Gramatică la telefon

Ţrrr!

-Da!

-Alo, băh, tu eşti?

-Da, da.

-A, că semăna vocea cu a lui prostănacul, hă, hă!

-Nu, eu sunt. Şi nu mai îmi spuneţi de prostănac. Sunt decât eu aici!

-Boc, te exprimi greşit. Eşti doar tu acolo!

-Da, decât eu. Am zis altceva?

-Băh, decât se foloseşte la negaţie! Trebuia să spui nu sunt decât eu.

-Da, eu ce-am zis? Prostănacul nu e aici, sunt decât eu.

-Boc, te pleznesc! Eşti agramat!

-Nu-i adevărat.

-Atunci, ia spune-mi cu cine eşti acolo!?

Decât eu.

-Boc, eşti praf! Nu vorbeşti corect, găozare! Mă enervezi! Repetă după mine: sunt doar eu!

-Sunteţi doar dumneavoastră…

-Nu eu, băh! Tu!…Adică, eu, în sensul că tu…Sunt doar eu.

-Nu vă înţeleg…

-Boc, tu nu înţelegi nimic, băh! Ai înţeles tu ceva din legea educaţiei, băh, când habar nu ai să vorbeşti?!

-Da, am înţeles tot! Şi nu sunt de acord, da? Şi eu vorbesc corect!

-Da, da, corect ca marinarii, băh! Râde şi Androneasca de tine.

-Să râdă cât o vrea. Nu-i decât ea care râde.

-Pfuai, Boc, iar începi?

-Da, încep! Să nu mai ziceţi că râde ea de mine şi face mici în spatele meu şi stau eu cu capul în fum când vorbesc de la guvern, că nimeni nu râde mine aşa, decât eu râd de mine dacă vreau…

-Ho, băh, ai mâncat baterii? Bateriile se beau, Boc, a-propos. Mi-e cam sete, că tot spuneai…

-Da, şi mie. Şi aş mânca nişte mititei, că tot veni vorba.

-Că bine zici, Boc. Ia s-o sun pe Udrea, să văd dacă se bagă…

-Unde mergem?

-Unde mergem?? Unde merg eu cu Udrea, băh, asta-i întrebarea! Tu stai la muncă, piticule! Sau, să înţelegi şi tu, merg decât eu cu Udrea, hă, hă!

-Adică, doar dumneavoastră cu Udrea, aşa e corect. Pardon, cu doamna Elena.

-Da, băh, Boc, eu ce tot îţi spuneam până acum??

-Păi, aţi zis decât dumneavoastră cu Udrea…

-Boc, te persiflam!

-Da, dar nu e corect gramatical..

-Boc, te pleznesc!

-Ia!

-Băh, eşti nebun?

-Sunt, nu sunt dar nu vorbiţi corect, hi, hi…

-Boc, tu nu vorbeai corect, eu te-am tot corectat şi apoi te-am luat la mişto…Bine, tot timpul te iau la mişto dar, mă rog…Am spus decât ca să râd de tine.

-Dar nu e corect!

-Piticule, tu mă iei la mişto? Râzi de preşedintele ţării?

-Nu, mă iertaţi…Îmi spuneţi o glumă?

-Boc, nu mă lua cu din astea…

-Vă rog, una scurtă…

-Băh, Boc, fie. Stai să mă gândesc…Hai că-ţi zic una cu Boc, hă, hă!

-Cu mine?

-Da, Boc, cu tine..Da’ nu te superi. Mi-a zis-o ieri cineva, e bună…

-Bine, hi, hi.

-Deci, fii atent. Ce spune Boc când o vede pe Udrea?

-Trebuie să întreb eu ceva?

-Nu, Boc..Eventual poţi să întrebi ce?

-Aşa…

-Păi, hai. Ce vede Boc…Nu, ce spune Boc când o vede pe Udrea, hă, hă, că mă apucă râsul când mă gândesc!

-Păi, ce să spun…? Săru’mâna, ce mai faceţi, ce face domnu’ Traian…

-Boc, tu o întrebi pe Udrea ce fac eu?

-Da…Nu..?

-Păi, nu, Boc! Ce treabă am eu cu Udrea? Mă rog, e treaba mea, hă, hă, da’ nu e treaba ta piticule!

-Mă iertaţi…

-Băh, hai că pierdem bancul! Deci, eu întreb ce spune Boc când o vede pe Udrea şi apoi tu întrebi ce.

-Ce?

-Nu, băh, stai să pun întrebarea!

-A, da. Mă iertaţi.

-Aşa. Hai că mi-e sete. Deci, ce spune Boc când o vede pe Udrea?

-Ce?

-Ce genunchi frumoşi aveţi, hă, hă, hă! Râzi piticule!

Clanc!

Lasă un răspuns