Cântărețul Bob Dylan va susține pe data de 2 Iunie 2010 un concert în București, așa cum apare și pe site-ul său oficial.
Așteptăm cu nerăbdare să vedem dacă în deschiderea concertului își va confirma prezența compatriotul său, Elvis Presley.
Concertele lunii Martie 2010 în Club Control
Seria concertelor din Club Control, din București, debutează cu Eloize și Toulouse Lautrec, în data de 4 Martie, începând cu ora 21.00. Biletul de intrare costă 10 lei.
Pe 11 Martie, așa cum anunțam deja, îi vom vedea pe cei de la Feeding Fingers, cu The Pixels în deschidere. Concertul va începe de la ora 21.00.
Urmează The MOOod, pe 12 martie. Trupa este formată în 2006, stilul abordat fiind rock-ul alternativ. În prezent, formația lucrează la primul material discografic și vă așteaptă în Control Club de la ora 21.00, prețul biletului de intrare fiind 15 lei.
Pentru cei care apreciază jazzul ritmat, versurile sarcastice, plăcerea nebună de a cânta și atitudinea detașată a membrilor trupei Blazzaj, joi 18 Martie este momentul potrivit să vină în CONTROL Club , de la ora 21.00.
Fondată în 1996 în Timișoara, la inițiativa lui Eddie Neumann și Florin Barbu, și purtând inițial numele de FunkinLeFree, Blazzaj se impune printr-un sound complex, plin de energie, culoare și originalitate.
Versurile pline de mesaj sunt sugerate – chiar și înaintea unei audiții- de numele trupei provenit din combinația cuvintelor ‘blazare’ și ‘jazz’, folosit însă invers, adică ‘zzaj’. Citit de la coadă la cap, nu e altceva decât ‘jazzalb’.
Actualii membrii (Tavi Horvath –vocal; Horea Crişovan – chitară, Petrică Ionuţescu – trompetă/keyboards ;Uţu Pascu – bas; Vali Potra – tobe), deși implicați de-a lungul timpului și în alte proiecte muzicale individuale, și-au conturat o amprentă muzicală bine definită în zona muzicală de Funk / Fusion / Nu-Jazz.
Concertul va începe, așadar, de la ora 21.00 iar biletul costă 20 de lei.
Vineri, 19 Martie, Club Control are onoarea să vă prezinte, pentru prima dată în România, una dintre cele mai influente figuri ale underground-ului muzical și artistic al ultimelor decenii, Lydia Lunch, în cadrul ultimului ei proiect, Big Sexy Noise, alături de James Johnston, Ian White și Terry Edwards.
Lydia Lunch și-a început cariera artistică la 17 ani când a înființat în 1976 trupa Teenage Jesus and The Jerks, formație definitorie pentru scena „No Wave” new-york-eză de la jumătatea anilor ’70.
Din numărul nesfârșit de nume importante cu care Lydia Lunch a colaborat în diferite formule nu lipsesc Kim Gordon (Sonic Youth), Thurston Moore (Sonic Youth), Nick Cave, J. G. Thirlwell (Foetus), Marc Almond, Rowland S. Howard, Michael Gira (Swans), The Birthday Party, Einstürzende Neubauten și Sonic Youth.
Ultimul proiect al Lydiei Lunch, cel cu care ne va încânta la Club Control, se numește Big Sexy Noise și este realizat împreună cu un colectiv de artiști, cunoscut sub numele Gallon Drunk, colectiv cu care Lydia colaboreaza în diferite formule de mai bine de 10 ani și care conține muzicieni cu un background muzical de invidiat:
– Ian White ( Gallon Drunk, drums)
– James Johnston (guitar), component al Nick Cave and The Bad Seeds între 2003 și 2008, dupa ce a apărut ocazional pe scena cu aceeași trupă încă din 1994.
– Terry Edwards (organ, saxophone) – a colaborat, pe scenă sau în studio, printre alții cu Madness, Tom Waits, Faust, PJ Harvey, Nick Cave, Tindersticks, Julian Cope, Siouxie Sioux, Billy Brag, Jesus & Mary Chain, Lush, Piano Magic, Spiritualized, Test Department – în același timp continuând să cânte și cu proiectul propriu, Terry Edwards & the Scapegoats.
