Care este legătura între mall-ul Cotroceni şi hernia de disc?

octombrie 29, 2009 • Martor şi tartor, Promo • robert

Astăzi a mai fost deschis, în mijlocul oraşului, un centru comercial din categoria „cel mai”, plin de sclipici, beton, copaci de plastic şi având un consum de energie cât o comună mai înstărită. Trecând prin zonă, am dat o tură prin galeria comercială fancy-trandy-cool şi, iată cum, nebuloasa care plana deasupra câmpurilor cenuşii pe care le port sub calota craniană a fost brusc evaporată.

De ce vor pensionarii bani? Pentru că astăzi s-a deschis magazinul Real de pe bulevardul Timişoara, Bucureşti, România, Europa, etc. Nu pentru medicamente, aşa cum credeţi voi. Cea mai mare turmă formată din primate de vârsta a treia se călca pe bătături şi pe încheieturile sclerozate în hypermarketul nemţesc menţionat mai devreme. Săracii de ei, au aşteptat să treacă degeaba o viaţă întreagă ca să-şi poată cumpăra o pilotă, un detergent de vase, apă minerală şi o oală de email. Aşadar, bine că au venit banii de la F.M.I., să crească pensiile alea odată!

De ce în zilele următoare pe o parte din conturile de hi5 vor apărea poze noi? Pentru că progeniturile băştinaşilor din cartier şi-au scos de sub mileuri aparatele de fotografiat sau din buzunarele pline de chipsuri telefoanele şi au început să-şi tragă diverse cadre printre balustradele din mall, în loc să frece băncile prin şcoală. Sub diverse înfăţişări şi forme, de la balenuţa purtătoare de colanţi şi până la cocoşelul şuviţat şi acoperit de coşuri, singuri sau în perechi, tinerele vieţuitoare nu au pierdut niciun moment pentru a imprima fotografic imaginile în care mutrişoarele lor se aflau la loc de cinste.

Ce făceau azi angajatele model, plătitoare fidele de taxe la stat? Se plimbau prin centrul comercial, ţinându-se de mânuţă fie cu mamele lor, fie cu plătitorii de taxe concubini, cu ten mai închis (sau nu) şi lanţ finuţ de metal preţios. Încărcate cu strat gros de tencuială şi lăsând în spate râuri de parfum, colindau gingaş fiecare magazinaş cu hăinuţe, nu-i aşa, căci ofertele erau îmbietoare şi iarna bate la uşă. Of, şi cu mutrişoarele lor triste, se gândeau că li se termină pauza de masă şi trebuie apoi să se întoarcă la serviciu, să meargă cartea de muncă.

De ce astăzi am făcut brusc a cincea hernie de disc deşi la RMN-ul de acum două săptămâni aveam doar patru? Pentru că privind mulţimea care se bulucea în noul centru comercial, într-o perioadă în care criza este laitmotivul social, văzând pensionarii care se certau ca la uşa cortului pe mâncare, haine, tigăi şi alte mizerii, urmărind liceenii care în loc să-şi vadă de lucruri cu adevărat importante pentru perioada lor de creştere intelectuală şi spirituală, frecau podelele, cabinele de probă, cafenelele sau, pur şi simplu, bulanele, ţâţele şi pulile colegilor, văzând toate acestea, m-a apăsat aşa de tare o lehamite şi o scârbă faţă de societatea românească prezentă încât, iată cum, un alt disc intervertebral a cedat. Gimnastica medicală ar fi o soluţie. Dar să se facă la creier.

Populismul de turmă

octombrie 29, 2009 • Spuse pe fugă • Bilă

În urma protestelor crescătorilor de animale, guvernul a decis acordarea unei subvenţii de 15 lei pentru creşterea ovinelor.

Măsura este absolut firească ţinând seama că în mai puţin de două luni oile sunt aşteptate la vot.

