Cristian Tabără a molestat, sau nu, o minoră. Culmea, minora este chiar fata celei cu care acesta şi-a împărţit şase ani din viaţă. Adevăr sau nu, organele (in)competente vor decide.
Când vine vorba de un scandal de proporţii în care e implicată acţiunea unei vedete apar tot felul de teorii care vin să scuze comportamentul acestora. Boli, posedări, pierderi de memorie, conspiraţii, extratereştrii şi te mai miri ce alte forţe care să le influenţeze purtarea. Oricum, trebuie să faci parte din sfere înalte sau foarte înalte pentru a beneficia de astfel de teorii. Clar nu se poate întâmpla asta unuia din pătura socială defavorizată. La fel şi cu Dom’ Tabără, e implicat într-un scandal de molestare minori şi hop, apar oamenii cu studii care afirmă te miri ce pentru a-l scoate basma curată.
Scuza la el a venit cum nu se poate mai bine: se pare că ar suferi de sindromul Cushing, boală foarte rară şi la modă, probabil, de când Dr. House ne-a ţinut companie în serile TV cu tematică medicală. Boala, cică, s-ar manifesta prin tulburări de comportament (prezente la Dl. Tabără, dacă se dovedeşte a fi real scandalul), obezitate (convenabil, nu?), probleme ale funcţiei erectile (perfect, tocmai a declarat fosta consoartă că nu mai făceau sex în ultimul an de relaţie), hipertensiune, diabet zaharat şi slăbiciune la nivelul muşchilor (l-ar putea avea şi pe ăsta, nu e prea greu să împingi un deget într-un vagin fraged).
Mai fain e că declaraţia vine din partea unor foşti colegi de armată. Armată? Hmm… ceva nu se pupă. Adică, poţi face armata cu aşa o boală rară, greu de determinat chiar şi în zilele noastre? Adică medicii români au nimerit un astfel de diagnostic, cu aparatura din dotarea policlinicilor sau a spitalelor ceauşiste, acum douăzeci şi ceva de ani? Hai să zicem că au fost în stare să pună diagnosticul dar ce mai căuta în armată? O halim şi pe asta dar totuşi, ce boală perversă mai e şi asta? Nu s-a manifestat în atâta timp de când îl ştim noi pe nefericit (sunt precisă că ar fi respirat ceva prin presă) şi s-a găsit păcătoasa să reapară sub forma tulburării de comportament în prezenţa unei fetiţe de doişpe ani. Şi nu oricum, nu cu bătaie, nu cu înjurături, nu cu crize de nervi în direct, ci fix cu o degeţică la onoarea fetii. Cum a apărut boala, cum nu, asta-i treabă serioasă. Grea misiune pe capul investigatorilor.
Şi uite aşa încă o poveste banală: un copil marcat probabil pe viaţă de această experienţă, o mamă distrusă de o asemenea întâmplare şi o reală victimă, reprezentată de un amărât care nu merita aşa ceva, nici o astfel de boală şi nici o astfel de reputaţie.
O fi adevărat, o fi fals, scandalurile nu izbucnesc din nimic. Dar dacă nu e adevărat, de ce s-a ieşit în presă cu scuza acestei boli care l-ar putea scoate nevinovat în cazul în care se dovedeşte a fi reala toată tărăşenia? Na, e doar părerea mea de om umil şi fan Dr.House.
Diana.