Biletele costă 60 de lei dacă sunt rezervate în avans sau 80 de lei la intrarea în club, în seara evenimentului.
Pe 22 Martie va fi seara lansării EP-ului Sex Drugs And Rock’n’Roll al trupei Shesdead, acesta conținând 3 piese ce pot fi ascultate pe pagina oficială de MySpace a formației.
Invitați speciali vor fi cei de la My Own Private Alaska, aflați în turneu de promovare a noului album, produs de Ross Robinson (care a mai produs, de asemenea, și albume pentru Korn, Sepultura, The Cure, Norma Jean, Slipknot, etc.).
Concertul începe de la ora 20.00, biletul fiind 15 lei.
Analiza Doctorului Pildă #6
Bine nu v-am regăsit la un nou răspuns plin de poveţe, încărcat cu mai mult patos decât un adolescent prins între 15 milf-uri, al maestrului în arta amorului, doctorul Pildă. Avem în faţă o durere lăuntrică a unei domnişoare, pe numele ei Stănica Aoleu, din oraşul Oradea.
” Dragă domnule doctor Pildă, storcătorul relelor pe acest pământ, nu mai suport să trăiesc în condiţiile date. Din pricina polipilor mei am avut parte toată viaţa de uşi închise şi miştouri ieftine. Am învăţat să nu mai pun la suflet, polipii devenind o parte din mine, ca un al treilea braţ să spunem.Nu am nici bani de operaţie. De curând însă s-a întâmplat o nefăcută care mi-a pus capac, deşi aveam deja două capace în nas. Eu mă iubesc cu Jenel, sau mai bine spus m-am iubit cu el, căci de curând a fost arestat la frontieră încercând să bage în ţară nişte pachete de făină de nu ştiu unde. A primit 15 ani de închisoare. Eu îl aştept că ştiţi cum e, timpul trece repede. Când mă duceam cu mâncare mai făceam şi noi prostioare ca orice tinerei că deh, acolo la bulău te saturi de atâtea puţe. Acum, el mi-a cerut să i-o sug. Eu n-am prea vrut că mai erau şi alţi deţinuţi p-acolo, dar el m-a convins că e bine pentru mine, pentru ten, că mă întinereşte, plus că ceilaţi dorm, vrăjeli de doi lei numai să mi-o bage în gură. Am pus botul normal căci îl iubesc. Am început eu aşa mai suav, m-am mai înecat, am mai grohăit puţin, iar la un moment dat am leşinat că nu mai puteam respira, având şi gura înfundată. Când m-am trezit erau vreo doi prieteni de-ai lui călare pe mine, mă porcăiau peste tot. Ceilalţi râdeau împreună cu paznicii. Mă simt o femeie uşoară şi nopţile mă cuprind coşmaruri cu penisuri ucigaşe care vin să mă asfixieze. Ce să mă fac domnule doctor?”
Domnişoară, răspunsul meu este unul pe cât de simplu, pe atât de util. Trebuie să vă scoateţi polipii de urgenţă pentru a salva omenirea. Sexul oral este o necesitate a globului pământesc şi a populaţiei. Pe semne că experţii care şi-au dat cu părerea vis-a-vis de încălzirea globală n-au luat în calcul existenţa dumneavoastră. Tu, domnişoară, eşti de vină! Muia se pierde pe drum între ochi şi gură, adevărul fiind undeva la mijloc. Fiind înfundată obligaţi persoanele de pe Terra la un trai din ce în ce mai dificil. Repede luaţi un cleşte de cuie, dacă nu aveţi merg şi nişte unghii mai lungi, şi scoateţi diavolul din trup. Chiar dacă vă doare, insistaţi. Smulgeţi, smulgeţi. Sângele apărut ulterior pe moacă reprezintă râul fericirii umane. Trageţi cu poftă, chiar dacă rămâneţi cu nasul în mână. În acest caz veţi deveni cunoscută drept o rudă apropiată a unui celebru cântăreţ, fapt care va duce la o viaţă liberă şi liniştită.
