Cum am luat în personal personalizarea cardului BRD

Mâine-poimâine ajungeam să împlinesc şapte anişori de când am făcut ochi în baza de date BRD şi eu nu ştiam că banca mea de suflet oferă clienţilor săi posibilitatea să-şi personalizeze cardurile.

De acum încolo, imaginea imprimată pe card ce imortalizează momente speciale din viaţa clienţilor precum primul căcuţă la oliţă a lu’ ăla micu’, porumbul arcuit de greutatea ştiuleţilor după o vară ploioasă, nevasta sărutându-se cu un necunoscut în faţa blocului, numărul de înmatriculare al daciei pe gaz,  proprietate personală, surprinsă de radar, prima escapadă cu actuala iubită la Tour Eiffelu’ de la Hermes – Slobozia, îi vor face pe aceştia să nu-şi piardă cumpătul şi să nu mai umple de flegme bancomatul atunci când acesta le va prezenta mesajul că, din păcate, pentru moment nu e disponibil.

Aşa că n-am mai pierdut timpul şi-am trecut numaidecât la treabă. După mai multe căutări, am găsit într-un final şi imaginea de fundal cea mai potrivită:


În prag de primăvară, Ministerul Agriculturii şi băncile de spermă încep însămânţările

Odată cu aruncarea ultimei haine a Babei Dochia, Guvernul se pregăteşte de întreţinerea natalităţii şi a vieţii în România. Agenţia Ugerpres ne informează că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în parteneriat cu băncile de spermă din România, a început însămânţările de primăvară, campanie derulată şi cu ajutorul fondurilor europene.

Cunoscută pe vremuri ca fiind grânarul Europei, România a pierdut în ultimii 20 de ani acest statut, atât din cauza neimplicării autorităţilor dar şi a migrării în masă a tinerelor, mai ales în Spania şi Italia. Din acest an, însă, ministerul vrea să schimbe acest lucru, începând parteneriatul cu băncile de spermă.

„Suntem preocupaţi de poftele românilor precum şi de scăderea demografică. Trebuie să ne întoarcem la rădăcini, cel puţin din acest punct de vedere deoarece acest lucru a ajutat la evoluţia oamenilor de-a lungul vremii. Noi am privit în trecutul nostru şi putem spune că am fost inspiraţi şi de programul propus de Ion Creangă în Povestea Poveştilor. Evident, nu o vom face la modul rustic, aruncând morcovii sau castraveţii, de exemplu, direct pe câmp, ci îi vom planta în ferme construite în parteneriat cu băncile de spermă.”, este citat un oficial de Ugerpres.

Ministerul speră să depăşească producţia la hectar în acest an, spunând că „ne dorim ca populaţia să fie alături de noi prin acest program şi să nu-şi mai bage p#la ca de obicei.”.

Final de martie în Club Control

Miercuri, 23 martie :

Miercuri, 23 martie, sunteţi aşteptaţi în Club Control pentru un concert Blazzaj în cadrul căruia veţi avea ocazia să ascultaţi şi piesele de pe cel de-al treilea album al trupei, ce va fi lansat în toamna acestui an.

Degustată în cantităţi imaginabile, noua piesă a trupei Blazzaj, te poate purta în universuri nebănuite, căci Orwell este mai mult ca oricănd printre noi. Ferma animalelor este omniprezentă.

Fondată în 1996 în Timişoara, la iniţiativa lui Eddie Neumann şi Florin Barbu, purtând iniţial  numele de FunkinLeFree, Blazzaj se impune printr-un sound complex, plin de energie, culoare şi originalitate.

Actualii membri Tavi Horvath (voce), Vali Potra (tobe), Petrică Ionuţescu (trompetă), Uţu Pascu (bass), Horia Crişovan (chitară) şi Lucian Nagy (saxofon), deşi implicaţi de-a lungul timpului şi în alte proiecte muzicale individuale, şi-au conturat o amprentă muzicală bine definită în zona muzicală de  Funk / Fusion / Nu-Jazz.

Biletul de intrare va costa 15 lei. Concertul va începe de la ora 21.00.

 

Joi, 24 martie:

Pentru al treilea eveniment din cadrul proiectului New.Pl., ArtVault şi Institutul Polonez la Bucureşti aduc la Club Control trio-ul electronic Dagadana joi 24 martie, de la ora 22.00.

Cu o componenţă mixtă de membri din Polonia şi Ucraina, Dagadana creează plecând de la o bază teoretică de jazz, combinată cu tehnici specifice muzicii electronice şi cu multă inspiraţie din folk-ul slavon, specific zonei.

