis de managementul trupei clujene.

Trupa Grimus a susținut pe  28 August 2009 un concert în cadrul festivalului SZIN din Ungaria, capul de afiş al serii fiind celebra Macy Gray. Programaţi începând cu ora 19:30, Grimus au debutat în faţa publicului maghiar cu un concert care a durat mai bine de 75 de minute, pe parcursul căruia au interpretat o bună parte a pieselor de pe albumul Panikon (Backseat Driver, In A Glimpse, Confused, Political Animals, Insanity, Elephants), dar si compoziţii mai noi precum Fingerprints, Attracted, Satellites, sau cea mai recentă piesă cu versuri în limba română, Umbre.

Dupa întoarcerea în ţară, Vali Rauca (chitară şi voce) a declarat: „SZIN a fost o experienţă foarte placută pentru noi. De la condiţiile de cazare, care au fost aceleaşi şi pentru noi şi pentru Macy Gray, pâna la profesionalismul sunetiştilor de la scena unde am cântat. E dovada clară că se poate face un sunet excelent în foarte scurt timp, chiar dacă oamenii de la mixere nu îţi cunosc muzica. Totul ţine de profesionalism şi de experienţă. Ne-am simţit respectaţi, concertul nostru a stârnit reacţii pozitive iar ca urmare am primit o inviţatie de a cânta în Budapesta, în cel mai celebru club de la ei, faimosul A38. Chiar dacă am fost la doar 50 de kilometri de România, am simţit o mare diferenţă între ceea ce se întâmplă la cele mai multe dintre festivalurile de la noi şi ceea s-a întâmplat la Szeged.”



Fotografii de la acest concert puteți urmări mai jos:

Steaua-Dinamo, derby-ul trece, buturugile rămân

• Educaţie fizică, Promo •

Aseară am asistat la marele derby al României la fotbal, aşa cum l-a definit toată suflarea microbistă românească. Steaua-Dinamo a fost, cel puţin pentru o seară, punctul de atracţie maxim pentru devoratorul de fotbal român după ce, în săptămâna ce tocmai se încheia, patru echipe din România luau drumul grupelor Europe League.

Meciul a beneficiat de o audienţă maximă în tribune, stadionul fiind aproape plin. Publicul avea în faţă un Dinamo care se întorsese din Cehia direct în istoria clubului din Ştefan cel Mare, după ce realizase o calificare pe care Borcea nu o vedea nici în cele mai umede vise ale sale. Fanii stelişti (dar nu numai ei) tocmai pe oboseala şi euforia survenite acestei calificări mizau în derby, în sensul unei victorii fără probleme a Stelei. La o analiză mai în detaliu, nu acesta ar fi fost, însă, scenariul real. Dinamoviştii erau pe val, se împăcaseră cu suporterii, cu patronii, cu nevestele, cu ei înşişi, cu alte cuvinte puteau bifa încă o victorie importantă într-un timp scurt. Steaua, moral simţindu-se la rândul ei bine pentru că venea după o serie de victorii în cupele europene, nu era totuşi pe un trend crescător, neregăsindu-şi încă jocul valoric, mai ales că europarlamentarul machidon a pornit seria de admonestări la adresa celor care, chipurile, îşi bat joc de banii lui albi băgaţi la echipă. Sanchi.

Şi iată că fluieraşul italian, venit la cererea conducătorilor celor două cluburi, a dat startul meciului care marca o nouă confruntare între echipele româneşti care nu au simţit niciodată mirosul din liga a doua. Gazonul, similar cu resturile rămase după concertul Madonnei în parc Izvor, a pus probleme jucătorilor, chiar dacă tehnica nu le-ar fi ieşit pe urechi nici pe o suprafaţă de joc perfectă. Încă din primele zece minute s-a văzut care va fi cursul jocului, respectiv unul anost, lipsit de veleităţi, imaginaţie sau vreo schemă de joc bine lucrată. Golul lui Tamaş a picat destul de repede, când jucătorii erau încă buimaci, dezmorţind galeria dinamovistă care „se zgâlţâia de bucurie”, după spusele comentatorului. Probabil băieţii erau conectaţi la gardul electric al peluzei. Repriza a continuat în acelaşi ritm nesusţinut de cele două echipe, poate un pic mai spre poarta lui Dinamo dar fără a da vreo senzaţie de preinfarct spectatorilor.