O clipă de România

octombrie 29, 2009 • Martor şi tartor, Promo • robert

Zăbovind mai mult decât de obicei în lupta cu somnul matinal, am fost nevoit, într-una din zilele trecute, să apelez la un taxi pentru a acoperi traseul către locul de muncă. Ora nu era tocmai una potrivită pentru a realiza un record de rapiditate, mai ales într-un oraş extrem de aglomerat cum este Bucureştiul. Dar, cu această ocazie, am parcurs încă o filă din pestriţa lume a taximetriştilor, luând cunoştinţă cu filozofia acestora destul de colorată.

Dialogul este preluat din înregistrarea audio pe care, întâmplător, am găsit-o în aceeaşi zi pe reportofonul din rucsac. Evident, am extras doar câteva părţi ale dialogului, fără a deteriora contextul.

„[…]

-E ceva aglomeraţie azi… (zic eu, doar să zic ceva)

-Deci eu mă strecor ca fumul pe sub uşă…Nu spuneţi ce fac eu, nu faceţi niciodată ce fac eu.

-Nu spun nimănui!

-Îmmmm, nu-mi place cum arată situaţia aici, şi cu ăştia lângă mine, uof! (eram pe linia de tramvai, în depăşire de coloană) Mie îmi place să mă strecor ca fumul pe sub uşă, să aprecieze clientul, la final să fiu şi eu mulţumit cu un bonus, pentru viitor…

-Pentru zile negre, nu?

-Acuma, lăsând gluma la o parte, mie traficul îmi afectează nivelul de trai. Eu, din cauza la nenorocitul ăsta de trafic pierd curse. Benzina iar s-a scumpit. Astăzi, ne-au chemat la firmă să ne întrebe dacă suntem de acord să scadă preţul.

-Aha… (se tot aud comenzi prin staţie, nu răspunde nimeni)

-Eu am zis: dom’le, scazi cu un leu preţul, diferenţa de benzină nu mi-o acoperi, planul nu mi-l reduci, asta înseamnă ca eu să nu mai muncesc doişpe ore, să muncesc paişpe ore pe zi, să mă iau cu schimbul la bătaie, care stă mai mult pe maşină, nu?

-Aşa o fi.

-Astăzi mă duc la ora doişpe, că sunt programat la director. Îmi iau cheia, că am o cheie franceză mică şi dacă văd că comentează îi dau cu ea peste mâini!

-Hm…

-Măicuţa mea, păi el îşi bate joc de familia mea? Prin mine îşi bate joc de familia mea! Îmmm, cum miroase înainte? Ia, dacă mă bag pe acolo nu mai am nicio şansă de ocolire…(tocmai trecem de o intersecţie mare) Înţelegeţi? Eu depind de nenorocitul ăsta de trafic.

-Mda.

[…]

-Deci, io trebuie să-i fac lui 45 de milioane pe lună în condiţiile în care el îmi dă mie cinci milioane jumate pe lună.

-Nasol…

-De ce credeţi că nu mai sunt maşini? Păi io dacă vă duc acum la garaj şi vreţi o maşină, în douăzeci de minute aveţi maşină. Bine, nu douăzeci de minute da’ într-o oră tot aveţi maşină…Ah, s-a băgat tramvaiul ăla nenorocit…De ce s-a băgat tramvaiul ăla, îmmm? Mi-a luat elanul…Mamă, sunt două…

(trece omul la planul B, ocolire pe străduţe, etc.)

[…]

-Până acuma m-am strecurat bine…Chit că mi-au umplut vreo doi frigiderul cu carne dar asta e. Încape, poate să congeleze la greu! (râde tâmp. Între timp, prin staţie se aud nenumărate comenzi, nu le ia nimeni) Mi-au interzis să iau şi copiii de la şcoală. Mi-au spus că dacă vreau să iau copiii de la şcoală trebuie să dau caseta jos. Adică, dacă mă vede un coleg, că sunt o groază din ăia limbişti, că le mai dă zece lei, cinşpe lei, că umblu fără aparat…Spuneau că Ceauşescu face exploatarea omului…

-Şi acum ce-o fi?

-Dom’le, vă spun eu. Acum îi mai rău! Deci acum îi mai rău şi te şi umileşte! Ascultaţi la mine, acum e mai rău! Mai rău!