Teorema Fundamentală a Asemănării (T.F.A)
“Manelele are linii melodice foarte melodioase şi foarte bine gândite ca şi conţinut pe linie melodică. Iar pentru cei care nu iubesc manelele, eu nu am nimic cu nimeni, dar ar trebui să fie lăsaţi în pace şi cei care ascultă manele, să nu mai fie acuzaţi că dacă asculţi manele eşti ţigan”, a spus Guţă citat din preaminunatul ziar Click.
Matematic, pentru o mică demonstraţie vom folosi Teorema Fundamentală a Asemănării (T.F.A) varianta Pinguin.
Luăm una bucată triunghi ABC – denumit generic Manelişti. În punctul A se află guru maneliştilor – Guţă . Astfel, dacă ducem o paralelă la latura (BC), atunci cele două triunghiuri sunt asemănătoare. Numim latura MN linia de fineţe melodică dintre maneliştii columbieni şi restul maneliştilor. Aceasta linie fină, nu face decât să demonstreze că sunt la fel. Arapini sau nu, oriunde am muta fineţea în planul ABC tot manelişti sunt. Doar dacă extrapolăm şi mutăm punctele M si N în locul B si C, atunci totul se va tulbura.
Un caz aparte ar fi cel al celor care ascultă manele obligaţi de decibelii şi nesimţirea celor care aparţin suprafeţei ABC. În acest caz, dacă asculţi manele nu înseamnă că eşti ţigan şi nici manelist. Eşti doar cu nervii întinşi la maxim. Şi DA, ar trebui să fim lăsaţi în pace!.
Horoscopul săptămânii 22-28 februarie 2010
A trecut şi Valerică, ne lovim de mirificul Dragobete, ne vom umili în faţa doamnelor de Mărţişor şi Ziua Fumeii. Vremea călduroasă ne-a lovit feţele de dâmbi, râzând tacit în faţa unei răceli premeditate. Jean Horoscopizdul s-a antrenat câteva zile în munţi, alături de budişti consacraţi în arta paranormalului. Astrele s-au descrăcit în faţa acestuia prevestind fapte mari pentru zodiile nefericite.
Berbec. Se va simţi o oarecare tensiune în relaţia de cuplu. Motivul este unul simplu: mâncărimile. Iubita nu vă mai iartă de data aceasta, nu vă mai crede pe cuvânt. Este şi normal în contextul în care de 2 luni de zile îi daţi în cap singur când vă mănâncă, şi vă mănâncă …
Taur. Cornutele depresive vor adopta o legătură strânsă cu ceilalţi posesori de fudulii. Această poate fi denumită sinucidere în grup. Sătui de mugitul anost şi de către un respect obligat, afişat la serviciu alături de muncitorii de plantaţie, vor încerca, cu două monede de 1 ban pe ochi, să treacă râul purificării către eter. Din păcate să ştiţi că nu am auzit pe nimeni să se asfixieze în fosa septică.
Gemeni. Ăştia, ca de obicei, o freacă. Au dus lenea la rang mondial, perfecţionând-o în fiecare zi. Miercuri se iveşte ocazia să dea din cur pe o muzică ciudată. N-o vor face, vor băga în schimb malţ la maţ, agale şi duios precum bătrânii satului loviţi de ţuică prematur.
Rac. Cracii se vor lovi de interviuri. Aşa le numesc eu, interviuri, momentele în care eşti săltat de către poliţie şi obligat să numeri câte beţe de chibrit încap într-o celulă comunistă. Aproape toţi din această zodie sunt agramaţi şi dislexici, aşa că se vor înţelege de minune în timpul procesului verbal cu veritabilul posesor de şapcă şi bulan.
Leu. Pepeloaica, în speranţa că va primi şi ea de Dragobete o halcă de carne proaspătă, îngurgitată inghinal, va apela la farmecul ei minunat. Se va înţoli cu dresuri rupte animalic sub fese şi un sutien cu o putere nebănuită de a face dintr-o ţâţă fleoşcăită subiect de monolog în baia băieţilor. Va primi o recompensă cu vârf, fiind violată de către şase boschetari cu negi în scara blocului.