În a doua parte a jocului antrenorii au început să umble la foaia cu rezerve, pentru a vedea ce jucători au doar o notă în acest trimestru şi, astfel, să-i scoată la lecţie. Mutările nu au adus rezultatul scontat, în special pentru Steaua, care nu a reuşit sub nicio formă să treacă de o apărare îmbâcsită a lui Dinamo, avândul turn de control pe N’Doye, prezent peste tot. Bănel, ca de obicei, a alergat în lungul şi-n latul terenului, arzând şi mai mult gazonul, dar fără a avea vreo finalitate legată de ceea ce se juca, adică fotbal. Nimeni de remarcat în mod special, în ton cu jocul până la urmă.

S-a dus şi acest dery, urmează naţionala după care încep focurile grupelor pentru echipele de club. De rămas rămân tot Mitică, Sandu, Borcea, Gigi şi alţii asemenea lor. De aia nu o să avem în secolul acesta vreo performanţă notabilă în Europa.

Horoscopul săptămânii 31 august-06 septembrie 2009

• Câte-n lună și stele verzi, Promo •

Vara se duce uşor, uşor iar distanţa faţă de Soare creşte. În acelaşi timp, planetele încep să se alinieze haotic, zbenguindu-se în semi-întunericul care vine cu paşi repezi. Astrologii observă opoziţii tot mai dese şi mai năstruşnice, semn că alegerile pentru noul anotimp sunt aproape, prea aproape. Iată ce ne dezvăluie astrele în redacţia Cioburi:

Berbec. Veţi comunica din ce în ce mai greu cu cei din jur în cursul acestei săptămâni. De vină vor fi dinţii pe care îi veţi pierde în urma unei dispute cu soţul/soţia. În drum spre spital, bandajat precum soldaţii ruşi, o să fiţi atacat pe flancuri de către o cireadă de pescăruşi rămânând şi fără buza superioară. Tot răul spre bine, la spital doctorii vor descoperi că v-a crescut un sfârc. Dorsal.

Taur. O zodie puternică, prin excelenţă. Şi ca să fie totul frumos, săptămâna aceasta veţi purta coarne, puse de partener/ă. Ştiţi bine ce înseamnă asta. Nu trebuie să vă îngrijoraţi, totuşi. Financiar veţi sta din ce în ce mai bine, după ce veţi câştiga la loto.  Bine, nu săptămâna asta ci într-un viitor. Ok, v-am păcălit. O să vă rupeţi o mână, cea dreaptă, încercând să vă masturbaţi cu o ţeavă de 45 într-unul din momentele dumneavoastră de imaginaţie.

Gemeni. Urâtă vreme se anunţă. La serviciu zilele vă sunt numărate, mai ales că şefii au descoperit de unde vine factura de telefon aşa de mare. Încercaţi să le explicaţi că doamnele care se linguşeau la celălalt capăt al firului vroiau, de fapt, să cumpere rulmenţi. Cu sănătatea nu staţi mai bine, gripa porcină vă aşteaptă. Vă sugerăm o asigurare de viaţă. De fapt, vă cerem în genunchi, ţinând cont de faptul că cei patru copii ai dumneavoastră, făcuţi de soţie cu echipa de rugby din Fălticeni, vor rămâne fără un părinte marţi.

Rac. Mersul înapoi va fi laitmotivul săptămânii. Şi nu în sens metaforic. O glumă a prietenilor, la ultima petrecere, vă schimbă un pic mersul lucrurilor, ca să spunem aşa. Gluma nu se spune, e surpriză. Sănătatea e beton, chiar dacă, din greşeală, veţi bea apă din vasul de wc. Şi asta e o glumă. Tot a prietenilor. Şi da, în apă plutea ceva. Nu, nu era pluta, deşi asta făcea.

Leu. Da, sunteţi leu. Răcniţi. Aţi răcit, să ştiţi. Ar fi bine să consultaţi un medic, să vadă ce aveţi în gât. Cu ocazia asta veţi găsi şi jucăria pisicii. La muncă toate bune şi frumoase. Normal, aşa e când stai acasă, alături de părinţi, bunici şi patru mătuşi, fără şanse de angajare pe undeva.