-Mda…

-Am o cheiţă mică şi tot aşa, când am fost la o altă firmă, nu-i dau numele, tot aşa, m-a chemat şeful şi am aruncat-o când el închidea uşa…Şi am aruncat-o în geamul ăla al lui de la uşă, că se lăuda el că-i de cristal! Şi vroia să i-l plătesc! Nu-mi dădea cartea de muncă, că să-i plătesc eu geamul! Măi, ce vorbeşti? S-a spart singur! Tu vrei să mi-l impuţi mie? Când ai trântit uşa nervos, prea tare, s-a spart, nu?

(mi-e lene să schiţez vreun gest)

[…]

-A început campania electorală. (o iau pe altă pistă)

-Vă uitaţi??

-Păi, am văzut acum afişele pe stradă…

-Vă uitaţi? Eu nu mă uit. Nu merită. Sunt nişte porci! Toţi! Unul peste altul! Şi ăla al lui soacră-mea, din coteţ, e mai educat.

-Deci să înţeleg că nu votaţi.

-Eu? Păi, de exemplu când a rămas Iliescu cu Vadim, eu l-am votat pe Vadim. Deci, eu pun ştampila pe unul care ştiu că nu are nicio şansă. Uite, ca acuma, dacă e să rămână doi care nu vreau eu, deci eu pun pe unul care ştiu că n-are nicio şansă. Aţi înţeles? Ca votul să nu-l ia….Adică dacă unul care a câştigat alegerile, are douăşapte la sută…Şi atunci ia şi voturile celelalte, ale celorlaţi, aţi înţeles? E, acum m-am învăţat minte. Mă duc şi ori tai buletinul ăla sau pun vreo patru, cinci ştampile aşa, să vadă că protestează lumea, nu? Sau, să spunem că rămâne acuma unul, de exemplu, în turul doi, unul oarecare…Pun pe amândoi, ca să nu se supere niciunul, înţelegeţi?

-Hm…

-Dom’le, păi n-aţi observat că au lovit în toate punctele cheie? Au lovit în benzină, m-au lovit în buzunar…Mie ce-mi dau în plus? Ce-mi dă? Adică nu să-mi dea, să-mi facă o facilitate de a mă descurca mai bine… Nu, el să-mi ia! Mi-a dat în benzină, mi-a dat în pâine, mi-a dat în mâncarea copiilor, mă subjugă… Atunci, cum să-l votez, domnule? A, vrei dumneata să te votez? Două mii de euro! Dă-mi banii ăştia şi eu îţi pun ştampila! În America aşa e! Cât vrei? Vrei să te votez? N-aţi văzut că-s supăraţi acuma? Acum aşa e! Faci poză cu telefonul la buletin, marcă banu’. Dă lu’ băiatu două mii de euro, că tu faci mult mai mulţi bani acolo, dă lu’ baiatu banii ăştia că se mulţumeşte cu ei şi îţi pun ştampila. Şi nu mi-e ruşine s-o spun. Că am mai luat un senator, un deputat şi le-am zis: dă lu’ tata aici două mii de euro că te votez. Dă lu amărâtul de colea, lu’ sluga! Sluga necredincioasă sau sluga credincioasă! Dă-i două mii de euro că tu faci sute de mii de euro acolo!

-Mda…(mi-e scârbă, nu ştiu de ce)

-Spuneţi-mi mie unul care nu fură…Adică, singurul de care mi-e mai milă aşa, că e mai din topor, e Becali.

-Adică?

-Adică e mai neşlefuit aşa…Adică, nu că e neşlefuit da’ e mai aşa, prea vulgar sau nu ştiu cum să mă exprim.

-Mie mi se pare un cretin. (mi-a sărit somnul)

-Pare singurul om…Fiecare cu părerea lui, ştiţi cum e. E singurul care l-aş vota acuma, cu toate că n-are nicio şansă. Aţi văzut cu sportivii acuma? E singurul care a dat zece mii de euro!

