Doi indivizi se întalnesc pe malul marii. Unul dintre ei era foarte abatut. Celalalt il intreba :
– Mai Popescule , de ce esti atat de ingandurat ?
– Uite, aici s-a inecat fosta mea sotie !
– Ei, da’ asta a fost demult… Intre timp, te-ai insurat din nou, ai o noua nevasta, frumusica…
– Da, dar nici de-a dracului nu vrea sa faca baie in mare !!!
Bonus
Cum se numeste stiintific curul bărbatilor?
– Anus.
– Dar curul femeilor?
– Bonus…
Horoscopul săptămânii 16- 22 august
Departamentul Detectivilor fără Frontiere Şi Toate Ţiglele pe Casă al Revistei Cioburi a prezentat în şedinţa de redacţie de azi-dimineaţă un raport pentru care bravii colegi ai departamentului înainte amintit şi-au neglijat nevestele, copiii, purceii şi căţeii mai bine de două luni. Ce s-a întâmplat? Alarmaţi de dispariţia subită a distinsului Jean Horoscopizdul precum şi de numărul alarmant de mare al scrisorilor trimise de enoriaşi pe adresa redacţiei, am hotărât să purcedem în căutarea guru-ului astrologic pentru a linişti masele furioase adunate de câteva zile, ameninţător, în faţa sediului nostru. Din raportul colegilor detectivi am aflat cu stupoare că domnul Jean nu dispăruse nicăieri, ci se ascunsese în sala serverelor, înspăimântat de valul de căldură care a lovit meleagurile autohtone. Evident, că doar ăsta îi este harul, astrologul ştia acest lucru încă din luna iunie, atunci dispărând practic.
Din păcate, statul în frig nu i-a căzut chiar bine lui Jean iar previziunile pentru perioada imediat următoare arată clar acest lucru. Ne cerem scuze celor care încă mai cred în el.
Berbec. Brânză, telemea, caş, urdă, pastramă, cârnaţi de Pleşcoi, şosete de lână, Steaua Bucureşti.
Taur. Vaci gestante. Până ajunge bou.
Gemeni. Orice vreţi voi x doi. Pentru domni există şi varianta două : unu.
Rac. România. Tot înapoi.
Leu. Mugur Isărescu/Regele animalelor. Tot aia.
Fecioară. Bila de pe A.S.E.
Balanţă. E oarbă.
Scorpion. Bleah!
Săgetător. Mai nou, DARTS.
Capricorn. ??????????
Vărsător. Turnător. Ar fi o listă prea mare.
Peşti. Centură, parcări de TIR, Mătăsari.
Cu nunta la psihiatru
Căldură, asfalt, spaţii închise şi nervi aruncaţi pe fereastra cognitivă. O zi ca oricare alta, dintr-un ciclu nesfârşit al existenţei umane. Răsfoiesc pagini electronice în căutare de senzaţional, amăgindu-mi monotonia cu o evadare de câteva minute printre reţele şi coduri binare. Şi sare iepurele…
Dorel de la Timişoara, şeful clanului Dallas. Pitoresc nume, personaj proiectat din România celor o mie de ani de acum încolo. Părinte bun, îi face băiatului nuntă. Faima nu ţi-o clădeşti oricum. Teama sădită peste papagali trebuie udată, crescută cu grijă. Cu mii de invitaţi, cu straie din vest, scumpe. 13 000 de euro rochia miresei. Cristale Swarovski, limuzine, cefe groase, pieile roşii. Prostimea stă la geamuri, mestecând invidie. Unii au, alţii n-au. Drumul e blocat. La fel şi reacţiile celor care sunt plătiţi din banii prostimii ca să asigure ordine şi disciplină, conform legii. E greu, sună nemţeşte.
Ei au vrut să facă ceva frumos. Acolo în stradă, să se bucure toată lumea de fericirea lui Dorel. Au vrut să arate că ei, rromii, pot să fie eleganţi, aranjaţi, la modă. În stradă, că se vede mai bine de sus. Lanţuri de aur, parc auto cât PIB-ul Somaliei şi gălăgie. Sfidare. Ceva frumos, în ciuda capetelor de cretă. Care au venit cu amenzile la final, ca la dar. 0,01% valoarea lor, faţă de suma din tolba mirilor. Dar impozitul, cât e impozitul?
Unii sfidează, alţii pompează. Unii bălesc, alţii ciordesc. Unii plătesc, alţii primesc. România, ţara tuturor extremităţilor. Nunţi cu bani neimpozabili şi drumuri blocate. Săraci pe margine, cu ochii după un rest de os. Discriminare, dar în ce sens? Dacă îmi spune cineva că plecatul din ţară nu e soluţia, îl sparg la C.A.S..
Apel umanitar
Zilele trecute am fost nevoit să părăsesc bârlogul îmblânzit de suflul aerului condiţionat pentru a-mi rezolva câteva probleme administrative. Afară, aşa cum s-au panicat toate mijloacele media, soarele îşi făcea de cap cu bietul popor mioritic, aruncând suliţă după suliţă către asfalt, ridicându-l astfel în grad pe domnul Celsius.
