Dez-amăgire politică

Am obosit de atâta Traian Băsescu. Jocul ăsta spectaculos de unul singur împotriva tuturor a devenit în ultima vreme un joc de uzură. Nu-l mai prinde nici pe Traian ca acum cinci ani şi nu mai are nici aderenţă la publicul spectator de circ politic. Vremurile s-au schimbat. Chemările la luptă ale liderului PD-ist de atunci ce reuşeau să mobilizeze cetăţeanul la anti-vot, nu mai au acelaşi ecou. Electoratul parcă nu mai este acelaşi tonomat cu promisiuni politice care cântă după cum le dictează politicienii.

Sunt sătul să-l văd pe Traian Băsescu făcând mustăţi rivalilor săi, zugrăviţi de dânsul în duşmanii poporului, în timp ce dumnealui se strâmbă ca toate arătările după cum îl poartă interesul. Unsul de acum cinci ani ce se erija în salvatorul naţiunii nu s-a dovedit a fi decât un Iuda, uns cu toate alifiile. O comparaţie pompoasă pe măsura discursului animalului politic.

Sloganul referendumului iniţiat de domnul preşedinte, „De ce le e frică, nu scapă.”, îmi sună ca o prorocire demnă de basmele cu căpcăuni sau de poveştile înfiorătoare cu lighioane şi tărâmuri blestemate; sună mai degrabă a Nu zaeţ, nu pagadi decât a slogan politic al vremurilor noastre.

Nu mai spun că mesajul dovedeşte o dată în plus faptul că domnul preşedinte ne jigneşte realmente inteligenţa. Ori nu realizează că s-a scurs deja un mandat, ori trăieşte cu impresia că se adresează unor mase de oameni cu memoria scurtă. Îi ameninţi ca să ce? Ca să faci cu ei un compromis, spre binele ţării chipurile, atunci când interesul personal o cere?

Nu sunt descumpănit de Băsescu din cauza neputinţei sale în lupta cu cei pentru care a fost învestit ca să-i învingă. Nici vorbă. Asta pentru că nu a existat o asemenea luptă. Sunt dezamăgit de omul politic Băsescu pentru că pe toată durata mandatului său nu a demonstrat decât că este un ipocrit, un machiavelic. Băsescu nu a făcut decât să speculeze descumpănirea unei majorităţi. El a fost surferul care a ştiut să profite cel mai bine de valul de ură şi deziluzie al unui moment de criză. Acum, că valul respectiv s-a spart de mal, poate că a venit timpul ca şi amatorul de senzaţii tari să se reîntoarcă pe mare.

Ce alternative există? Nici nu mă interesează. Tot ce ştiu este că, pe mine personal, omul politic Băsescu m-a dezamăgit profund.

Comments

  1. Jigodia

    e cam singurul om politic din tara noastra…daca si asta te-a dezamagit inseamna ca tu cunosti mai multi oameni politici….ne poti enumera cativa?
    explica tu cam care e jocul lui Traian Basescu si de ce crezi ca nu a facut nimic pana acum.
    inca ceva…daca nu te intereseaza alternativele de ce-l mai injuri pe Basescu? faci parte din categoria celor neinteresati. ar trebui sa-ti exprimi opinia despre un altul care dupa parerea ta ar face mai bine de atat….si culmea…toti ceilalti care vor Cotroceniul ori au mai fost pe acolo si le-a placut mierea ori sunt carne de tun si bagati la inaintare din motive de scor electoral.

    • Bilă Author

      Stimată Jigodie,
      Am să încep şi am să închei în acelaşi timp cu aceeaşi frază axiomatică:
      Cu cât crezi mai mult în cineva, cu atât dezamăgirea îţi este mai mare atunci când respectivul îţi înşeală aşteptările.

    • Bilă Author

      Ok, atunci o să mai detaliez puţin:
      Am obosit de atâta Traian Băsescu. Jocul ăsta spectaculos de unul singur împotriva tuturor a devenit în ultima vreme un joc de uzură. Nu-l mai prinde nici pe Traian ca acum cinci ani şi nu mai are nici aderenţă la publicul spectator de circ politic. Vremurile s-au schimbat. Chemările la luptă ale liderului PD-ist de atunci ce reuşeau să mobilizeze cetăţeanul la anti-vot, nu mai au acelaşi ecou. Electoratul parcă nu mai este acelaşi tonomat cu promisiuni politice care cântă după cum le dictează politicienii.
      Sunt sătul să-l văd pe Traian Băsescu făcând mustăţi rivalilor săi, zugrăviţi de dânsul în duşmanii poporului, în timp ce dumnealui se strâmbă ca toate arătările după cum îl poartă interesul. Unsul de acum cinci ani ce se erija în salvatorul naţiunii nu s-a dovedit a fi decât un Iuda, uns cu toate alifiile. O comparaţie pompoasă pe măsura discursului animalului politic.
      Sloganul referendumului iniţiat de domnul preşedinte, “De ce le e frică, nu scapă.”, îmi sună ca o prorocire demnă de basmele cu căpcăuni sau de poveştile înfiorătoare cu lighioane şi tărâmuri blestemate; sună mai degrabă a Nu zaeţ, nu pagadi decât a slogan politic al vremurilor noastre.
      Nu mai spun că mesajul dovedeşte o dată în plus faptul că domnul preşedinte ne jigneşte realmente inteligenţa. Ori nu realizează că s-a scurs deja un mandat, ori trăieşte cu impresia că se adresează unor mase de oameni cu memoria scurtă. Îi ameninţi ca să ce? Ca să faci cu ei un compromis, spre binele ţării chipurile, atunci când interesul personal o cere?
      Nu sunt descumpănit de Băsescu din cauza neputinţei sale în lupta cu cei pentru care a fost învestit ca să-i învingă. Nici vorbă. Asta pentru că nu a existat o asemenea luptă. Sunt dezamăgit de omul politic Băsescu pentru că pe toată durata mandatului său nu a demonstrat decât că este un ipocrit, un machiavelic. Băsescu nu a făcut decât să speculeze descumpănirea unei majorităţi. El a fost surferul care a ştiut să profite cel mai bine de valul de ură şi deziluzie al unui moment de criză. Acum, că valul respectiv s-a spart de mal, poate că a venit timpul ca şi amatorul de senzaţii tari să se reîntoarcă pe mare.
      Ce alternative există? Nici nu mă interesează. Tot ce ştiu este că, pe mine personal, omul politic Băsescu m-a dezamăgit profund.

    • Bilă Author

      Nop. Dar că, pentru a intra într-o polemică pe tema asta, am nevoie să ştiu cât de la curent eşti tu cu actualitatea politică, în speţă cu acţiunile şi declaraţiile domnului preşedinte din ultimul timp. Ca să avem pe ce ne contra, nu de alta…

Lasă un răspuns