-Asta-i de imagine.

-Dom’le, pentru imagine, da’ plăteşte!

-Păi, şi banii ăia de unde i-o avea?

-Dom’le nu e treaba mea! Nu ştiu de unde a furat el da’ dă şi la milogul ăsta!

-Păi, şi asta-i soluţia, să-i furi şi să mai dai pomeni la sărmani?

-Domnule, toţi fură în România! Arătaţi-mi unul care nu fură şi care e corect! Deci eu vreau să vă spun că sunt un om foarte credincios şi cu un respect deosebit faţă de Dumnezeu! Dar eu vreau să vă spun o chestie: e singurul care, dom’le care cheamă televiziunea, e de imagine, că e deştept şi care împarte în jurul lui zece mii de euro, nu ştiu cât, nu mă interesează, dă bani la biserici şi îşi face popularitate. Pe când ăştialalţi ce fac, dom’le? Ne dă numai la cap! O dată, de două ori, de trei ori, dar de câte ori credeţi că mai rezistăm? Păi nu se mai poate!

-Şi de ce nu iese lumea în stradă?

-Păi, ce să mai ieşi în stradă?

-Să-i alergi, să se sperie de furia maselor…

-Păi ce să se sperie? Că eu mă duc şi ţip la guvern şi el pune jandarmul lângă mine să mă bată! Schemele astea nu merg, dom’le!

-Mă rog…Haideţi că am ajuns.

(plata, discuţii fără sens de final)

Deci, pe şefi îi rezolvi cu cheiţa franceză dar nu ieşi în stradă de frica jandarmilor, trăieşti din mila clientului şi votul poate costa două mii de euro. Şi, peste toate, suntem săraci. Nu-i aşa că trăim într-o lume fascinantă?

Altruismul dispărut

octombrie 27, 2009 • Editorial • ghidushie

Zilele trecute savurând o ciorbă împreună cu un amic într-un loc deloc primitor, de-a dreptul sinistru chiar, m-au lovit vreo zece sinapse coapte fără să mă aştept. Privind lingura pe care o plimbam ghiduş printre falange , aşteptând zeama bucătarului, o lingură folosită în trecutul apropiat la scoaterea cartofilor din pământ la cum arăta, m-a izbit o întrebare. Mă gândeam să o repet în restaurant tare, falnic, grav, dar mi-era ruşine. Mi-am făcut curaj şi i-am pus-o prietenului în braţe, întrebarea era pe cât de cretină, pe atât de complicată dacă se dorea a fi mângâiată de un răspuns onest.

” Ia răspunde-mi bre şi mie puţin. Ce faptă pentru binele altora ai făcut tu anul acesta?”.

Evident reacţia sa a fost normală, ca şi a mea, ca şi a ta, ca a oricărui român.” Ce-ai păţit mă? Eşti bine? Te-ai dilit.”

Lăsând gluma la o parte, am încercat să mă gândesc şi eu în paralel cu inepţiile lui despre babe salvate din faţa trenului, scăparea fetelor de ruşinea virginităţii, etc.

Trei ore m-am gândit, nu că aş fi slow ori vreun descendent de-al lui Goethe, dar pur şi simplu nu găseam. Doar lucruri pozitive care mă influenţau direct. Primul din scrierile lui Darwin. N-am făcut niciun lucru bun pentru familie măcar, orice, în detrimentul meu. Nicio urmă de altruism, nicio urmă de umanitate. Atunci de ce să cer altora ceea ce eu nu pot face. M-am întristat.

România e coruptă, dar noi suntem România. Fiecare are o parte din vină pentru ce se întâmplă sau nu se întâmplă aici. Lucrurile pot fi schimbate, dar în timp şi cu ajutorul tuturor. Întrebarea este valabilă şi pentru tine, ce zici te rişti cu un răspuns?