Fecioara. Pe cei din această zodie îi loveşte astenia de primăvară. Vor avea stări de slăbiciune fizică, fapt care va duce şi la tăierea de pe lista de zi cu zi a download-ului de pornache de pe torent. Scăderea capacităţii de lucru intelectual nu va surprinde pe nimeni, suntem obişnuiţi să dea mai multe rateuri decât un motociclist amator.
Balanţă. Veţi simţi în această săptămâna nevoia de a burta jos. Nemaiavând bani nici de un mărţişor amărât d-apoi de un abonament la sală, vă veţi amenaja acasă diverse aparate de forţă, confecţionate din peturi de bere, damigene de vin şi butoaie de ţuică. Partea bună este că mai întâi va trebui să le goliţi. Ăsta da efort, fir-ar mama voastră de beţivi indolenţi.
Scorpion. Zile negre pentru scorpihoiţi. Răceala îi va urmări precum neşansa din viaţă. Nu vor scăpa nici de cicălelile colegilor de muncă. Vor ajunge subiect de caterincă în sălile de stand-up. Vor fi umiliţi în public de către preşcolari. Vor fi scuipaţi de către cerşetori orbi. În rest vor râde, asta dacă vor mai avea dinţi după bătaia primită în troleu de la terţi bătrâni şchiopi.
Săgetător. O zi de vineri excelentă pentru arcaşii urbani. Îşi vor sparge banii şi iubitele în cluburile bucureştene înconjuraţi de cei dragi, adică persoane necunoscute intersectate pe drumul spre birtul muzical. Toţi vor veni cu drag pentru dumneavoastră nicidecum să bea moca.
Capricorn. Zgârciţi până în măduva oaselor, capricornii se vor sfârşi pe un pat jegos de spital, pat împărţit cu doi colegi de suferinţă, un sămsar şi un beţiv. Nu vor accepta să dea niciun ban asistentei să-i spele la cur, d-apoi doctorului să-i opereze. Vor leşina într-o zi de sâmbătă după lungi chinuri.
Vărsător. De sărbătoare dragostei ce pot face oamenii pâlnie altceva decât să bage spirtoase la pateu? Corect, vor dormi sub clar de lună şi sub propria vomă pe uliţele urbane fericiţi. Vor bea cu poftă singuri cu ajutorul băuturii altora.
Peşti. O săptămână normală pentru această zodie, presărată cu depuneri de icre în nişte chiloţi de damă găsiţi în liftul corporaţiei.
Interviuri din casă
Doamnelor, domnilor, stimabili cititori ai Revistei Cioburi, iată că a venit momentul să lansăm pe biţi o serie de interviuri, îndelung cerute pe adresa redacţiei, cu cine alţii decât componenţii lotului de aruncat litere, respectiv oamenii din spatele tastaturii de la Cioburi.
Pentru că dânşii sunt iubitori de muzică şi pentru că, la un moment dat, fiecare dintre dumnealor a ars-o aiurea pe lângă sau într-un band, iată că am fost surprinşi să aflăm că, în timpul liber, după cele opt-zece ore petrecute la redacţie (sanchi), ciobarii o freacă într-un garaj, cu instrumentele în mână, încercând să răzbată prin complicata lume a peisajului underground. Într-una din pauzele de ţigară (nu vă gândiţi la prostii) am reuşit să interceptăm răspunsurile dânşilor la întrebările noastre. Voila:
Reporter: Spuneţi-ne, vă rog, cum se numeşte trupa şi ce stil cântaţi.
Robert (zis Robi Wan-Kenobi): Eu în primul rând nu cânt, sunt senior-editor şi i-am dat afară pe Motzoc şi pe Şacalu’. Bine, în prealabil, Şacalu’ şi-a scris demisia voluntar.
