Bine v-am regăsit la un nou interviu din casă. Reporterul Revistei Cioburi, deghizat în babuin ratat, a avut ocazia de a intervieva un grup mai periculos decât Chuck Norris când i se fură muierea, un conglomerat de tehnici de supravieţuire, Local Kombat din fundul grădinii, respectiv gruparea neo-ghiolbană Pufuleţii constipaţi. Aceştia sunt o şleahtă de ţărani urbani, însetaţi de mirosul sângelui, şi îşi propun să bată răul rău de tot.
Reporter: Respectele mele, de unde şi până unde Pufuleţii constipaţi ?
Robert (maestru cu 6 dani în halba spartă): Totul a început când taică-miu mi-a oferit prima ţuică. Aveam şase ani atunci. Şi mi-a dat-o pentru că eram constipat, tehnică băbească cică… De atunci, mereu am jucat rolul constipatului, numai să mai primesc un şnaps, ceva… A, da, şi-mi plac pufuleţii.
Bilă (mentorul barosului însângerat): E o metaforă, dom’le, evident. Pufuleţii nici măcar nu au un aparat digestiv. Cei doi termeni din numele grupării pun faţă în faţă frăgezimea pufuleţului care se topeşte în gură şi duritatea căcatului care se întăreşte în cur. Deci, am putea spune că e chiar un oximoron.
Ghidushie (karatist vulcanic, expert în tehnica labei frânte): Pentru că Ştiuletele înaripat era luat deja.
Motzoc (antrenat în torturea mentală prin coji de sămânţă pe buză inferioară): Să mor dacă ştiu. Întreabă-l pe Robert. El a venit cu ideea. Are mintea odihnită.
Şacalu’ (fondatorul “ masacrului cu ochiul minţii” ): Nu!
Pinguinulfurios (consilier pe teme contondente): De la mălai. Prea mult mălai. Şi se pare că nu se împacă cu vodka.
Reporter: De unde atâta ură faţă de răul urban?
Robert: Mie îmi place cel mai mult ura atunci când după o zi de umblat printre gibonii emancipaţi de la oraş, te retragi în cămăruţa ta, împăcat cu tine că ai mai spart nişte ţeste, ai rupt nişte tibii, ai mai sfărâmat un ficat… Momentele în care ştergi tacticos ciomaga de sânge sunt cu adevărat înălţătoare…
Bilă: Din invidie, domnule. Răului îi merge mereu bine. Mai ales la oraş.
Ghidushie: Nu e ură, e ura.
Motzoc: Păi suntem de la ţară. Cum de unde? Iar orăşenii aştia sunt nişte aroganţi.
Şacalu: Nu!
Pinguinulfurios: Ură, rău… Ce-s cuvintele astea? Urban? La mine la Polu’ Sud e alb, e gheaţă, e zen…
Reporter: Daţi autografe des? Vă recunoaşte lumea pe stradă?
Robert: În general, cei care au de-a face cu instrumentele noastre de însemnat nu mai sunt recunoscuţi. Nici de rude, nici de prieteni.
Bilă: Autografe dau doar cu aparatul de pirogravat şi doar pe fesele victimelor de sex feminin. De recunoscut, nu ne recunoaşte nimeni pentru că lucrăm foarte curat, cu toate că, ce-i drept, batem destul de des şi la ochi.
Ghidushie: Dăm autografe pentru fete în general. Cele care ne fac autobuze.
Motzoc: Suntem recunoscuţi mai ales de locatarii din bloc. Autografele le lăsăm în fiecare seară în faţa scării. Fiecare în stilul propriu: eu las coji de seminţe, Robert PET-uri de bere, Bilă muci şi flegme, etc.
Şacalu: Nu! Nu!
Pinguinulfurios: D-aia umblu deghizată. În om. Că dacă sunt în costumul de pinguin e nasol. Se aruncă bărbaţii la picioarele mele, femeile vor să mă f#tă, copiii vor să se joace cu mine. E greu, ce să zic…
Reporter: Care a fost cea mai bună partidă de corecţie fizică aplicată ? Detaliaţi modificările la mimică…
Robert: Este greu de spus. Eu, fiind un perfecţionist, o consider mereu pe ultima ca fiind cea mai bună. Îmi place să cred că evoluez de la un scandal la altul. Desigur, există şi momente unice, rămase melancolic în minte. Vrei să ţi le arăt?
Bilă: Odată am încercat să retuşez conformaţia facială a unui gândac de bucătărie doar cu o furculiţă şi un tirbuşon. Şi pot să spun că am şi reuşit. I-a ieşit un zâmbet mai pronunţat decât cel al lui Jim Carrey.
Ghidushie: Am salvat un boschetar de la moarte. Era să-l lovească maşină dacă nu-l trageam înapoi cu coasa.