Panikon, albumul de debut Grimus

octombrie 27, 2009 • Promo, Recenzie de-o şchioapă • robert

Finalul de Octombrie al lui 2008 aducea ascultătorului român de rock un album nou, parfumat cu idei şi perspective pline de speranţă. Panikon, aflat sub semnătura trupei clujene Grimus, a fost declarat imediat cea mai bună apariţie discografică a anului, îndemnând criticii să-i acorde note bune şi foarte bune. Parcursul formaţiei de atunci şi până în prezent a confirmat faptul că viitorul poate suna cel puţin la fel de bine.

Prima dată când am ascultat Panikon am fost atât de confuz încât a trebuit să reascult piesele încă o dată, şi încă o dată, şi încă o dată…Era clar că pătrunsesem pe un tărâm diferit de cel cu care am fost obişnuit până atunci şi fiecare scenetă de pe portativ redesena decorul, amestecând sentimente şi priviri. Privit în ansamblu, albumul reprezintă drumul sinuos, încărcat cu trăiri gri şi albastre, de la starea confuză a primei întâlniri şi până la fericitul epilog, plin de emoţii. Confused duce, în acest caz, către Time To Be Good Friends, un final în care fiecare ascultător îşi poate oglindi starea de spirit rezultată. Panikon poate fi ascultat într-o zi ploioasă de toamnă, într-o seară de vară liniştită şi înmiresmată, la început de primăvară sau în mijlocul unui câmp alb, acoperit de haina rece a iernii. Panikon poate fi ascultat oricând, oriunde şi în orice împrejurare pentru că poate schimba privirea şi starea de moment.

Explorând influenţe multiple, începând cu acorduri simple de chitară şi culminând cu sound-uri electrice reci, Panikon are forma unui produs omogen, aliniat noilor tendinţe muzicale, meşterit curajos cu fiecare instrument participant la creaţie şi cu versuri exclusiv în engleză. Personal, nu condamn neabordarea limbii neaoşe, mai ales dacă ne gândim că planurile de viitor ale băieţilor includ inevitabil şi un parcurs internaţional. Şi dacă adăugăm compusului un vocal de excepţie, atât semnatic cât şi muzical, cu atât mai bine.

Făcând o trecere în revistă a versurilor, am remarcat, în principal, tema socială abordată, cu monştrii şi zânele ei, dezvoltată pe larg în fiecare melodie dar construind de fiecare dată un alt scenariu mizerabil sau trist. Fascinant mi se pare faptul că, lăsând la o parte liricul, ascultătorul îşi poate imagina la fiecare piesă o lume a sa neagră, cu stări depresive şi gânduri mizere sau, paradoxal, cu orizonturi clare şi dezvelite de nori. Dacă asculţi Panikon îţi poţi aşterne pe hârtie gândurile ascunse în suflet, fără să ai un moment de pauză. Cel puţin asta mi s-a întâmplat mie.

Discul conţine 12 piese, prelucrate excelent, începând de la partea lirică şi compoziţională şi terminând cu aspectul tehnic. O trecere în revistă a acestora se poate face pe site-ul oficial al trupei, www.grimus.ro . Se vede imediat faptul că investiţia în studio a fost una mai rar întâlnită pe la noi dar având şi suport creativ pe măsură. Cei de la Grimus au avut, se pare, un debut de succes, rock-ul alternativ al acestora făcând o bună impresie, inclusiv în concerte. Lucru care îi obligă la un următor album în care să se vadă clar evoluţia reală a trupei. Cel puţin aşa îşi doreşte unul din fanii lor, respectiv subsemnatul.

