Miss Piranda, ce spectacol, ce delir!

Zilele acestea cică a avut loc un eveniment cultural artistic excepţional, atât prin complexitatea valorilor de patrimoniu prezentate, cât şi prin bagajul elevat de cunoştinţe al participanţilor. Mă refer, desigur, la Miss Piranda, ediţia cu numărul fără număr, fără număr.

Bucurându-se de aportul unui public iluminat dar în acelaşi timp negricios (de supărare că ceea ce este frumos se termină repede, mânca-ţi-aş), concursul a adus pe scenă, rând pe rând, o salbă de nestemate ale comunităţii discriminate dar şi o serie de virtuozităţi vocale ale celebrilor, nu-i aşa, Jean de la Craiova şi Nicolae Guţă. Oamenii răi spun că duelul oral al acestora ar fi încărcat sala cu o atmosferă căreia nici specialiştii de la laboratoarele Orbit nu i-ar fi făcut faţă dar ştiţi cum e, lumea este invidioasă pe calităţile acestora de fapt…

Una din probele concursului a fost folosirea complicatei tehnici de unduire a buricului, piesă de patrimoniu indiscutabilă, strămoşească, păstrată cu sfinţenie generaţii de-a rândul. Publicul, extaziat, sărea cu mâinile şi cojile de seminţe în aer, oferindu-le jandarmilor cuvinte de laudă pentru stoicismul cu care protejau scena şi concurentele. Concurente care, pe lângă frumuseţea orbitoare, precum a lănţişoarelor şi ceasurilor colegilor de comunitate, au dat dovadă şi de profunde cunoştinţe de filosofie, economie, fizică nucleară sau, de ce nu, astrologie. Juriul a avut o misiune foarte grea în a decide cine va fi cea care va purta laurii victoriei însă, şi de această dată, a judecat obiectiv.

Finalul spectacolului a surprins mulţimea într-o extaziantă transă cultural-ştiinţifică, feţele tuturor fiind acoperite de tristeţea încheierii unui asemenea eveniment dar, în acelaşi timp, de sângele şi sudoarea celor care au privit cu ochi critici ceea ce s-a petrecut acolo. Un concurs de asemenea natură cu siguranţă ar trebui inclus pe lista principalelor manifestări culturale europene sau chiar mondiale pentru că, iată, România chiar are nevoie de a scoate capul din mediocritate. Autorităţile ar trebui să deschidă ochii şi să aloce fonduri pentru promovare, încercând să repare cumva imaginea şifonată pe care o avem pe mapamond. Rugăm Italia şi Spania să ne fie alături. Să moară duşmanii de ciudă…

Kick-Bixeri XL

La cei aproape 50 de ani ai săi şi cele aproape 40 de filme în care şi-a căsăpit adversarii cu scheme din întoarcere şi palme cu piciorul, Jean Claude Van Damme s-a decis să urce în ring şi să lupte într-un meci de kickboxing autentic, fără trucaje şi fără menajamente.

De data aceasta însă, adversarul nu va fi necruţătorul cu tibia de titan, Tong Po. Cel care îl va înfrunta pe binecunoscutul actorul este Somluck Kamsing, un luptător thailandez de thai box care este cu 13 ani mai tânăr şi care deţine în palmares o medalie de aur obţinută la Olimpiada de la Atlanta din 1996 ca boxer amator, având peste 300 de meciuri la activ. Cu toate acestea, nu se ştie în ce măsură adversarul lui Van Damme poate face, aşa de încălzire, şpagatul pe scaune sau care este limita maximă de indivizi puşi pe scandal cu care se poate lupta în acelaşi timp, fără a fi învins.

Confruntarea va avea loc pe 4 septembrie la Las Vegas şi îi va găsi pe cei doi adversari luptându-se fără pumni căptuşiţi în cioburi pisate, motive de răzbunare, gelozii sau alte intrigi de genul acesta, menite să scoată în evidenţă latura sensibilă a bestiei dezlănţuite din ring. Lupta se va desfăşura pe durata a cinci reprize a câte două minute fiecare, reprize în care actorul de origine belgiană va avea timp suficient să primească, pe lângă deja obişnuitele aplauze, şi suite bune de lovituri după care îşi va mula faţa.

