Ţrrrrr!

-Oh, yes…

-…ăăă, alo..!

-Yeeees…

-Băh, te-ai prostit, ce-ai??

-Sorry sir, but can you speak english?

-Boc, te sparg!

-Sorry?

-Boc!

-Hi, hi, ce-mi place accentul meu!

-Băh, Boc, eşti praf. Uite, m-am enervat şi-o să-l sun pe Geoană să-l întreb unde mai candidează, să fac mişto de el.

-Hi, hi, păi candidează acum la partid…

-Da, băh, ştiu. Omul candidat. Şi pierzător, hă, hă, hă!

-Hi, hi!

-Boc, de ce râzi? Că nici tu nu eşti mai breaz. Râzi de necazul omului?

-Păi…

-Ce păi? Nu-l vezi săracu’ cât se chinuie să facă ceva şi nu-i iese? E şi el un suflet.

-Da, să trăiţi…

-Aşa, Boc! Hă, hă, hă, băh da’ ce repede pui tu botul! Hă, hă, hă, ce credeai, că mi-e milă de Geoană? Hă, hă, hă!

-Păi…

-Piticule, îmi place de tine! Mic şi credul, hă, hă!

-Păi…

-Mai termină cu păi-urile astea. Zi ceva, dacă ai de zis, dacă nu, valea!

-Vă rog, mai îmi spuneţi un banc…?

-Un banc? Hai, băh, Boc, că-ţi spun unul scurt.

-Da, da, mulţumesc, mulţumesc, hi, hi!

-Aşa. Fii atent, Boc. Era un pitic şi intră într-un bar…

-Aşa…

-Taci, măh! Deci, intră piticul într-un bar, se duce la tejghea şi cere de băut. Numai că era atât de pitic încât nu ajungea sus, la barman. Şi striga de jos, ca prostul.

-Ce, ce?

-Să-i dea de băut, normal! Şi tot striga, şi nimeni. Şi atunci, se duce piticul după bar, să vadă ce se întâmplă. Şi când colo, ce să vezi?

-Ce, ce, ce?

-Era preşedintele ţării, băh, cu o pancartă pe care scria „Boc, eşti un mare dobitoc, treci la treabă că te storc!”, hă, hă, hă!

Clanc!