Motzoc: Puştiul vecinului de la 3 a refuzat să ne ia nişte ţigări de la colţ. Am fost nevoiţi să îi admonestăm insolenţa. Bineînţeles, aşa… ca-ntre vecini. În prezent ne zâmbeşte cu fiecare ocazie. Îi mai luăm uneori îngheţata sau bomboanele pe care le găsim la el. Chiar dacă plânge, cred că îl ajutăm să devină un bărbat adevărat.
Şacalu: Nu!
Pinguinulfurios: Dacă detaliem transformăm revista înt-una cu specific XXX. Credeţi că e cazul? Şi, oricum, nu sexul vinde, nu-i aşa?
Reporter: Credeţi că sunteţi nişte super-eroi? Ar trebui să vă perceapă lumea în acest fel?
Robert: Având în vedere că reuşim să modificăm structura osoasă în timpi foarte scurţi de reacţie, da, am putea fi percepuţi în acest mod. Dar mai degrabă suntem super-eroi pentru că reuşim după fiecare PET de bere să purtăm chiloţii peste pantaloni.
Bilă: Nu, nici vorbă. Mai trebuie să se încheie multe cicluri, să mai curgă mult sânge până atunci.
Ghidushie: Evident. Suntem nişte salvatori ai omenirii.
Motzoc: Evident. Promovăm valorile păturii sociale majoritare. Glorificăm omul simplu, aşa cum l-a lăsat mă-sa. Tabula rasa.
Şacalu: Nu!
Pinguinulfurios: SuperWomen!
Reporter: Aţi lovit şi oameni nevinovaţi? Dacă răspunsul este pozitiv, de ce?
Robert: Cine este nevinovat să arunce primul cu piatra. Bă, glumesc, poate-ţi f#t una!
Bilă: Mă tem că la această întrebare nu pot să răspund în cadrul acestui interviu. O chestiune sensibilă ca aceasta nu voi accepta să o dezbat decât la Capatos în emisiune.
Ghidushie: Câteodată. Mai scapă karata, nu le pot controla pe toate când închid ochii.
Motzoc: Poate ţi se va părea desuet. Însă la noi la ţară e o vorbă: nu poţi face o omletă fără să spargi nişte ouă. E important totuşi să fie ouăle altcuiva.
Şacalu: Nu !
Pinguinulfurios: Dom’le reporter, se vede că şi dvs. sunteţi constipat. Că v-aţi chinuit ceva să căcaţi întrebările astea.
Reporter: Credeţi că mişcarea dumneavoastră se va extinde pe viitor?
Robert: Nu, nu cred. Noi asta urmărim: să rărim populaţiile de giboni de la oraşe. După aia o să ne oprim şi o să bem o Cola.
Bilă: Nu ştiu frate, întrebă-l pe şefu’ de proiect!
Ghidushie: Sperăm, căci am cam obosit, ne dor şi pe noi toate cele.
Motzoc: Prietene, de unde vii? Păi cât mai vrei să se extindă? Reprezentăm peste 90% din populaţie!
Şacalu: Nu!
Pinguinulfurios: Mişcare pe verticală, orizontală, diagonală, în plan sau în spaţiu?
Reporter: Eu, recunosc, am violat în trecut un câine mic şi nevinovat, ar trebui să-mi fie frică? Îmi veţi face ceva?
Robert: Frate, ai violat un câine? Şi i-ai făcut antirabicul după aia?
Bilă: Da!? Interesaaant… Nu cred că ar trebui să-ţi faci probleme. După câte îmi dau seama cred că ai violat acelaşi câine pe care l-am interogat şi eu într-un scandal amoros cu nişte mâţe deşănţate, cu mult mai târziu, după ce se făcuse ditamai dulăul. Şi profit de ocazie să-ţi spun că ulterior am avut o discuţie amicală cu el în care îşi aducea aminte cu nostalgie de tine.
Ghidushie: Dacă nu era mort nu se pune.
Motzoc: Depinde pe cine cunoşti.
Şacalu: Nu !
Pinguinulfurios: Dacă ai violat un câine mic să înţeleg că ai şi unealta pe măsură. Eu nu ţi-aş mai face nimic. Că ţi-a făcut natura. Sau, de fapt, nu ţi-a făcut.
Reporter: Un mesaj pentru cititori, de încheiere.
Robert: Bă, tu să nu mă dai la ziar că-ţi ard una!
Bilă: Dacă intraţi în vreun bucluc, cereţi la alimentară pufuleţi presăraţi cu praf de ciment. Sigur o să vă întărească.
Ghidushie: Feriţi-vă de umbre şi de seminţele de dovleac.
Motzoc: Vineri seara vă invităm la un grătar în spatele blocului. Fiecare îşi aduce PET-ul lui de bere.
Şacalu: Nu!
Pinguinulfurios: Felicitări celor care au ajuns să citească până aici. Sigur nu aveaţi ce face, nu? În acest caz vă acordăm premiul de sado–maso.