Bilă (zis, uneori, şi Trilă): Am căutat mult un nume care să ni se potrivească. Multă vreme ne-am gândit să ne spunem după numele nerostit al câinelui lui Nechifor Lipan, ciobanul din Baltagul. Dar cum nu a fost niciodată rostit nu avem nici noi de unde să-l ştim. Aşa că am convenit să ne numim Trupa fără nume. Sună bine şi chiar ne reprezintă. Ca gen, aş putea spune că abordăm un soi de pop-flok cu accente eRecto.
Ghidushie (zis BOCanci, wtf??): Singur în lanul de porumb. Stilul e nou, arhetip, se numeşte fluieratul mut.
Motzoc (ex-membru, zis Mot’Ottoole): Păi cred că Freaka da Menta. Stilul este atât de comun încât nici nu îl pot descrie.
Şacalu’ (ex-membru, ex în general, zis tot Şacalu’): Cum a zis Robert.
Reporter: Care credeţi că este tipul de ascultător care vă apreciază?
Robert: În general, este tipul de la cablu. Sunt şi tipe, să ştii…
Bilă: Surzii. Întotdeauna am avut parte numai de reacţii pozitive din partea lor.
Ghidushie: Păstrând modestia aş putea spune că… TOŢI. Chiar dacă nu recunosc, fărâma de umanitate din fiecare se regăseşte în jurul meu.
Motzoc: Nu ştiu cine apreciază stilul ăsta. Nu am avut curiozitatea să aflu. Dar bănuiesc că aceiaşi rătăciţi ca şi mine: depresivii, ofticaţii, beţivii, frustraţii… iu gat ză picciăr.
Şacalu: Nu ştiam ca avem şi ascultători….
Reporter: La ce instrument cântaţi?
Robert: Prietene, nu ţi-am spus că nu cânt? De cele mai multe ori îmi desfac pixul şi suflu biluţe de hârtie cu el în ochelarii lui Motzoc, el fiind, se ştie, un sensibil…
Bilă: Eu mi-am descoperit pasiunea pentru muzică în timp ce suflam într-un diapazon improvizat din nişte bucăţi de ţevi de calorifer uitate de instalator, după ce mi-a schimbat caloriferele din fontă. La puţin timp am început să iau lecţii de harpă neconvenţională (un instrument ale cărui coarde sunt confecţionate din fire de coadă de cal sur) de la un maestru desăvârşit al instrumentului din Tecuci, de altfel singurul rămas în emisfera nordică. Actualmente vreau să mă perfecţionez în arta buhaiului, cu toate că uneori mă surprind pe mine cât de bine ştiu să-i cânt în strună neveste-mii.
Ghidushie: Clapsugel în momentul de faţă. Am oarecare prietenii şi cu renumitul cimpoi cu frână.
Motzoc: La coarda sensibilă. (Cine a venit cu întrebările astea? Alo! Redacţia!)
Şacalu: Tobe… mai trebuie să dezvolt, de ce? Ok… mă exteriorizez, mă transform într-un animal… nu cânt extraodinar dar măcar există fundal sonor pentru piesele folk.
Reporter: Când veţi ajunge mari?
Robert: Eu nu vreau să ajung mare. Oamenii mari sunt răi şi îşi bat joc de copii. În plus de asta, va trebui să-mi schimb hainele, pantofii şi nu o să mai am bani de griş cu lapte.
Bilă: Nu ne-am propus să ajungem mari. Am început ca o trupă de anonimi şi suntem hotărâţi să păstrăm aceeaşi direcţie. Scopul comun este ca piesele noastre să devină cât mai necunoscute.
Ghidushie: Ar fi trebuit să fie defectivă de plural, doar eu pot răspunde la întrebare, ceilalţi având deja o burtă matură. Simplu: întotdeauna după ceilalţi.
Motzoc: PLM. Niciodată. Sau poate la pensie.
Şacalu: Eu… aşa sunt, un pic mai mare. Nu înţeleg glumele astea de rahat ale voastre… vreau să spun specia reporter. Te rog frumos să te porţi frumos, dacă nu, te pleznesc!
Reporter: Câştigaţi bani din această activitate?
Robert: Colegii mei aşa îmi spun, numai că în fiecare lună îi ia doar unul. Mie încă nu mi-a venit rândul. Da’ nu înţeleg de ce. Ce dracu’…?
