Vremea se pare că încearcă a ne face mai multe feste decât o femeie cu al nostru card scump în buzunar. Motiv pentru care oamenii tind să intre în depresii. Ceaţa şi gropile din asfaltul urban îi fac să se încaiere, înjure, înţepe subtil. Pe adresa redacţiei a venit o singură scrisoare în această săptămână tumultoasă, adresată doctorului expert în yoga, tai chi şi tai ţei, maestru emerit în tainele somnului cu ochi deschişi, Pildă. Fiind singura nu s-a gândit prea mult şi i-a răspuns de îndată răposatei Aurica Faliment, dintr-un oraş fermecat,atins de mâna lui Dumnezeu, cu reverul din păcate, Caracal. Respectiva domniţă a pus pe lângă încropeala scremută pe care cu greu o putem numi scrisoare, un book de fotografii doar semi-nud, slavă domnului, în sepia, adresa completă, orele de vizitare, satul de origine.
” Dragă domnule doftor Pizdă, mă intitulez drept o răposată îndurerată cu un simţ intelectual ascendent spre mai mult ca pozitiv. Deşi am luat un sărăntoc drept să-mi fie soţ, dar pe care l-am iubit nu cum mă acuză familia lui slinoasă de profesori, ingineri şi alţi d-ăştia amărâţi, eu provin dintr-o familie de viţă nobilă încă din secolul al 14-lea, mai exact din anul 1784. Locul în care am făcut ochi se numeşte Pârâul Scroafei, dintre munţi, în judeţul Braşov. Mama întotdeauna mi-a zis ca să mă port cu ţăranii cu respect deoarece noi suntem familie regală pentru ei. De aceea cu respect l-am luat şi pe Jean să-mi fie alături în eterna iubire şi după ce vine lumina, cum a spus domnu popă când am devenit soţie.
Acuma, Jean a murit circa acum câteva săptămâni. Pe neaşteptate a făcut clăbuci la gură când mânca şi-a căzut din picioare în jos cu capu pe scări. Şi erau scări d-alea de marmură, că doar stăm în vilă, nici acum nu s-a dus sângele dupe ele firar al dracului de beţiv că nu ştiu de unde atâta sânge avea în el. Eu eram prea îndurerată să-l îngrop, n-am participat la ce se face acolo cu mortu, cu plângeri, gropi şi chestii d-astea. Eram bogaţi, că eu aveam mintea şi el avea muşchii şi banu, da eu conduceam totu că mă pricepeam, el mai mult stătea şi bea pe la unu pe la altu. Familia doreşte să-şi bage nasu în farfuria mea acum, să-mi ia banii şi toate cele că aşa sunt sărăntocii ăştia amărâţi, n-au respect pentru cei cu viţă nobilă. Eu nu le dau nimica că mi se cuvin toate, că eu l-am iubit şi am avut grijă de el atuncea când l-am lovit din greşeală cu maşina. Şi cine l-a doftorit când s-a scăpat foenul în apă când el se spăla? Eu, normal chiar dacă eram încă udă pe cap şi puteam răci. Au chemat poliţia că l-am omorât, că i-am dat boli, că l-am otrăvit. Toate sunt minciuni, el mi-a dat în loc de delikat să pun în ciorbă, otrava aia de şoareci. Acum am rămas singură, mai am lângă mine doar pe şofer şi pe zilierul ală de ne făcea mansarda. Dorm aci la mine că fac mult până acasă. Da-ţi-mi un sfat cum să scap de ăştia care vrea să-mi iau banii şi toată avuţia, amărâţii ăştia necuviincioşi.”
Dragă răposată a intelectului, dintr-o poză reiese faptul că locuiţi în Caracal deoarece nu aveţi uşi la casă, noroc de dumneavoastră că aveţi şantul acela care intră adânc în fundaţia vilei. Celelalte poze mi-au provocat un sentiment bizar, al împăcării sufleteşti, de comuniune cu Cel de Sus. Mi-aţi confirmat faptul că El le aşează pe toate, respectiv numele satului cu aspectul şi prestanţa dumneavoastră . De asemenea cred că încurcaţi unele litere între ele cum ar fi „t” cu „ţ” şi „m” cu „n”, pentru că, din păcate, pentru noi cei din redacţie chiar sunteţi o vită mobilă. Cu siguranţă v-aţi iubit soţul mult, dar poate decesul v-a întristat aşa de puternic încât i-aţi uitat prenumele, pe el chemându-l Vasile. Fiind aşa de frumoasă şi de înţeleaptă cu siguranţă cineva v-a blestemat, făcându-vă vrăji speciale. De aceea v-aş sfătui să nu vă mai căutaţi niciun soţ căci s-ar putea ca şi el să păţească vreun accident şi să vă lase iar singură şi speriată. Cu siguranţă vrăjitoarele dorm în această vilă, deghizate. De aceea trebuie neapărat să vă alungaţi ajutoarele. De asemenea, blestemul se va rupe în momentul în care renunţaţi la toată averea, oferind-o familiei defunctului. Atunci viaţa va reveni la normal, veţi fi iar fericită. La final doresc a vă dezvălui o reţetă ultrasecretă, descoperită de oamenii bogaţi din Franţa. Este vorba de secretul nenumirii. Tot ce trebuie să faceţi este să luaţi o linguriţă pe zi de verde de Paris.