Într-o atmosferă total ostilă nivelului meu psihic de suportabilitate, mă căzneam să ajung la punctul terminus al problemei de rezolvat, sperând să păstrez în cadrul structurii mele anatomice măcar un litru de apă. Orbit de fotonii aruncaţi de sorinel fără chibzuinţă, cu picioarele afundate în trotuar până la glezne şi cu hainele prespălate de vreo trei ori deja, observ în faţa mea o jumătate de familie, respectiv un nene cu progenitura sa. Domnul, condus la masa verde cu un sec 5-0 (sau demisec, poate) de către suma gradelor Celsius şi gradelor lui Bachus, ţinea kinderul de mână mai mult ca un contra-balans, încercând din răsputeri să urmeze o traiectorie rectilinie. O scenă deloc ieşită din comun pe scena republicii România.
Ce m-a răzvrătit a fost frântura de discuţie pe care am surprins-o în momentul în care am trecut pe lângă cei doi bipezi.
„-Tati, am mâncat prea mult?
-Taci, dă-te dreacu’!”
We are the Carpathian garden. Please save us.
Cum a ratat Băsescu vata pe băţul din ureche
Cel mai mare înotător de dimineaţă al statului, respectiv domnul preşedinte Traian Băsescu, a ajuns săptămâna aceasta la secţia ORL a Spitalului Militar deoarece şi-a introdus invers un beţişor de ureche. Imprudenţa ce ar fi putut să-l coste jumătate de auz s-a consumat imediat după ce şeful statului şi-a terminat obişnuita şedinţă de înot matinală, în timp ce discuta la telefon lucruri importante cu unul dintre ministri.
Că domnul preşedinte a fost precaut şi a ales să meargă la control pentru a nu se ivi complicaţii, pot să înţeleg. Cum ar putea un preşedinte într-o ureche să mai asculte glasul poporului?
În schimb, nişte semne de întrebare s-au iscat atunci când m-am gândit la cum a reuşit domnul preşedinte să-şi introducă invers tocmai un beţişor de ureche.
Deci, am avea aşa:
Varianta 1: Domnul preşedinte a folosit un model de beţişor de ureche Tirbuşonul lui Traian.
Varianta 2: Domnul preşedinte şi-a introdus în ureche patul unui model de beţişor Kalasnikov – pentru preşedinţi puternici.
Varianta 3: Domnul preşedinte a folosit un beţişor de ureche clasic căruia i-a îndepărtat şomoiogul de vată de la unul din capete pentru a o îmbiba cu boramid şi a o plasa la una din măselele la care a prins curent în vizitele din timpul inundaţiilor.
Dacă nici una din variantele de mai sus nu este adevărată, atunci e clar: beţişorul nici măcar nu l-a atins şi-a fost un trucaj ordinar.
Cu capul gol
Am citit în Libertatea un articol despre prea subit dispăruta de pe micile ecrane Nikita. Probabil, pentru a reveni în atenţia consumatorilor de circ, „divei” i-a trăznit prin minte să se radă în cap. Nu o mai băgase nimeni în seamă de ceva vreme, în continuare nu avea nimic de prezentat publicului larg sau fanilor şi a trosnit-o p-asta. Bun, vrea să se radă în cap. Chelie să fie, dom’le!
Unul din motivele ei m-a făcut să încordez sănătos abdomenul într-un râs nu prea normal: s-a săturat să meargă la coafor, să-i trateze părul cu tot felul de substanţe, să o ’’îmbrobodească ăştia’’ că e zână, să plătească bani frumoşi pe acest ritual şi când ajunge acasă ’’să crape oglinda’’. Martor mi-e ziarul că aşa a zis.
Păi, chiar nu-i normal. Lăsând răutăţile la o parte chiar are dreptate, de ce o tot îmbrobodesc oamenii ăia? De ce îi tot spun ce frizură fercheşă are? Ea crede că vor doar să-i ia banii şi când colo săracii, de frica fiarei, ar spune orice numa’ să scape de chinurile posibile.
Şi cine ar avea curaj să-i spună că nu sunt cei de la saloane aşa mari pungaşi, că nu te seacă de bani prin vorbe frumoase? Cine să-i spună că nu ei au nici o vină că are faţa taman bună de crăpat oglinzi, că de fapt nici cu păr, nici fără păr nu ar scăpa întreg vreun ciob în care îşi bagă muia? Nu ştie că se poate muri de râs cu astfel de afirmaţii. Cornele, să nu citeşti asta!
