Visăm, alergăm, ne ascundem. Pe cerul fiecăruia dintre noi, o stea aşteaptă să fie aprinsă şi pusă în constelaţia imperfectă de la facerea ei, luminându-ne fruntea, sufletul, ridurile.

Greşim, suferim, alergăm. Pe bolta fiecăruia dintre noi un luceafăr fals aşteaptă hain distrugerea unei ordini impuse în spatele cortinei, arătându-ne gânduri murdare.

Visele pot, uneori, deveni materie palpabilă, modelate după fantasmele vieţii. În acel moment, paradoxal, lumina va plânge întuneric iar comorile se vor scurge printre degetele destinului ales în reverii.

Visele pot rămâne vise. O lume a visătorilor, lipsită de temeri, nu poate aprinde, în schimb, o stea. Iar luceferii falşi nu pot ajunge aici niciodată. Când visăm, nu greşim. Când alergăm, suferim. Ne ascundem.

Visaţi…