Hanul Berarilor, o primă impresie

Anul trecut, parcă, a fost redeschis fostul restaurant Casa lui Bucur, rebotezat Hanul Berarilor şi înfiat de aceeaşi hangii (gen) care păstoresc Caru’ cu Bere sau Sport Cantina. Am avut câteva tentative de a păşi în incinta localului dar de fiecare dată m-am gândit la goliciunea buzunarelor şi la asocierea acestuia cu nivelul crescut al preţurilor din Caru’ cu Bere.

…Dar iată că mi-am luat inima în dinţi într-una din zilele acestui început de vară şi am luat loc la una din mesele terasei. Lume, voie bună, verdeaţă, răcoare, numai bine să îţi pui ordine în gânduri. Acest lucru a fost remarcat, probabil, şi de armata de ospătari de acolo, căci o bună perioadă de vreme nu au îndrăznit să-mi strice momentul meu cu mine (!) cu stupidele întrebări de genul „doriţi un meniu?”, „vă servim cu ceva?”, „doriţi să comandaţi?” . Oameni de treaba, şcoliţi bine în ale ospătăriei. În sfârşit, un nene din grupul ospătarilor care apreciază momentele intime ale clienţilor a prins curaj şi mi-a oferit un meniu. Am încercat să-l întreb din scurt de-o nefiltrată, astfel încât să elimin cele câteva etape intermediare care culminează cu f#tutul papilelor gustative de către malţ şi hamei. Tţţţ! Domnul cu pricina a reuşit să dispară din raza mea vizuală mai rapid decât am reuşit să deschid eu gura şi să arunc prima literă a întrebării. Şi apoi iar timp…

Am aruncat un ochi prin oferta gastronomică a restaurantului Hanul Berarilor. Mâncare îmbietoare la prima vedere, cu preţuri conforme zonei, imaginii şi aspectului. Le găsiţi şi pe site-ul cârciumii, dacă sunteţi foarte curioşi. Într-un final îmi vine şi berea, dau şi comanda de mâncare (piure de cartofi, ficăţei de pasăre şi mujdei). Până să vină mâncarea (ohoo), am analizat un pic mobilierul de lemn de pe terasă, înghesuiala tipic românească a meselor, dansul popular al unei trupe de fete şi băieţi, forfota care nu genera atmosfera la care te aşteptai privind copacii umbroşi din jur. Interiorul hanului este elegant (foto pe acelaşi site), lucrat în detaliu şi păstrând elementele vechi ale clădirii.

Dar iată că vine mâncarea, respectiv ficăţeii. Cum doar ficăţeii? Exact. „Păi, doar asta aţi comandat.” . „Să moară caca!”, spun eu în gând. „Stimate domn, am luat şi un piure şi un mujdei, colegii mei de faţă vă pot confirma”. „Nu, nu aţi comandat.”, insistă. „Credeţi că repetam acelaşi lucru dacă nu ştiam ce am vorbit?”. Etc., etc. Ideea este că a trebuit să-l conving eu pe el că cerusem şi altceva pe comandă şi că mi-e foame. Sictirit, omul a plecat să rezolve problema. Care a durat, normal. Mâncarea a fost bună, în cele din urmă. A mea doar. Cineva de la masă a cerut bulz ardelenesc şi a primit o combinaţie călâie de mămăligă veche de o zi, cu ceva ou şi nişte şuncă. Jenant pentru un local care îşi dă aere de bon-ton.

O scenă interesantă a fost când, observând norii de pe cer, am întrebat o domniţă care conducea lumea pe la mese dacă găsim locuri înăuntru, că vine ploaia. „Fiţi fără grijă, că dacă începe ploaia dăm drumul la cramă şi încape toată terasa acolo.”. „Păi, şi nu-i daţi drumul de acum?”. „Nu, doar dacă începe ploaia”. „Şi cum o să fie, o să se bulucească toată lumea atunci sau cum?”. Privirea domnişoarei şi dispariţia sa subită către o lume a sa, probabil, m-au lămurit. În sensul că a doua oară nu mai trec pe acolo.

Pentru doritori, Hanul Berarilor se găseşte pe strada Poenaru Bordea nr.2 (Splai colţ cu Victoriei, pe la Piaţa Naţiunile Unite). Este posibil să fi avut doar eu o experienţă proastă. Fiecare cu întâmplările lui, până la urmă…

Comments

  1. dunare

    mmmm…am dat si eu p-acolo…dupa concertul AC/DC…nu m-au impresionat cu nimic..ospatarii sunt departe de adevar iar mancarea (am cerut o varza calita cu ceva carnaciori) am putut-o aprecia ca fiind doar ok si atat…raportat la preturi si pretentii, chiar nu merita…o sa mai ajung p-acolo doar daca ma invita cineva fara sa pot sa refuz sau, cine stie, daca m-o pocni vreudata cheful sa ma uit pe pereti..

  2. catalin

    De ziua mea am facut o rezervare pt 20 de persoane la Hanul Berarilor. Din start mi s-a impus servirea unor antreuri, pentru ca altfel nu puteau face rezervare pentru atat de multe persoane.
    Am acceptat cu greu. Mare prostie am facut.
    Antreurile in meniul lor au denumirea pompoasa de „Cvartet de gustari calde”. In realitate e o farfurie trista (pe bune, chiar te apuca tristetea cand te uiti la ea) cu cateva bulete de cascaval, cateva chiftele, cateva ciupercute mici mici mici cu o urma de branza si cateva chestii care trebuiau sa fie ficatei dar nu prea aveai cum sa iti dai seama ce sunt. Atat! 30 RON portia.
    Nu prea a mancat nimeni din aceste antreuri, cel mai probabil s-au bucurat de ele chelnerii ulterior.
    Apropo de chelneri, m-am rugat de ei de 4-5 ori sa dea drumul la muzica in sala, nu m-a ascultat nimeni.
    Servirea a fost de „autobaza”, chelnerului fiindu-i imposibil sa tina minte cine a comandat ce, prin urmare urla prin sala cine a cerut ce, iar daca nu ii raspundea nimeni lasa comanda pe o masa din zona. Un miserupism general pe-acolo.

    Eu unul numai calc in acel „restaurant”, localul arata bine, nu zic nu, dar servirea si mancarea lasa de dorit. Am comandat o salata, salata regala ii zice in meniu. In realitate erau doar cateva fasiute de salata, cateva de somon si 2 jumatati de rosii cherry. Cred ca au cel mai insipid bucatar din Bucuresti. Sau cine stie, fiind ora tarzie, au lasat femeile de servici sa gateasca.

    Apropo, daca decideti sa ramaneti sa mancati afara, va trebui sa stiti ca veti manca orbeste, dat fiind ca lumini nu au afara, iar ceea ce se afla pe masa e o nebuloasa totala.

    Pacat de amplasare si de cladire. La Hanul Berarilor gasiti mancare de cantina la pret de restaurant. Restaurantul IKEA e lux pe langa ei.

  3. Nu cred ca acele gustari nu au fost pe placul tau si al invitatilor.Vorbesti despre un ”Cvartet de gustari calde” care contine ficatiei inveliti in bacon si perpeliti pe gratar,bulete de cascaval,ciuperci umplute cu branza de burduf si chiftelute interbelice..O delicatesa totala care probabil a fost aleasa de tine!!!!.Rog pe ceilalti vizitatori sa ma contrazica.Un astfel de platou este recomandat pentru 2 persoane.Este ceva normal sa se ceara o precomanda la 20 de persoane.In ce restaurant mergi tu si faci rezervare si comanzi totul

Lasă un răspuns pentru dunare Anulează răspunsul