Dagadana înseamnă:

Daga Gregorowicz – voce, instrumente electronice.

Dana Vynnytska – voce, clape.

Mikołaj Pospieszalski – contrabas, vioară.

http://www.myspace.com/dagadana

Preţul biletului este de 20 de lei.

 

Sâmbătă, 26 martie:

La Chambre du Chat  şi Bring the noise prezintă  în data de 26.03.2011, pe scena din Control Club: The Hellfreaks (Sick & wild female fronted psychobilly) & Cherry Blossom (no.1 Hungary’s Bourlesque Dancer).

Intrarea la acest eveniment va costa 15 lei iar biletele se vor putea cumpăra doar de la faţa locului în ziua concertului.

„Hell was full so they came back ….”

Istoria celor de la The Hellfreaks a început în 2007 când Yoda Surfer , chitarist şi Shakey Sue, toboşar – membri ai trupei psycho-surf  Los Tiki Torpedoes – au pus bazele a ceea ce promitea să devină a mind-blowing psycho-female band.

În 2009 , după numeroase concerte, sound-ul celor de la The Hellfreaks a devenit mai sofisticat, hotărându-se să-şi transforme tendinţele muzicale în ceva mai dur, cu tente de psychobilly, horrorpunk şi vagi accente de metal. După un timp, componenţa trupei a suferit o mică modificare, schimbându-se toboşarul – Willy Cruel – şi alaturându-se Bloody Hully (doublebass).

În vara anului 2009 au înregistrat primul demo iar la sfârşitul anului câştigând competiţia din cadrul Program for the National Contemporary Light Music Culture (unde au participat peste 180 de formaţii ), trupa a primit o sumă seminificativă cu ajutorul căreia au putut înregistra un videoclip. La începutul anului 2010, The Hellfreaks au înregistrat albumul Hell Sweet Hell , lansat  de către Longeck Records. 

The Hellfreaks:

Shakey Sue – Vocal

Yoda Surfer – Guitar

Bloody Holly – Upright Bass

Peter Pain – Drums

Cherry Blossom – Bourlesque Dancer Sick Chick

<http://www.myspace.com/thehellfreaks>

 

 

Marţi, 29 martie:

Marţi, 29 martie, No.3 şi Bring The Noise te invită în clubul Control din capitală (Strada Academiei, nr. 19) pentru a asista la un eveniment prin care se aniversează trei ani de existenţă a bastionului de rezistenţă underground autohton, www.no3.ro.

Vor cânta:

Alternativ Quartet (http://www.myspace.com/alternativquartet) din Cluj Napoca, alternative/progressive.

Astero (http://www.myspace.com/trupaastero) din Bucureşti, alternative.

Flesh Rodeo (http://www.facebook.com/fleshrodeo) din Bucureşti, alternative

metal.

Evenimentul va începe la ora 20:00 iar intrarea va costa 10 lei.

Văzuţi rar în Bucureşti, cei de la Alternativ Quartet au vizitat ultima dată capitala pe data de 12 noiembrie 2010, când au susţinut un show senzaţional în deschiderea celor de la Lună Amară, în faţa unui club Fire arhi-plin. Liniştea Astupă Goluri este, probabil, cel mai bun album al anului 2010, fapt confirmat şi de rezultatele sondajului realizat de No.3, unde Alternativ Quartet conduc detaşat.

Cu o încântătoare prezenţă feminină la voce şi un background solid de alternative modern, cei de la Astero au amintiri plăcute legate de clubul Control. Aici şi-au lansat albumul de debut, Voi, Noi Şi Maimuţele, în cadrul unui eveniment organizat pe data de 23 noiembrie 2010 şi susţinut în compania unui public neaşteptat de entuziast.

Flesh Rodeo îşi vor face debutul live cu ocazia concertului din club Control. Trupa abordează un alternative metal acid, cu numeroase inflexiuni, de la NU-metal şi trash până la sound-uri experimentale, şi va fi cu siguranţă agreată de fanii Tool, Korn sau Primus. Cei patru instrumentişti, alături de un alt solist, au susţinut anul trecut concertul tribut Nirvana din Suburbia club.

 Control club se află pe Str.Academiei nr 19, în Pasajul Victoria (intrarea dinspre Facultatea de Arhitectură.

Guvernul lansează programul Prima căsuţă de e-mail

Rosal Import Export, prin divizia E-BODA, în colaborare cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului vor lansa, începând cu 1 Aprilie, programul Prima căsuţă de e-mail, informează agenţia Ugerpres. Programul vizează, în primul rând, tinerii rămaşi fără cont de e-mail, în urma concedierilor, dar şi pe cei al căror abonament de internet a fost suspendat din cauza neplăţii.