Presa medie – Săptămâna 19 – 25 octombrie

octombrie 26, 2009 • Brusturi media, Promo • Bilă

Libertatea de luni începe în forţă săptămâna arătându-ne chiloţii Monicăi Columbeanu. Reporterii de teren ai Libertăţii au pândit momentul când soţia Prichindel Columbeanului a coborât din maşină, pentru a oferi cititorilor o mostră de roz pubian. Ce ţi-e şi cu paparazzi aştia… Mâine, poimâine vor prezenta un pictorial întreg doar cu un pârţ al duduii.
Ştire de aprozar cu ţâţe de export în Libertatea de marţi: Sâni mari şi sănătoşi, în direct la Big Brother Germania. O serie de imagini ne relevă o concurentă cu sânii cât lubeniţele îmbrăcându-se după o baie fierbinte şi relaxantă. După sânii ăştia mari şi sănătoşi, ne aşteptăm ca săptămânile următoare să aducă pe tarabă şi nişte pulpe proaspete de puicuţă, fese neaţoase de femeie matură şi, cine ştie, nişte fudulii stătute de star porno.
Tot în Libertatea de marţi luăm cunoştinţă cu clasamentul conductorilor de tren ai Metrorex la sinucigaşi. Aflăm astfel că nefericitul câştigător are un record absolut de 30 de sinucigaşi realizat în decursul a doar 20 de ani. Pentru a întregi macabrul clasament, îi sfătuim pe reporterii Libertăţii să intervieveze şi administratorii blocurilor turn şi mecanicii CFR.
Click-ul de marţi ne curmă nemiloasa aşteptare, aducându-ne la cunoştinţă că cei mai mari sâni din Italia, sunt în sfârşit la vedere. Posesoarea, concurentă şi ea la ultima ediţie a Big Brother-ului macaronar, a acceptat să pozeze într-un calendar pentru anul 2010. Iată cum s-a elucidat unul din marile mistere ale umanităţii.
Cancan-ul de marţi de prezintă un personaj care pretinde că a fost snopit în bătaie de fiul doctorului Ciomu şi de gaşca sa. Îl sfătuim pe cel abuzat fizic să îşi păstreze calmul şi să nu-şi bage, nici măcar la nivel declarativ, organul. La cât de tăios e neamu’ lu’ Ciomu, ar putea rămâne fără el.
Libertatea de miercuri ne prezintă o ştire care ar face invidioasă orice primată deprimată. Pentru a economisi bani, un britanic s-a hrănit cu banane o săptămână. Deşi a cheltuit doar şase euro, britanicul nu s-a arătat încântat de rezultatul experimentului. Acuma, dacă tot a încercat schema nutriţională cu banane, poate ar fi indicat să urmeze şi schema nutriţională cu vişine şi banane. Cum care schemă? Vişine cureţi banana. NaNaNa Na Na Na!!!
În Cancanul de miercuri aflăm că pentru a rămâne însărcinată Simona Senzual a renunţat la orice tratament de fertilitate şi a apelat la metoda clasică a sex-ului de trei ori pe zi. Să îi spună totuşi cineva să nu mai folosească prezervativul…
Click-ul de joi ne informează că penisul de balenă a fost folosit în fabricarea unei maşini. Fabricanţii luxuriantului automobil au belit-o pentru a-i folosi pielea pe post de tapiţerie. Nu mai e mult şi vom avea şi primul penis gigant folosit în fabricarea unui avion. Avion cu erecţie, desigur.
Libertatea de vineri ne dezvăluie concluziile unui studiu realizat de nişte cercetători americani, cum că femeile bisericoase fac mai mult sex. Unde şi cu cine, numai Dumnezeu ştie.
Tot Libertatea, dar cea de sâmbătă, scoate din buzunarul de la pantalon o tăbliţă cu patru bucăţi de cauciuc ce reprezintă cele patru grade de fermitate a erecţiei. Aflăm astfel, de la experta în pipăit mădularele vedetelor, Sexy Brăileanca, că Bănel Nicoliţă e un armăsar şi că are un penis foarte tare. Era şi firesc să se ajungă la o asemenea concluzie. Toată lumea ştie cât de mult aleargă şi cât de tare pune osul la bătaie fotbalistul steilist.