Bilă: Da, aş putea spune că da. Cu cât petrecem mai mult timp împreună la repetiţii, scutim banii care în mod normal ar trebui să se ducă pe băutură. În acest sens, pot spune că trupa a devenit deja o afacere serioasă.
Ghidushie: Adesea, îi strâng cu grijă într-un loc secret. Nici acum nu mi-am amintit unde-i am.
Motzoc: Da! Când sunt şedinţele de redacţie, iubita mea soţie şi prietenă (pe care o salut cu această ocazie – Bună, Bambilică!) îmi alocă un mic buget pentru bere. Din salariul meu. De la cel de-al doilea loc de muncă.
Şacalu: Da şi nu îţi spun câţi! Cert e că mi-am luat o casă la Snagov şi acum pot să ascult manele cât vreau io de tare, meseriaşule!
Reporter: De ce cântaţi într-un garaj?
Robert: Colegii mei cântă într-un garaj pentru că eu i-am împrumutat să-şi cumpere instrumentele, să închirieze un loc decent pentru repetiţii (găsiseră ceva prin Primăverii) şi urma să-i primesc înapoi după ce deveneau faimoşi şi putrezi de bogaţi. Apoi, când au deschis gura, mi-am dat seama că mai bine îmi vindeam un rinichi decât să investesc în ei. Aşa că au ajuns în garaj. Nişte ţărani…
Bilă: Pentru că la un moment dat n-am mai avut loc în cămară.
Ghidushie: Prefer să-l numesc buncăr antiatomic. Că n-am bani de o cutie mai mare.
Motzoc: Băi reporter, tu nu ai altă treabă? Dacă mă milogesc la nevastă-mea să îmi dea bani de două beri obosite, crezi că stau într-un căcat d-ăla de Crib de MTV? Sunt văru’ lu’ Ozzy? Cânt în garaj pentru că acolo dorm, beau, mănânc, mă fut şi uneori mă şi cac (când e prea frig afară). Şi e şi moca.
Şacalu: E în trend! Trebuie să plăteşti chirie înainte să te afirmi şi oricum dau bine interviurile în spaţii închise, morbide şi urât mirositoare, exprimă mai mult decât vorbele! Zi tu, Motzoc, dacă nu e aşa! O să cântăm în baru’ lu’ Motzoc… pestre vreo 2-3 ani (râsete înfundate).
Reporter: Băgaţi şi versuri la mizeria de muzică pe care o faceţi?
Robert: Ha, ha, ha, ha, ha!
Bilă: În primul rând, cine eşti tu de îţi permiţi să afirmi că ceea ce cântăm noi se numeşte muzică? Am crezut că e vorba de un interviu serios, nu de unul făcut la băşcălie. Revenind la întrebare… Răspunsul este da. Avem şi versuri pentru mizeria asta a noastră. În general sunt versuri din cultura popoarelor migratoare. Ne place genul ăsta de vers pentru că e plin de dinamism.
Ghidushie: Liric la greu. Supervisor de poeţi alcoolici.
Motzoc: Asta este o întrebare bună. Nu le-aş spune versuri, însă prind la public. De exemplu, nevastă-mea tace când îi lălăi suav la ureche. Ceea ce e mare lucru.
Şacalu: Bilă e cu versurile. E mai pe liric, nu te uiţi un pic la el?
Reporter: E mai bine să nu vă vedem într-un concert?
Robert: E mai bine să nu, pentru că după aceea va trebui să muriţi. Eu o să vă curăţ , pentru că o să vedeţi în ce căcat era să-mi bag banii…
Bilă: În principiu, da. Oricum sună infect şi biletul e super-scump. Ce-i marfă e că nu e deloc aglomeraţie.
Ghidushie: Clar. Totuşi persoanele de sex feminin pot trece pe la un casting în speranţa că ne vor asculta şi auzi live.
Motzoc: Depinde. Nu beţi alcool şi nu fumaţi? Trăiţi sănătos? Spuneţi nu drogurilor? Vă bucuraţi că nu mai există magazine de vise? Vă plac discuţiile interesante de la Bahmu’ şi Nora pentru Mamă? Sunteţi cititori fideli ai Libertatea/CanCan/Click? Vă petreceţi vacanţele cu părinţii? Dacă da, ce rost ar avea să vă chinuiţi?