Mai mult, speră că acestă mişcare îi va aduce mai multă linişte spunând: ’’ Aşa nu o să mai vină oricine să mă întrebe de sănătate în timp ce mă plimb cu copilul pe stradă. ‘’
De sănătate sigur nu o va mai întreba nimeni, cel puţin nu de cea fizică. În schimb va fi iar la modă pozatul cu maimuţa sau cu ciudaţi ai naturii. Fiind, pentru mine cel puţin, incerte veniturile ei cred că îi vor prinde bine şi banii obţinuţi din fotografiat şi faima de care se va bucura în rândul populaţiei amatoare de poze în ipostaze horror.
Daca stăm bine şi ne gândim mai rău de atât nu are cum să fie aşa că, dragă Nikita, te rugăm să ne faci vieţile mai vesele şi scapă de singurul accesoriu ce mai dă de înţeles că ai fi femeie.
Semnat Naomi, sufletul tău dragostea ta…
Diana
Să moară toţi banii
Enervaţi de faptul că nu au convins în proporţie de 100% poporul de competenţele lor (în varianta d-lui Videanu, normal), guvernanţii mai pun un drob de sare pe rana tot mai deschisă a românilor. În speţă, au lăsat-o baltă cu impozitarea excesiv-mediatizaţilor cântăreţi de manele.
Aşa cum era normal, oamenii cu ceva activitate coerentă sub calota craniană, s-au întrebat de ce se întâmplă acest lucru din moment ce tagma artistică este obligată să verse biruri lunare la visterie, deşi cuantumul veniturilor acestora este unul cu foarte mult bun simţ. Unii mai răi, să spunem aşa, ar fi răspuns că minoritarii (majoritari în curând) cântăreţi nu sunt artişti şi acesta este motivul pentru care specialiştii de la finanţe nu-i pot băga în aceeaşi oală cu scriitorii, pictorii, actorii sau cântăreţii cu diplomă. Privind în ansamblu, aşa este. Dar, analizând tehnic, domnii şi doamnele lipsiţi de număr încasează bani în urma unor activităţi, să-i spunem pseudo-artistice. Şi atunci, de ce ar trebui scutiţi de la impozite?
Una peste alta, nici nu contează cum îşi câştigă veniturile (mă rog, în limita legii). Aşa cum toată forţa de muncă activă din ţară varsă lunar sume mai mici sau mai mari la buget, aşa ar trebui s-o facă şi aceşti tânguitori de duşmani şi bani. Atât timp cât folosesc şoselele, spitalele sau orice alte mijloace puse la dispoziţie de stat, trebuie să le plătească. Altfel, se cheamă furat. Iar băieţii de la guvernare îi ajută să facă asta.
Trecând peste scârba provocată de acest subiect, nu pot să remarc pentru a nu ştiu câta oară prostia anumitor reprezentanţi din Guvern. Păi, pentru ei a fost mai simplu să-i omită pe minunaţi de la impozitare, decât să găsească o soluţie de verificare a veniturilor obţinute de aceştia şi modalităţi de taxare. De-a dreptul prostie. Şi chiar mă întreb cum de nu au folosit stilul devenit deja clasic, respectiv să fi anunţat că îi taxează pe manelişti, îi taxau o p#lă – şi nu ştia norodul asta – şi scăpau cu faţa curată din toată povestea. Dar datoria e datorie, dom’le. Şi e plătită tot pe spatele ălora mulţi şi muncitori. Într-un fel încep să mă întreb din ce în ce mai des de ce ar trebui să plătim ceva statului ăsta?
Lansare la apă
Porc ochit, om lovit
Zilele trecute, un român care lucra pe un teren agricol din Franţa a fost împuşcat de un braconier după ce a fost confundat cu un porc mistreţ.
Accidente vânătoreşti se mai întâmplă. Dacă te aventurezi la cules de bureţi ignorând avertismentele brigadierului silvic cum că în zonă urmează să vină domnul Ţiriac sau dacă te anturezi la o partidă de vânătoare cu vreun aşa-zis prieten care te-a luat la ochi cu mult înainte, ai avea toate şansele să fii împuşcat accidental. Dar să fii împuşcat pentru că ai fost confundat cu un porc mistreţ, e altceva.
Că temutul braconier de l-a luat în cătare pe românul nostru nu mai văzuse un porc mistreţ decât pe Animal Planet, în materiale nedublate în franceză, sau că la momentul respectiv al nostru compatriot săpa după râme în patru labe iar pilozitatea sa a înşelat până şi ochiul fin al vânătorului, naiba ştie.
Probabil că după ce arma de vânătoare s-a descărcat iar vânătorii cei răi au umplut cu olalauri împrejurimile, şi-au dat seama că ceva e-n neregulă imediat ce în loc de guiţatul strident al unui porc în agonie au auzit un nedesluşit: bă, nu mai trage’n pizda mă-tii!
Râdem, glumim, da’ bine că în urma incidentului omul s-a ales doar cu un genunchi găurit şi nu mai mult.
Ah, şi-ar mai fi ceva. O astfel de întâmplare nu poate decât să întărească şi mai mult ideea că, priviţi din anumite unghiuri, bărbaţii pot părea într-adevăr nişte porci.