Dorim să asigurăm tinerilor fără posibilităţi o căsuţă, fie ea cât de mică, pentru a-şi petrece timpul alături de familie sau cei dragi.”, a declarat ministrul Elena Udrea. „Iniţiativa este a mea, una din multe altele pe care le-am avut, spre deosebire de predecesorii mei care nu au făcut nimic. Am decis ca acest program să fie finanţat din bugetul de stat şi nu din fonduri europene pentru că ar fi durat prea mult aprobările. Cine ştie, poate nici nu ar fi venit vreodată aprobarea.. Oricum, banii îi luăm din taxa pe viciu iar plafonul maxim va fi de trei miliarde de euro. La câţi fumători şi beţivi sunt în ţara asta, nu ne facem probleme de bani.”, a precizat doamna ministru.

Reprezentanţii Rosal Import Export au comentat în linii scurte parteneriatul, limitându-se în a declara că „Ne-am săturat de atâta gunoi. Era timpul să facem ceva constructiv pentru societate. Sperăm ca românii să aplice la acest program în număr cât mai mare pentru că este o iniţiativă bună. E timpul să scoatem ţara din mizerie.”.

Programul va fi derulat până în luna septembrie şi dacă va avea succes va fi continuat şi în 2012.

L’HARMATTANU’ blazat, liniştit şi mândru

Pe vremea când eram ceva mai tânăr şi cuptorul casei unde locuiam eu era defect, jinduiam la gătelile de le vedeam prin GoodFood. Şi când tentaţia este mare, singurul mod de a îi face felul este să .. îţi dai drumul. Nu înainte de a lua în considerare aspectele celeste, ocaziunea, ziua de salariu şi pantofii cei noi. Că nu sărbătoreşti oricând.

L’Harmattan: scump pentru că trebuia să merite. Cică şefi, ştabi şi alţi meşteri-corporatişti de filieră francofonă îl au în lista scurtă de restaurante. Liniştit, curat, fix în centrul vechi al Bucureştiului (pe strada Franceză), specific marocan. Chiar al naibii de liniştit. Mai aveam un pic şi aş fi ajuns în stadiul ăla de iluminare şi echilibru interior – citisem pe undeva – în care reuşeşti să te înţelegi din priviri. O vreme chiar am reuşit, m-am împăcat cu mine şi am simţit puterea prezentului. Dar asta nu înseamnă că gata cu articolul.

Aveam rezervare, ne-am aşezat ca într-un muzeu, meniul a venit fără să-l fi simţit sau cerut. Dupa o vreme, însă, am cerut traducător, altfel riscam să dăm în vreo boală a colonului aromat, cu banii luaţi şi fără să fi făcut măcar o poză a orgiei. Dar ne-am domolit, numai pentru că n-ar fi încăput toate pe masă. Vorba ceea, bani au şi ţiganii.

Cu L’ Harmattan m-am înţeles de minune, din priviri, din simţiri. Aş fi construit împreună dezastrul imediatului.  Îmi place să şochez papilele, să inund gâtlejul, să anesteziez senzorii, să pârjolesc orice stă  receptacului în cale sau să mentolez cerebelul, când experimentez vreun fel de mâncare. Adaptez reţeta când n-am fix ce îmi trebuie, întreb de eventuale alergii înainte de a invita cobaiul. Ba chiar mă asigur că plata prestaţiei va fi pe măsura senzaţiei (şi pot aprecia după sticla de vin pe care o uscam cam cât de departe o să meargă relaţia între bucătar şi victimă).

Cu toate am fost într-o rezonanţă perpetuă, de-a lungul serii. Până la desert. Aici a apărut diferenţa, argumentul „contra” şi moartea pasiunii. Căci eu, înainte de a livra punctul culminant, zâmbind cu gânduri subînţelese despre (răs)plată, ei bine, prefer să fac rondelele de portocale presărate cu scorţişoară folosind alt cuţit decât cel cu care am tocat ceapa pentru tocana cu nume indescifrabil,  servită la primul fel. E un fel de şut în ouă pe care ţi-l dai singur şi apoi te întrebi de ce blonda de la drept n-a mai sunat…

Merită să mergeţi în L’Harmattan chiar şi numai pentru experienţa transcedentală, în care cuvintele mai bine nu le rosteşti. Că riscă să iasă vorbe după aceea.

                                                                                                                                                                             MAX.