Monoloagele clavecinului. Piese în concert

Intrare liberă pentru toţi cei cu auzul mulat sau dornic de experienţe noi: diseară, la Biserica Anglicană (Strada Pictor Arthur Verona nr. 2) se cântă muzică preclasică(barocă) de calitate. Piese dintre cele care le auziţi prin filme cu iz “de epocă” şi care unora le testează mult răbdarea, conţin năsoşi, crinoline, boruri şi peruci pudrate în desfăşurător, Versailles pe fundal, fântâni  arteziene, saloane pretenţioas-aranjate şi ţopăitori zburdând armonios (Les liaisons dangereuses, Tous les matins de monde, Le roi danse, Marie Antoinette) sau orice arătare cinematografică în care vi-l închipuiţi pe Depardieu cel Mare gavotând galant în ţinute hilare.

Rameau (1683 – 1764), unul dintre cei mai importanţi compozitori “clasici” francezi prezintă în serata despre care fac reclamă, piese cu un oareşce caracter concertant pentru vremile respective, în sensul că obligă clavecinul (utilizat cu precădere ca instrument de fundal, pentru acompaniament) să aibă rol principal, ca premoniţie pentru ce avea să păţească pianul mai încolo.

Pièces de Clavecin (en concert) – un alt mod de a bifa muzica cu partitură. Pentru obsedaţii de facebook, daţi aici cu RSVP-ul.

Mergeţi, că poate nu veţi ieşi mai deştepţi sau dorind mai mult, dar măcar umpleţi timpul dintre tastatura de la muncă şi Control-ul de noapte într-un mod tihnit şi de perspectivă:

Ea: “Şi… pe unde ai mai ieşit în ultima vreme?”

El: “Uite am fost pe la Clavecin în vizită”

Ea: “[…] Şi .. cum se mai simte?”

El: “Ştiu că îi place cu degetele. Gâfâia un pic la atingere”

Ea: “Dar nu e contagios”

El: “Nu ştii până nu încerci….”

Ea: “[…] Hai la mine, vii?”

Va urma!

Max

Lasă un răspuns