Discriminarea corectitudinii politice

discriminationNu vă simţiţi discriminaţi când nu puteţi discrimina? Adică de ce să nu îi pot spune unui homosexual, pârţar, poponică, poponar, etc? De ce să nu pot spune unei femei proastă, fustă, pizdă, etc? Sau unui bărbat pulărău, pulică, lache, etc? Nu mă înţelegeţi greşit. Nu folosesc cuvintele astea decât extrem de rar şi de obicei când beau prea mult sau sunt nervos şi continenţa verbală are de suferit. Însă ceea ce îmi pare stupid este faptul că încercăm să oprim discriminarea de orice fel prin instituţionalizarea discriminării şi impunerea ei cu forţa. Nu vi se pare că suntem nişte actori proşti într-o ecranizare stupidă a cărţii 1984 de Orwell? Această restricţie a opţiunilor de verbalizare nu îmi pare benefică nici discriminatorului şi nici discriminatului. În nici un caz în care se impune o anumită conduită, cel care are de suportat acea impunere nu îşi schimbă mentalitatea şi nici optica asupra celuilalt. Politica pumnului în gură pe care o aplică cel care discriminează devine astfel reciprocă iar cel discriminat aplică aceeaşi metodă idioată de raportare la celălalt. Nu cred că aceasta este calea prin care se poate schimba mentalitatea şi, indirect, o societate.

Ceea ce voi comenta mai departe este doar un exemplu care poate fi aplicabil oricărui tip de discriminare. Dacă eu privesc homosexualitatea ca pe ceva dezgustător, nefiresc sau îmi pare o prelungire a jocului cu puţa în nisip din copilărie, aceasta este viziunea mea asupra vieţii şi asupra fenomenelor şi evenimentelor pe care le regăsesc pe parcursul ei. Sunt deschis şi doresc să cunosc şi optica altor oameni asupra acestor evenimente. Din păcate nu am auzit nici un argument sau o idee revelatoare a unui gay care să mă facă să înţeleg fenomenul respectiv. Cel mai des aud că gayii sunt normali pentru că aşa simt ei, pentru că e alegerea lor, că nu trebuie blamaţi, nu e o boală ci este ceva ereditar. Din păcate nu pot să nu observ că acestea nu sunt argumente. Poziţia gayilor din România, este fie una defensivă de afirmare a eredităţii homosexualităţii, fie una agresivă de impunere a unui nou model de vocabular mai puţin discriminatoriu la adresa lor. Din păcate nu se înţelege că indiferent de vocabular, raportarea cetăţeanului la homosexualitate va fi aceeaşi atâta timp fenomenul nu este înţeles. Sensibilizarea populaţiei nu se face prin gay-fest-uri unde apar tot felul de ciudaţi care îşi dau în petec. Dacă cei discriminaţi, în acest caz gayii doresc să fie luaţi în serios trebuie să se comporte ca atare. Deschiderea către dialog trebuie să fie susţinută şi mediatizată astfel încât oamenii să devină conştienţi de problemele pe care le întâmpină această comunitate. De exemplu nu mi se pare normal ca homosexualii să nu poată moşteni bunurile partenerului de viaţă doar pentru că nu este acceptată căsătoria între partenerii de acelaşi sex. Mie personal mi se pare de tot râsul un astfel de eveniment, însă cred că indiferent de opţiunea noastră sexuală trebuie să avem aceleaşi drepturi. În acest caz, cred că cetăţeanul de rând nici nu înţelege că este vorba doar de o căsătorie civilă şi nu de una religioasă.

Un lucru care mă frapează este faptul că opinia mea îşi pierde din valoare la nivel instituţional. Dacă nu sunt pro gay înseamnă că sunt împotrivă. Glumele mele, deşi proaste, constituie opinia mea personală care nu îmi poate fi îngrădită de nimeni. Dacă spoiesc opinia cu un alt fel de vocabular nu fac decât să creez o falsă imagine a societăţii în care trăiesc. Ambele părţi au dreptul să fie respectate. Prin respectarea opiniilor se presupune că acorzi şi dreptul la exprimarea opiniei. Din păcate bunul simţ în raportarea cu celălalt nu poate fi condiţionat prin norme legale. Acestea nu fac decât să restricţioneze conduita celor care deţin deja bunul simţ. Dacă dorim bun simţ în raportarea dintre oameni trebuie să recunoaştem că acesta va fi obţinut numai prin discuţii deschise şi prin înţelegerea fiecărui grup sau comunităţi care se află în situaţii discriminatorii. Dacă discuţia responsabilă lipseşte, efectele unei legislaţii vor fi temporare sau vor lipsi cu desăvârşire. Dacă dorim bun simţ acolo unde nu există trebuie să ne adaptăm mesajul pentru respectivele personaje. Bunul simţ există deja în salon dar cu siguranţă nu există în stradă.

Comments

  1. Lia

    homosexualitatea exista in toate societatile, inchise sau deschise, democratice sau totalitare, avansate sau retrograde. Nu le poti impune unor oameni sa fie altfel decat sunt. Stiu ca ti-ai dori ca toti oamenii sa fie heterosexuali si facuti dupa chipul si asemanarea ta, dar nu e asa. Oamenii sunt diferiti si ai face bine sa te impaci cu ideea si sa nu-l mai tratezi cu dispret pe cel care nu e ca tine.

    • motzoc

      Din pacate esti exemplul despre care vorbeam in articol. Nu am emis ideea ca homosexualitatea este ceva anormal sau incorect. Fiecare se defineste in felul sau. Ceea ce afirm este ca asa cum eu ii accept pe cei care sunt diferiti, asa si ceilalti ar trebui sa ii accepte pe cei care se incadreaza in ceea ce societatea tolereaza ca „normalitate”. Insa asa cum cum spuneam mai devreme, tu demonstrezi ca daca eu am o alta opinie inseamna ca sunt impotriva acelei comunitati.
      Nu-mi doresc ca toti sa fie asemanatori mie. In felul asta viata ar fi uniforma si plictisitoare. Nu tratez pe nimeni cu dispret. Glumele pe seama unor preferinte, caracteristici fizice, psihice sau de conduita ale altor oameni sunt benefice in societate atata timp cat acestea duc la intelegerea comunitatii respective si la dialog cu acestia.
      Asa cum fac misto de sotie daca parcheaza aiurea in tramvai si radem dupa aceea impreuna, as dori sa pot face misto si de gesticulatia efeminata a unui homosexual fara a fi catalogat apoi cum s-a intamplat mai devreme. Cred ca este mai benefica o astfel de atitudine decat una restrictiva care naste frustrari sociale.

      Pe de alta parte s-ar putea sa ma insel. Insa cum spuneam si in articol nu am auzit nici un argument care sa imi schimbe opinia. Nici macar de la tine.

Lasă un răspuns la motzoc Anulează răspunsul