Aşadar, cum totul e pregătit, nu ne mai rămâne decât să îi urăm luptătorului de platou multă baftă şi în final să-i dăm o povaţă care face cât şase luni de antrenamente asidue sub stricta supraveghere a maestrului Xian: Jeane, vezi că nu e ca în filme.

Butterflies in My Stomach, concert în CONTROL Club pe 18 Februarie 2010

   Îmbinând elemente de funk, nu-jazz, electro, trip-hop, chill, Butterflies In My Stomach vine joi 18 Februarie la Control Club, pe str. Academiei nr.19. BIMS s-a născut în primăvara anului 2005, având în componenţă patru dintre foştii membri Baba Novac (www.myspace.com/babanovac). După realizarea albumului de acid jazz, Pastel Acid, şi promovarea acestuia, componenţii trupei s-au orientat către colaborări în cadrul altor proiecte. Bujor Stoicovici (bass) a colaborat cu trupele Cri Gri, Margento (a participat la înregistrarea primului album), Zum şi a scris muzica pentru două eseuri coregrafice: Above The Roof – prezentat la Bucureşti, Viena şi Paris în cadrul proiectului internaţional Terrains Fertiles – şi ssst (proiect  pentru care a fost filmat şi un videoclip cu care operatorul Ovidiu Guzu a câştigat premiul APTR 2005 pentru imagine). El a participat si la musicalul The Rocky Horror Show, în regia lui Alexander Hausvater şi  a făcut muzica pentru câteva scurt-metraje. În vara anului 2006, Mihaela „Maca” Dinu a început o colaborare cu Matt Johnson, pianistul cunoscutei trupe britanice Jamiroquai, colaborare care s-a concretizat în urma căreia a rezultat piesa White Light şi videoclipul acesteia, proiectul  fiind realizat exclusiv prin internet.

   La sfârşitul lunii August 2006, în urma unui concurs iniţiat de casa de discuri Sony şi de faimoasa publicaţie Billboard, Butterflies in my Stomach a fost selectată printre cele mai bune trei trupe noi din lume, la secţiunea Electronic. Competiţia a avut ca scop descoperirea de tinere talente care vor fi promovate şi vor avea şansa întâlnirii cu oameni importanţi din industria muzicală. Dintre cele  8.000 de piese înregistrate de grupuri din peste 80 de ţări, la secţiunile Electronic, Rock şi Urban, BIMS a fost una din cele trei trupe selecţionate la categoria Electronic – Around the World.

   Pe data de 18 Februarie 2010, începând cu ora 21.00, se va petrece concert Butterflies in My Stomach în CONTROL Club. Biletul de intrare costă 15 lei.

 

buterflies_

AIR Pre-concert Party – 6 Februarie, ora 20.00, Control Club

   Poate la sfârşitul anilor 90’ descopereai electro-ul francez cu Nicolas Godin şi Jean-Benoit Dunckel, poate te îndrăgosteai pe muzica lor, poate dansai, poate visai. Dar ştii ce făceau ei? EMI Romania si Control Club te invită sâmbătă, 6 Februarie, la ora 20.00, la o proiecţie a documentarului AIR: Eating, Sleeping, Waiting and Playing – a film about Air on tour by Mike Mills. Aducem şi CD-uri pentru colecţionari şi organizăm un concurs cu bilete la concert, cu sprijinul celor de la OneEvent. Ştim, Love 2 e un album foarte bun, comparat de critici şi public cu Talkie Walkie şi Moon Safari – capodoperele duo-ului francez. Dar mai ştim că la concert vrei să auzi Sexy Boy, All I Need, Kelly Watch the Stars şi toate piesele care te poartă în starea Amour. Imagination. Reve.
Piesele Air pot fi cumpărate în format digital: http://musicmall.ro/artisti/air/mp3

   Ştim, asculţi la radio, pe YouTube, la iPod Sing Sang Sung şi So Light Is Her Footfall, asteptându-i la Bucureşti pe cei de la Air
În seara proiecţiei poţi cumpăra din CONTROL Club şi bilete la concertul AIR de pe 11 Februarie, dacă nu ai făcut-o deja online pe MyTicket.ro, Eventim.ro, TicketPoint.ro, din reţelele Diverta şi Germanos sau de la librăriile Cărtureşti, magazinele Vodafone, Muzica, Off The Record, Sala Palatului.
CONTROL Club se află pe Str, Academiei, nr 19, în Pasajul Victoriei, la intrarea dinspre Facultatea de Arhitectură. Intrarea la seara de proiecţie este liberă.
Afterparty cu videoclipurile AIR, urmat de Indie Invasion – Out of the Box Experience cu Leo. Visuals by Vj Kissa. Intrare 5 lei de la ora 21.00 până la ora 23, 10 lei după ora 23.

