Un pod, o mare, un îndemn,

Mă strigă stele și le chem,

Alerg pe sunete de lemn

Să-mi caut apă și refren.

Un soare, lăcrimând ușor,

Îmi dă o rază să păstrez

Dar eu iubesc prea mult un nor

Și am cântat cu el un crez.

Iar marea urlă val cu val

Urmând angelic timp astral

Iar eu iubesc atom, cristal

Cu stâlpi în apă din aval.

Și-mi vând secundele din somn

Pentru văzduhul plin de pur,

În basme cu erou un om,

Al podului lăsat cusur.

Și strop cu strop mă spăl fumând

Licoarea mării fără gând

Iar norul strigă tot plângând

Un înger sunete mâncând.

…Un pod, o mare, un refren

Au înșelat un pod din zei

Cu zeul devenit blestem,

Și lacrima trezind atei…