Fecioara. Se anunţă o săptămână foarte uşoară pentru fecioare. Nu muncă, nu bani, nu amant/ă, nu sex, nu mâncare, nu serviciu, nu casă, nu maşină, nu nimic. Deci, niciun stres. Nu e mai simplu aşa? Viaţa la cort, în parc, poate fi extrem de sănătoasă, până la urmă. Păcat că au plecat chinezii din faţa ambasadei că aţi fi putut avea un schimb cultural excelent.

Balanţa. Gata, se termină pasa proastă din ultima lună. În sfârşit, vă împăcaţi cu partenerul/partenera, dacă tot v-a dat foc la maşină. În plus de asta, ajungeţi la concluzia că e mai bine să aveţi somnul liniştit, fără capcane nocturne. La serviciu situaţia este excelentă, mai ales că veţi beneficia în avans de câteva salarii. Vedeţi cu CV-ul ăla…

Scorpion. Veţi face numai porcării zilele acestea. Marţi dimineaţă un nenorocit o să vă umple de noroi la o trecere de pietoni iar întârzierea la muncă, din acest motiv, vă costă o penalizare la salariu. Şi nu era cazul acum, când banca vă bate la uşă pentru o datorie de rahat. Plus că ăla mic a spart capul, la şcoală, fetei directoarei. Ce poate fi mai rău? Verificaţi ţeava de gaze în fiecare dimineaţă. Aaa, prea târziu.

Săgetător. Săptămâna asta vă îndrăgostiţi. Superb! Păcat că deja aveţi o căsnicie iar pata vi se pune pe o rudă apropiată a soţului/soţiei. Încercaţi să vă abţineţi, chiar dacă vi se fac avansuri, ştiind că în trecut aţi avut  antecedente cu un unchi. Sănătatea suferă nişte schimbări, spre finalul perioadei. Nişte mâncărimi într-o anume zonă demonstrează că nu v-aţi abţinut…

Capricorn. Multă degringoladă vă aşteaptă în cursul săptămânii care urmează. Descoperiţi că iar faceţi pipi în pat, fapt ce vă mută de urgenţă culcuşul pe jos. Din cauza curentului, rămâneţi cu gâtul şi mijlocul ţeapăn, ceea ce vă creează probleme şi cu caca. Ceea ce înseamnă că vă mută culcuşul în baie. Tot pe jos. Priviţi partea plină a paharului: veţi avea concediu medical o lună. Din păcate, încuiat în baie, veţi avea parte de nişte tangenţe greu de explicat în cuvinte cu furtunul de la maşina de spălat.

Vărsător. Începeţi săptămâna cum nu se poate mai prost din cauza stărilor de nervozitate adunate în ultima lună. Încercaţi să evitaţi discuţiile în contradictoriu, mai ales dacă acestea sunt purtate cu domnii aceia solizi, îmbrăcaţi în halate albe, care vă servesc dimineaţa micul dejun. Şi nu uitaţi: Moş Crăciun nu poartă barbă albă anul acesta, ci un baston de cauciuc şi o pungă cu pastile şi seringi.

Peşti. Aveţi ocazia să începeţi o activitate care să vă sporească veniturile. Va trebui, însă, să vă obişnuiţi cu ideea de a funcţiona doar cu un rinichi şi fără jumătate de ficat. Joi sau vineri veţi primi un cadou de la colegi. Asiguraţi-vă casa înainte să deschideţi pachetul.

The international – conspiraţii, conspiraţii, conspiraţii

• Cronici de film şi teatru, Promo •

„The international” s-a lăsat aşteptat aproximativ un an, însă a meritat pe deplin întârzierea. Regizat de Tom Tykwer (singura persoană care a realizat primul film la vârsta de unsprezece ani, în anul 1976)  filmul ilustrează un thriller plin de acţiune desfăşurat în mai multe ţări europene, în oraşe cu o puternică încărcătură economică mereu în contrast cu laturile spirituale ale fiecărei etnii . Firul peliculei te duce cu gândul la seria Bourne, parcurgând anumite etape pentru a descoperi o crimă.

