Un player şi o pereche de căşti. Universul pentru multe persoane fixate pe subminarea anxietăţii, a plictiselii, a supărării. Pentru un mic grup cele două obiecte reprezintă doar marasmul celorlalţi.

Genurile muzicale sunt vaste şi în acelaşi timp diferite. Pornind de la soul, jazz, clasic, trecând prin rap, hip-hop, trip-hop, rock, trance şi terminând cu cele orientale, de petrecere. În viaţa cotidiană omul este caracterizat prost şi direct prin muzica şi artiştii pe care îi ascultă. Nu este departe de adevăr faptul că mulţi devin cotangenţi cu pătura socială care produce o anumită categorie muzicală. Ceea ce din punctul multora de vedere este josnic deoarece o treime din aceştia nu înţeleg mesajul concret al artistului, trecând bariera trăirilor, ajungând să se comporte în viaţa cotidiană altfel decât ar trebui. Eu nu judec, nu vreau şi nici nu am puterea necesară.

Dacă nu te „unge pe suflet” niciun gen muzical atunci te vei lua după anturaj. Vei ajunge să asculţi ce ascultă şi ei. Vei alege apoi dintre două sau mai multe genuri unul care se malează perfect gândirilor tale şi a stilului tău de viaţă. De aici începe totul. Începi să tresari de bucurie în momentul în care auzi o melodie, visezi cu ochii deschişi. Muzica ar trebui să insufle în primul rând optimism, în cele mai multe cazuri o face.

Paşii adolescenţei, perioada în care mentalul începe să ia contur, sunt mângâiaţi de artiştii preferaţi. De preferat ar fi să doar mângâiaţi, nu şi călăuziţi. Eu am fost atras, situat pe grinda copilăriei, de o parte mai puţin ascultată pe atunci, rap-ul. Nu mă refer aici la trupele consacrate de la noi cu sediul prin Socului sau Sălăjan. Run D.M.C., Funkz Four Plus One, Kool Jerc mi-au alinat timpanul, continuând cu băştinaşii de la Ran-s. De prea multe ori am fost judecat greşit datorită acestui gen muzical. Nu mă afecta decât modul grobian al oamenilor de catalogare în necunoştinţă de cauză. Am rămas fidel acestui gen şi acum deşi a dispărut îmbrăcămintea specifică din dotare. O să vină, cu siguranţă, vremea în care şi eu îi voi cataloga pe alţii. Cu toţii o vom intersecta, trebuie încercat să o întârziem voit deoarece atunci va fi momentul în care muzica va fi mai săracă cu doi-trei ascultători.

Muzica este într-o continuă schimbare, cu toate acestea ea nu va dispărea niciodată, fiind aici să ne aline serile. Nu vă mai chinuiţi să o înţelegi, să o despicaţi. Trebuie doar să o simţiţi.