Horoscopul săptămânii 26 octombrie – 01 noiembrie 2009

octombrie 26, 2009 • Câte-n lună și stele verzi, Promo • ghidushie

Din nou, e nou horoscopul, mai fresh pentru fetele pline de marafet, fără marafeţi pentru bărbaţii clienţi ai argoului fin. Jean Horoscopisdul revine pe micul ecran corporatist în prima zi de luni de serviciu, sau ultima zi de luni din octombrie. Astrele au ieşit weekend-ul trecut la un şpriţ în club, împerechecându-se pe unde şi cu cine au apucat, fapt ce va avea grave influenţe asupra muritorilor de rând subjugaţi de vreun terţă zodie mahmură. Doamne ajută şi să începem :

Berbec. O durere de măsea vă va deranja până miercuri seara, când profitând de cele câteva ţuici frecate de gingii, vă agasaţi într-un mod hentai nevasta, care la rândul ei, profitând de lecţiile de viaţă din Berceni, vă ajută cu un croşeu direct în maxilar. Măseaua nenorocită sare pe covor, în timp ce dumneavoastră cu ochii mijind de fericire o rugaţi totuşi să nu vă mai lovească şi în boaşe, că nu sunt inflamate.

Taur. Profitaţi la sfârşitul săptămânii de teambuilding-ul din Făurei, organizat de către firma în care vă mâncaţi anii, pentru a vă etala muşchii umflaţi cu lapte şi kreatină în speranţa că reuşiţi să vă băgaţi şoricelul în ghearele pisicuţei blonde de la resurse umane. Din păcate animăluţul dumneavoastră strănută mult prea devreme, în timpul grătarului. Ajungeţi de râsul tuturor, cu mari gânduri suicidale.

Gemeni. Am câteva cuvinte pentru dumneavoastră care, legate, vor exprima toată activitatea din această săptămână : o şuncă, un cat, o lampă , un pat. Poftă bună.

Rac. De data aceasta astrele vă coafează. Adică veţi fi plăcută de toată populaţia. Adică veţi fi frumoasă. Profitaţi, este prima şi singura dată când aşa ceva se va întâmpla. Încercaţi să interacţionaţi cât mai mult cu bărbaţii. De preferinţă anal.

Leu. Sănătatea vi se duce pe copcă. Adică începeţi să vă împuţiţi de la cap ca un peşte. Propunem frecări excesive în baie cu săpun de casă şi perie de sârmă. Pentru guiţat recomandăm o supradoză de fasole boabe … intravenos.

Fecioară. „Cine plânge e cel mai lache” era o vorbă a unui vechi bătrân hindus mut. Aşadar încercaţi să vă abţineţi din boceală în momentul în care veţi fi violată. Savuraţi momentul, ungeţi-vă rulmentul. De asemenea propun o porţie de râs dublă atunci când veţi realiza joi că aţi rămas pe drumuri.

Balanţă. Talerul sănătăţii a cam ruginit. De fapt aţi cam putrezit. V-aţi copt prea mult. Aţi dat în pârg în exces. Sunteţi prea dospit/ă. Mirosiţi a putrefacţie. Totuşi nu muriţi. Vă sugerăm să nu mai fiţi trişti/triste şi să ieşiţi din vizuinele gri pentru a vă bucura de viaţă. Două lucruri vă sunt esenţiale în promenadele viitoare : alcoolul şi spray-ul de cadavre.

Scorpion. Şansa dumneavoastră de a ieşi din anonimat se va ivi miercuri când vă veţi scoate mama la Orange film, pe banii ei bineînţeles. Aici o dorinţă nebună de vă freca vulgar de ecran vă sufocă. Nu rezistaţi nebuniei de moment şi veţi executa poftele bibilicii. Veţi ieşi din anonimat, dar veţi intra în spital, gestul de mai sus nemulţumind grupul de rugbişti veniţi să-şi frece femeile pe scaune de pluş. Măcar veţi mânca bătaia pe muzica lui Edith Piaf.

Săgetător. Veţi fi surprins vineri de către femeia de serviciu în timp ce parcurgeţi ad litteram Hustlerul de luna trecută. Pentru a nu răspândi vorba prin birou, vă călcaţi pe inimă şi îi coborâţi doamnei supervisor de wc-uri puţin sub fustă. Cu limba bineînţeles. Data viitoare propun să citiţi acasă, singur, căci dacă vă prinde nevasta favente linguis!.