Şacalu: Da… sau nu. Eşti curios personal sau vrei să ştii dinainte dacă o să moară animale pe scenă, dacă facem sex sau ne pişăm pe public?
Reporter: Câteva cuvinte despre ţară şi popor…
Robert: Despre ce ţară şi ce popor? Ha, te-am prins! Nu te aşteptai la reacţia asta a mea, nu? Sunt deştept şi spontan, băi, m#istule! Hai, marş, lasă-mă cu căcaturilea astea. Ptiu, ce m-ai enervat…
Bilă: Mie personal îmi place mai mult la ţară decât la popor.
Ghidushie: O ce ţară, ce popor, dă-mi o bară şi-un topor. Cu siguranţă Shakazulu a dat aici o nebuloasă.
Motzoc: Ar mai fi ceva de spus? No comment.
Şacalu: Să-mi bag………… ….. . ….. …. ….. … ! Cine ….. mea te-a pus să întrebi despre lucrurile care ne deranjează cel mai mult? Băh, tu vrei un interviu relaxat sau vrei să pleci cu vânătăi la mufă?
Reporter: Când o să emigraţi?
Robert: Păi, ce sens are? Serios, ce sens are? Zi, măi, deşteptule! De ce p#la mea întrebi dacă nu ştii? Sunteţi de căcat, băh, voi şi cu Dan V#iculescu al vostru…
Bilă: Am vrut de mai multe ori să emigrăm în SUA. Dar am renunţat de fiecare dată pentru că nu ne-au lăsat să luăm şi garajul cu noi.
Ghidushie: În speranţa că voi domina şi deţine globul pământesc, niciodată căci voi fi tot timpul acasă.
Motzoc: Probabil niciodată. Care ar fi rostul? Există destui proşti şi aici încât să mă cred deştept.
Şacalu: După lansarea primului album! Deci mai avem de aşteptat vreo 10 ani, nu de alta dar Bilă e foarte atent cu versurile, eu mai am de învăţat la tobe, Motzoc sigur nu o să cânte în următorii trei ani pentru că îşi face bar, Ghidushie e prea mic să emigreze iar Robert, care este uneori şi vocalul nostru piţigăiat, nu poate să susţină un concert singur!
Reporter: Hai, la revedere!
Robert: La revedere eşti tu şi cu Dan V#iculescu, f#tu-vă-n gură de bolşevici împuţiţi!
Bilă: E în regulă, oricum trebuia să plec şi eu.
Ghidushie: Pace şi prosperitate intergalactică.
Motzoc: Succesuri.
Şacalu: Marş la căcat!
Nu, nu au pagină de myspace. Dă-i dracu’ de retarzi…
Feeding Fingers în Club Control, pe 11 Martie 2010
Clubul Control şi-a făcut un obicei din crearea unor evenimente vii, intense pentru un public entuziast iar în continuarea acestor serii vine concertul unui trio post-punk contemporan, Feeding Fingers.
Cele două albume ale trupei, „Wound In Wall”(2007) şi „Baby Teeth”(2009) au fost foarte bine primite de publicul internaţional şi de critici, cotându-i pe cei de la Feeding Fingers în ierarhia unor trupe ca The Cure sau Joy Division. Alături de reflectările subconştiente ale solistului Justin Curfman, interpretările ludice ale instrumentiştilor dau naştere unor piese enigmatice şi vibrante ce au devenit emblema lor sonoră.
Feeding Fingers susţin un show echilibrat, natural, emoţionant pentru un public cizelat, pregătit pentru tulburările armonioase ale terţetului.
Pe aceeaşi scenă vor urca şi The Pixels, „rockstar-urile” autohtone consacrate pentru fresca sonoră indie rock, electro şi new wave. Aceştia vor apărea în formula originala compusă din Cătălin Rulea, Dan Şerbănescu şi Alexandru Buzea, acompaniaţi de Marius Lung la bass iar proiecţiile video sunt creaţia lui Dan Vezentan.