Un agent Interpol, Louis Salinger(în film interpretat magistral de Clive Owen), împreună cu procuroarea Eleanor Whitman(rolul ei fiind jucat de Naomi Watts)  investighează şi încearcă să aducă în faţa justiţiei una dintre cele mai puternice bănci din lume: International Bank of Business and Credit (IBBC). Având informaţii că banca finanţează traficul ilegal de arme în ţările sărace, persoanjele principale reuşesc să obţină o întâlnire cu un informator infiltrat în organigrama băncii. Este vorba de vicepreşedintele de achiziţii, Andre Clement, care moare imediat după această întâlnire din cauza unui presupus accident de maşină. Louis se întâlneşte ulterior la Milano cu politicianul Umberto Calvini, cel mai mare producător european de arme. Aceasta confirmă o pistă a celor de la Interpol conform căreia IBBC doreşte achiziţionarea unui program de ghidare a rachetelor, program licenţiat de fabrica politicianului. Când Umberto Calvini este ucis de un lunetist imediat după discuţia avut cu agentul Interpol, Salinger porneşte în urmărirea criminalului, ajungând în dese momente critice pentru siguranţa lui şi a procuroarei, IBBC fiind dispusă să apeleze la numeroase crime pentru a păstra secret acţiunile ei în privinţa traficului de arme.

Finalul este unul surprinzător, toată pelicula ţinându-te cu sufletul la gură în aşteptarea scenei următoare.

Recomand acest film tuturor pasionaţilor de thrillere şi nu numai. De vizionat într-o seară de weekend ploioasă.

Clipă suspendată cu magicianul Petrucci

• Promo, Recenzie de-o şchioapă •

Sunt genul de devorator de muzică care atunci când intră în rezonanţă cu o melodie, o stoarce de sunete, sistematic, până la epuizare. Sunt zile întregi când playlist-ul meu se etanşează ursuz, ţinându-şi de urât cu o singură piesă. Un şirag de sunete, de multe ori trist colorate, private de odihnă, puse să defileze în acelaşi cerc până ce monstrul din minte se va desfăta cu ultima fărâmă de poezie din ele, rahitizându-le liric. Odată atins acel punct, piesa este eliberată şi lăsată să se regenereze, nutrindu-se din propria-i compoziţie, pentru ca mai târziu să îi redescopăr aceeaşi savoare.

Una din puţinele bucăţi sonore care fac rabat de la această regulă şi care se dovedeşte de fiecare dată izvor nesecat de lirism, este şi piesa In the moment. Născută în urma colaborării dreamtheater-ilor John Petrucci(chitară) şi Jordan Rudess(clape), piesa reuşeşte să concentreze jurul ei un album chitară şi clapă (An Evening with John Petrucci and Jordan Rudess, 2000) de o mare încărcătură lirică.

Melodia începe grav, ca şi cum misterele întregului univers ar fi fost aflate, şi te poartă pe tot parcursul ei printr-o coloratură vie de stări, de la disperare la speranţă, de la luptă la capitulare, pentru ca în final, acordurile să se lase contopite parcă în implacabilitate.

Cele şase minute şi jumătate în care chitara dirijează sub acompaniamentul pianului întreg micro-universul creat în jurul punctului în care mintea şi sufletul întâlnesc sunetele descătuşate pentru a se pierde în imaterial, se lasă percepute de fiecare dată, având acelaşi efect terapeutic. Acordurile chitarei parcă descriu un filtru magic care are capacitatea de a calibra după propria-i formulă orice stare de la cea mai depresivă la cea mai euforică. Fie că eşti profund deprimat sau radiezi beatitudine, după ce îţi laşi emoţiile să treacă prin acest filtru auditiv, invariabil, eşti absorbit de acelaşi sentiment de plenitudine.

Recomand In the moment pentru oricine muritor ce tânjeşte după o clipă de suspendare:

Asul din mânecă şi rahatul din pantaloni

• Politica e un pornostar, Promo •

După cum se ştie şi se pregăteşte deja, la sfârşitul anului, poporul va fi chemat la vot pentru a-şi alege conducătorul. Dacă în urmă cu aproape cinci ani, la ultimele alegeri prezidenţiale, electoratul era în fierbere, arzând de nerăbdare să penalizeze prin vot o dinastie PDS, sub Adrian Năstase, ce ar fi urmat să se instaleze şi mai confortabil sub următorul mandat, anul acesta marea parte a electoratului s-a lămurit cum e cu schimbarea.