 

EMI_50cmx70cm

 

 

  Week-end-ul acesta în CONTROL Club începe cu Friday Dance Sience

 

friday dance science_vineri (2)

 

 

continuă cu Indie Invasion, pe 30 Ianuarie

 

indie invasion_sambata

 

 

şi se termină cu Eye Control-indie videos party. De la ora 17,00, în fiecare duminică rulează Cinema Alternativ (intrare liberă). Mergeţi şi vedeţi ce înseamnă!

 

Vj Kissa_duminica

 

300X150_film

Analiza Doctorului Pildă #3

Doamnelor, domnişoarelor şi restul iată-ne la a treia ediţie a rubricii manevrate sinuos de către vraciul poporului, spărgătorul de mituri, cu roaba încărcată de experienţă, Doctorul Pildă. Scrisorile nu au încetat în a sosi pe adresa virtuală a redacţiei. Dintre toate am ales un caz special, emoţionant, deşi nici celelalte spasme sexuale trimise nu sunt de lepădat. Este vorba de domnul Andreuţ Joacăstă, 22 de ani,  din satul Mierleştii de Sus, judeţul Olt.

” Stimate domnule doctor, am o problemă şi m-am săturat ca toţi din sat să râdă de mine, de aceea mi-am luat inima în dinţi şi m-am dus la învăţătorul din sat pentru a redacta în locul meu această scrisoare pentru dumneavoastră. Eu nu prea ştiu să scriu şi să citesc, însă am cel mai bun joc de picioare la concursurile de muzică populară din toată ţara.

Acum în ce constă problema mea: la unul dintre concursurile de dans interjudeţene, unde am luat locul I căci, v-am mai spus, sunt cel mai bun, mi-a căzut cu tronc o fată, cum i se întâmplă oricui. Aceasta este din satul Căcăcioasa, judeţul Vâlcea, pe numele ei Tudorica Falitu. Eu sunt mai timid aşa de fel, nu prea am vorbit cu multe fete la viaţa mea fiind ocupat cu dansul, vaca şi orânduirile gospodăreşti. Ea acum m-a văzut că mă uit aşa frumos la ea, numai cu partea stângă mă uitam, că mi-a zis mie unul din sat, Jenel, că aia e partea mea de agăţat. A venit la mine după concurs, am vorbit, am mers la un bar, am băut un cico. A rămas că vine ea la mine în sat când poate. Am aşteptat-o o săptămână, perioada în care îmi imaginam diverse lucruri pe care le făceam împreună. A sosit în sat cu rata, am aşteptat-o, am dus-o acasă, i-am dat cartofi prăjiţi cu ochiuri, salată cu ceapă, brânză proaspătă de vacă, cico, am omenit-o cu de toate. Mai pe seară am fost la bar, am dansat, am băut, am petrecut. Pe drumul de întoarcere ne-am ţinut de mână. A dormit în odaia de oaspeţi, unde i-am făcut patul frumos, după ce am mai stat de vorbă.

Acum ea tot trăgea de mine să facem una, alta, dar mama mi-a spus că dacă e să facem ceva trebuie să o iau de nevastă şi doar în noaptea nunţii putem să ne iubim. Am ascultat-o căci mama ştie că a mai trecut prin asta, bine şi mie mi-e oleacă frică aşa că nici eu nu m-am mai iubit cu nimeni. Ea prima dată a înţeles, a zis să aşteptăm nunta. Apoi a început să întârzie acasă seara, ba că e după vaci, ba că vorbea cu o fată în centru. De mai multe ori am văzut-o ieşind de la nea Costel, de la Jenel, de la Ionică a lui Bălosu din casă. Acum m-am gândit eu le-o face curat p-acolo că şi ei sunt singuri săracii, n-au muiere. De la un timp toţi râd de mine şi-mi spun că ea mai vorbeşte şi cu alţi. Am găsit şi unele cauciuri aşa ambalate frumos la ea în cameră. Eu nu cred acest lucru şi de aceea am nevoia unui specialist care îmi poate confirma sau infirma. Mulţumesc”