Concertul va avea loc joi, 11 Martie, de la ora 21:00 în Club Control, str. Academiei nr. 19. Iar de la 11pm până dimineaţa, dancefloorul va fi preluat dinamic de către Nek şi selecţia sa indie/alternative.
ELECTROPOLIS, Club Control
Dacă e miercuri e Electropolis. Săptămâna trecută electro-alternativ-pop-ul a fost la înălţime. Miercurea aceasta e timpul ca electro–synth–pop–indie-ul să ne încânte auzul. La pupitru, acelaşi Mircha.
Miercuri înseamnă băutură, mulţi watti şi, nu în ultimul rând, muzică bună.
Mâine, 24 februarie, începând cu orele 22:00, pe Str. Academiei nr.19, în Club Control, distracţia continuă. Intrarea este liberă.
O brand frumos
Ion Iliescu a declarat în cadrul Congresului PSD de sâmbătă că nu are nevoie de titulaturi pentru că are propriul dumnealui brand.
În aceste condiţii îi propunem liderului PSD să-şi înregistreze numele la OSIM şi îi sugerăm în acelaşi timp să-şi aleagă ca siglă, în loc de cei trei trandafiri, o lopată şi un târnăcop de miner.
Săptămâna sub media. 15 – 21 februarie
- Libertatea de luni ne informează că păpuşa Barbie are două joburi noi, mai precis gazdă de emisiuni televizate şi programator de calculatoare. Ne aşteptăm ca în curând păpuşa să rupă gura târgului şi să-şi treacă în CV şi o specializare de atârnătoare de mall sau de piţipoancă de Dorobanţi.
- Libertatea de marţi ne prezintă cazul unui român din Italia care a scăpat de închisoare datorită urechilor şi nasului. Probabil că acesta era atât de urât încât a fost refuzat ca partener de celulă până şi de gândacii din penitenciar.
- Din Libertatea de miercuri aflăm că puterea de atracţie a unei femei stă în transpiraţia ei. Ce-i corect e corect. Cu cât transpiraţia femeii este mai abundentă cu atât mai multe muşte îi vor da târcoale pe la subraţ.
- Din Libertatea de joi aflăm că bebeluşii care se dezvoltă într-un mediu bilingv fac diferenţa între cele două limbi încă din stadiul intrauterin. Dacă se mai întâmplă ca acelaşi bebeluş, aflat în stadiul intrauterin, să aibă parte de un tătic mai năstruşnic care să îi aplice maică-sii mai multe limbi la intervale regulate de timp, se poate ajunge la performanţa în care copilul să-şi dea seama dacă taică-său şi-a pus sau nu zahăr în cafeaua de dimineaţă.
- Vineri, în aceeaşi Libertatea, putem vedea pozele unui britanic care a reuşit să surprindă chipul lui IIsus pe un buştean ce ardea în şemineu. Probabil că britanicul a prins exact momentul când mântuitorul coborâse până jos, în Infern, să-şi ia nişte ţigări.
- Cancan-ul de sâmbătă ne umple de senzaţional şi ne invită să vedem cum hibernează un urs în direct. După parcurgerea articolului, aflăm că mamiferul nu a fost invitat la vreo emisiune de televiziune şi că anume persoane i-au montat o cameră de filmat în faţa bârlogului, pentru a putea fi urmărit pe internet. Păi, nene, în condiţiile astea putem vorbi chiar de un show Big Brother.
- Rămânem în lumea celor păcăliţi de vulpe cu Libertatea de duminică de unde aflăm că pentru a le stimula apetitul sexual, îngrijitorii urşilor panda le pun acestora filme deocheate cu alţi urşi făcând sex. Parcă îmi şi închipui ursoaicele mai tinere, aflate în pragul juisării după îndelungile sesiuni petrecute în faţa Adults Mammiferous Channel, făcând mişto de câte un pui de urs inocent lăsat de mă-sa în grija lor pentru câteva minute, spunându-i: Ia zi tinere, are mă-ta urs pe burtă să ne luăm cu el la trântă?