Capricorn. Săptămână propice capricornilor de a-şi juca averea la loto. Nu vor avea de câştigat, însă vor mai câştiga puţin din simpatia celorlalţi, ţinând cont de faptul că încă sunt urâţi de celelalte persoane pentru faptul că s-au născut în aceeaşi zodie cu Eminescu. Vorba zicalei : „decât un gospodar nenorocit, mai bine un boschetar fericit”.

Vărsător. La voi e rău de tot dragilor şi mai ales dragelor. Se încheie sezonul de reduceri şi tot nu v-aţi cumpărat nimic. Vă bate un gând în ceafă să furaţi şi voi un atm cu aţi văzut pe la televizor, dar este un plan foarte complicat pentru vărsători, ţinând cont că v-a luat un an să memoraţi parola de mess. Asta e, unde Dumnezeu nu dă …

Peşti. Luni- muncă, marţi-muncă, miercuri-muncă, joi-muncă, vineri-muncă, sâmbătă-sex ( iubita/soţia că voi tot la muncă sunteţi), duminică-bere, meci şi oral (da, tot dumneavoastră prestaţi).

Drumuri şi ponturi

octombrie 23, 2009 • Spuse pe fugă • Bilă

Radu Berceanu, ministrul Transporturilor, a declarat ieri că ar obţine mai mulţi bani pentru autostrăzi dacă oamenii ar ieşi în stradă.

Ce să zicem… Cântă vreme nu se pomeneşte nimic şi de construirea vreunei autostrăzi, declaraţia rămâne doar o instigare la umflarea de fonduri proprii.

Deşi ruptă din context, declaraţia n-ar fi deloc ruptă de realitate.

Mike Godoroja&Blue Spirit în Hard Rock Cafe

octombrie 22, 2009 • Eveniment subteran • robert

Luni, 26 Octombrie, de la ora 20.30, Mike Godoroja&Blue Spirit vor susține o reprezentație de excepție în Hard Rock Cafe.

Așa cum spune comunicatul de presă, „va fi o seară de neuitat! O chemare către blues-ul de natura arhaică, îmbinându-se estetic la nivelul relației artistice dintre cei doi cunoscuți artiști, Mike Godoroja și Dan Mircea Cipariu, la care se vor adăuga intervențiile unor artiști extrem de speciali: Analia Selis și Ansamblul Trei Parale. Stări de conflict sau bună înțelegere, momente de improvizație la limita bunului ghid artistic care este autoironia sau instant composing, iată doar câteva repere ale unui show pe care îl anticipăm ca fiind de neuitat.”. Tot din comunicatul de presă, aflăm câteva repere ale celor trei invitați speciali prezenți în seara de 26 Octombrie:

Dan Mircea Cipariu (poet)

-membru al Uniunii Scriitorilor din România, președintele secției POEZIE–Asociația Scriitorilor București, câștigător al unor premii importate în poezie, autor al volumului de poeme Tsunami, primind premiul Asociației Scriitoriilor din București, în anul 2006. A inițiat și organizat în Iulie 2009 prima ediție a Maratonului de
Poezie și Jazz.

Analia Selis (Argentina)

-Analia Selis este o tânără de 27 ani, originară din Argentina. Absolventă a Facultății de Arte Muzicale din San Miguel, Argentina, Analia are un trecut muzical impresionant, atât în ceea ce privește performanțele obținute (diploma în educația muzicală și diploma pentru perfomanțe vocale), cât și în ceea ce privește reușitele artistice. Inspirația sa pentru compunerea pieselor provine din cultura și
tradițiile Argentinei, din situația social-politică a țării sale.
Ansamblul Trei Parale (Muzică Tradițională Românească)

-Grupează tineri orășeni atrași de muzicile vechi specifice spațiului carpatic, alăturând muzicilor tradiționale românești și pe cele ale altor etnii ce trăiesc aici (evrei, maghiari, țigani). Principalul rol în concepția și direcționarea activității formației îl are Florin Iordan (fluiere, cobză), etnomuzicolog la Muzeul Țăranului Român.