Dragă domnule Andreuţ, am analizat scrisoarea dumneavoastră. Vă pot spune un singur lucru : prietenii dumneavoastră vă mint. Ea vă iubeşte şi cu siguranţă nu calcă strâmb. Este şi normal în ziua de astăzi ca fetele să aştepte până la data căsătoriei pentru a-şi începe viaţa sexuală, un lucru comun de altfel, întâlnit şi în capitală. Tot ce trebuie să faceţi este să-i îndepliniţi viitoarei mirese toate poftele. Vizitele ei la alţi vecini se datorează într-adevăr mizeriei în care aceştia trăiesc, de aceea aveţi parte o jumătate sufletistă, iubitoare cu cei din jur. O adevărată samariteancă, ea încercând să ajute lumea cum poate, provocând adevărate plăceri în rândul celor întâlniţi. Aşa ceva mai rar găseşti la casa omului, de aceea vă sfătuiesc să tineţi cu dinţii de ea. Reiese din scrisoarea dumneavoastră că este şi o persoană care se întreţine, în pas cu moda, deoarece cauciucurile acelea sunt ultima fiţă în materie de elastice de prins părul. Nu vă faceţi griji şi nu vă mai uitaţi în gura altora ca un stomatolog. Casă de piatră vă doresc.

Pentru domnul învăţător( Citiţi în gând) : Pe verso v-am dat un număr de contact, vă dau 100 de ron dacă îmi faceţi rost de numărul ei de telefon!

No ham, no miau

Că bucătăria chinezească este una din cele mai diversificate dar şi cele mai bizare bucătării ale planetei nu mai este un secret. Nu ştiu în ce măsură s-ar mai mira cineva dacă într-un restaurant chinezesc, în loc de pătrunjel, chelnerul i-ar presăra peste supă mustăţi de pisică tigrată sau prepuţuri de fetuşi de hamsteri eşuaţi prin labirint, la fel cum nu ştiu dacă cineva ar mai rămâne perplex în cazul în care ar afla că micuţii asiatici ar fi capabili să jupoaie purecele de tundră pentru a condimenta cu învelişul său salata de mormoloci sau să colecteze transpiraţia unui vierme inelat şi să o servească numai la ocazii speciale, socotind-o drept o delicatesă de lux.

Nu în acelaşi registru se încadrează şi ultima noutate din domeniul culinar venită de pe îndepărtatele meleaguri ale Chinei. Aflăm astfel că odată cu intrarea în vigoare a primei legi de protecţie a animalelor, câinii şi pisicile ar putea fi excluse de pe meniurile restaurantelor, punându-se capăt în acest fel unei tradiţii milenare.

Trebuie să recunoaştem că o astfel de măsură loveşte poporul chinez exact în măruntaiele lui. Păi un chinez care nu mănâncă câini şi pisici este ca un scoţian treaz, un brazilian care îşi dă cu stângul în dreptul, un neamţ care lucrează la Renault sau un bulgar fără provizii de castraveţi muraţi pentru iarnă.

În cazul în care o astfel de lege va fi promulgată, restaurantelor chinezeşti de profil nu le mai rămâne de făcut decât un singur lucru şi anume să încheie cât mai rapid parteneriate cu cabinetele vetelinare. De ce? Pentru că nu cred că o lege ar putea interzice şi servirea fuduliilor de motani sau de dulăi proaspăt castraţi la o garnitură de viermuşi sau la o salată de gândăcei agitaţi.

Păliturî di osândî

   Am auzit că noua conducere din Moldova a propus ca limba oficială a ţării aflată la celălalt capăt al Podului de flori să fie limba română, şi nu moldovenească, aşa cum era botezată până acum. Acest lucru a mişcat, se pare, conştiinţa colectivă a fraţilor români şi, drept urmare, n-ar fi de mirare ca în viitorul apropiat să fie iniţiate petiţii care să susţină adoptarea ca limbă oficială în România a graiului moldovenesc pur. Deja, manifestele există iar în curând vor apărea şi plăcuţele bilingve română/moldovenească. O sî viedeţi voi!

 

IMG_0158