Acum cinci ani, se spunea că nimeni nu i-ar fi putut ţine piept lui Traian Băsescu, cu atât mai puţin într-o confruntare directă. Nici un alt lider politic nu întrunea trăsăturile liderului D.A. de atunci: carismatic, ferm, capabil de lacrimi, om de viaţă care le-a încercat pe toate cele lumeşti, Băsescu părea mâna de fier de care România ar fi avut nevoie în acel moment.

Între timp, cum e şi normal după atingerea punctului maxim, popularitatea primului marinar al ţării a început să scadă. După ziarişti răpiţi şi recuperaţi din Irak, ghionturi susţinute cu prim-ministru, aroganţe diplomatice, jocuri de-a demisia, ţigănci împuţite, şi colac peste pupăză, chiar validarea coaliţiei cu exponenţii sistemului ticăloşit mult blamat, putem spune că preşedintele jucător şi-a cam tras de unul singur preşul de sub scaunul prezidenţial.

În urmă cu cinci ani, pe vremea când încă mai urmăream cu real interes activitatea politică aflată la restrişte (cum mulţi ne-a încumetat să credem), mi-am spus, ca simplu fapt divers căria nu i-am putut da curs în euforia marii dar false victorii, că dacă există un politician capabil să îi ţină piept lui Băsescu, acesta nu poate fi decât veche cunoştinţă a preşedintelui din cursa pentru primăria capitalei, Sorin Oprescu. La momentul respectiv, doar aroganţa doctorului mi se părea impasibilă în faţa tirului cu gloanţe oarbe susţinut de robinhudul Băsescu, împotriva aşa-zisului sistem ticăloşit. Căci, după părerea mea, deşi cei doi sunt două personalităţi distincte pe scena politică românească, sunt construiţi parcă din acelaşi aluat.

Timpul a trecut şi iată cum, acum, în prejma alegerilor, actualul primar al capitalei, Sorin Oprescu, declară că ia în calcul foarte serios candidatura sa la Cotroceni şi o spune ca şi cum ar fi fost nevoit să-şi accepte sorocul. După ce a stat (sau mai bine zis a fost ţinut) cuminte în umbra catargelor ignoranţei ale unor lideri desedişti precum Vanghelie, a venit şi rândul doctorului să încalece şi mai bine pe val. Ca prim candidat „independent” din partea PSD ajuns la cârma Primăriei Bucureştiului, noul distrugător de mituri Sorin Oprescu pare exact asul din mânecă de care rechinii pesedişti au nevoie pentru a-l arunca în cursa electorală împotriva încă aparent indecisului Băsescu.

Nu ştiu dacă l-a întrebat cineva pe Mircea Geoană, actualul candidat din partea PDS la preşedenţie, de această posibilă mutare. Eu personal înclin să cred că dacă va exista un candidat din partea PDS la preşedenţie, acesta va fi Sorin Oprescu. Astfel, ce n-a făcut pentru capitală timp de un an, va avea posibilitatea să nu facă pentru întreaga ţară, următorii cinci ani.

Salvamarul de serviciu

• Spuse pe fugă •

Vinerea trecută, Elena Udrea a dat startul în cadrul întrecerii salvamarilor din Mamaia.

Doamna ministru a acceptat acest lucru, deşi era pe deplin conştientă că singurul înotător capabil să o scoată de la apă, a rămas tot domnul preşedinte Băsescu.

Moonwalk electoral

• Spuse pe fugă •

Începând de ieri, parcul Herăstrău din capitală are o alee ce poartă numele regretatului Michael Jackson.

Prezent la inaugurare, primarul Sorin Oprescu a promis că va purta tratative cu primarul Vanghelie, pentru ca şi poteca principală din Parcul Izvor să poarte numele deieriplecatei Madonna.

Cotul sau nimic

• Spuse pe fugă •

Crin Antonescu renunţă la funcţia de vicepreşedinte al Senatului, argumentând că, odată campania electorală demarată, nu ar mai avea timp să se ocupe şi de aceasta şi de atribuţiile din Parlament.

După o astfel de iniţiativă se prefigurează un lucru cert: liderul penelist se va plictisi teribil după alegeri.

Oprescu Cotroceni visează

• Spuse pe fugă •

Primarul capitalei, Sorin Oprescu, a declarat că ia foarte serios în calcul candidatura la postul de președinte al României.

Sugerăm primarului că e mai bine să ia în serios postul de primar pe care îl ocupă în prezent, nu să-l trateze ca o glumă, așa cum a făcut până acum.