Ausonia in Transilvania

• Promo, Recenzie de-o şchioapă •

Unde am cunoscut si un om care chiar scrie impresii despre concert: Theodor Ulieriu. Dar n-a fost in Transilvania, ci la Sala Auditorium a Muzeului Naţional de Arta, în seara de 20 mai, care a rascolit un pic prin istorie.

Cântece exhumate din arhivele Sibiului, zicea printr-un pliant, pentru asta am mers acolo, într-un program construit pe ipoteza prezenţei Transilvaniei în peisajul muzical european de la 1700+. Piese ale compozitorilor locali, întreţesute cu unele mai celebre, ale figurilor din vestul continentului. Cam ce a facut XVIII-21 Le Baroque Nomade pe aceeaşi scenă, când au prezentat Codex Caioni (prima colecţie cunoscută a unui compozitor român) şi alte cântări contemporane lui Ion Căianu într-o manieră inedită. Singura diferenţă a fost că acum muzicile erau mai cuminţi şi nimeni n-a tropăit cu foc pe scenă.

Sala semi-puţin-ocupată, programe şi informaţii disponibile în diverse formate, participanţi de toate naţiile şi originile plus ăştia o mână de oameni care ne vedem mereu (salut Radu!) la astfel de evenimente. În total, mai mulţi oameni în public decât pe scena.

Scena ticsita cu dichis avangardist (pentru acea vreme): 3 oboi, 3+3 viori, 3 viole, 2 violoncele şi o viola da gamba toate avand la fundament „Lotul Extins de Basso-Continuo” (bas, fagot, orga si clavecin). Plus patru „solişti vocali”.

Şi un ringtone! Meteahna barbară, până şi într-un astfel de  spaţiul ermetic răzbate. Şi inca ceva nemaintâlnit, ca tot sunt la secţiunea „muzica neprihanită pentru urechi specializate”: aplauze între părţile/mişcările unei lucrări. În neştire!

Era un pic mai bine daca s-ar fi detaliat fiecare moment al concertului, având în vedere efortul uriaş de a imprima atâtea programe, într-o acţiune generoasă, de o asemenea amploare.

Dar despre ce a fost vorba:

  • Sartorius – Sonata
  • Knall – Dritte Buss-Andacht (extr)
  • Pergolesi/Bach – ”Stabat Mater” (BWV 1083, in fapt) **************
  • Lotti – Crucifixus
  • Corelli – Sonata opus V nr. 2 – Adagio
  • Bassani – Prélude pour le “Magnificat”
  • Bach – Cantata BWV10 Meine Seel erhebt den Herren *******

 

Unde vreau eu să ajung cu discuţia este direct la struţo-cămila lui Bach, cover după Pergolesi. Încă nu e cunoscut dacă transcrierea unei lucrări atât de cunoscute, precum Stabat Mater, într-o limbă ne-latină şi cu un alt text (Psalmul 51) a avut alt rost decât „formarea” mâinii marelui maestru (aflat şi el la maturitatea componistică, deja) sau aducerea în casele saxone a unei variante pe înţelesul tuturor. Ori, pur şi simplu, pentru o anumită sumă, a acceptat, de la cineva anume, o comandă punctuală, de a face fix asta: o parodie.

Să fi ascultat mai întâi varianta aceasta – Tilge, Höchster, meine Sünden, BWV1083 într-o limbă atât de aspră precum germana veche, nu cred să îmi mai fi plăcut atât de mult originalul lui Pergolesi. Ştiţi vorba aceea: nu îţi dă nimeni a doua şansă pentru a creaa prima impresie.

Pentru un profan ca mine, schimbările, dincolo de cele descrise mai sus n-au fost atât de evidente. Citind acum, aflu că acestea există, dar, în esenţă nu afectează lucrarea: scriitura contrapunctică suplimentară pentru viole, adaptarea muzicii la noul text şi… cam atât.

Ca experienţă nouă, abuzând de tratamentul recent prescris, mi-a plăcut. Dar şocul trecerii de la mişcarea „Quae moerebat et dolebat” (Pergolesi) la „Dich erzürnt mein Tun und Lassen” (Bach) încă persistă. Şi mai notez impresia puternică a timbrului mezzosopranei (alto, în programul de sală): cald-aspru şi neînduplecat.

Şi Lotti – un tremolo arhaic puţin abreviat – esenţa muzicii străvechi, în ambianţă restrânsă dar perfect punctată.

După care Bach din nou, în toată splendoarea şi coloritul orchestrei „simfonice”:

http://www.youtube.com/watch?v=yR4a2gNG0Y0&feature=related

5 minute de muzică clasică pe zi. Luaţi o supradoză apăsând pe linkul de mai sus.

Apoi închideţi ochii şi doriţi-vă mai mult. Dincolo de ce a fost pe scenă, cuvintele nu pot aduce nimic în plus. În încheierea serii asta am şi primit: corul de introducere din cantata 10 drept bis.

O întâmplare frumoasă din viaţa mea, pe care n-o regret şi despre care îmi voi mai aminti peste ani. După care, evident, voi dori mai mult. Sub alt chip, în alt context, căci noutatea nu este altceva decât o reprezentare a celor deja cunoscute, nu-i aşa?

Max

Blonda, Chiorul şi Piticul revoltaţi că au fost comparaţi cu personaje politice

• Aberația de intelect, Promo •

Cele trei personaje din titlul piesei de teatru “Blonda, chiorul şi piticul” rup tăcerea şi lansează un atac dur la adresa celor care i-au asemănat cu personaje din clasa politică românească.

Nu voi tolera sub nicio formă asemănarea mea cu domnul Băsescu. În toată experienţa mea de personaj, scurtă ce-i drept, nu mi s-a întâmplat niciodată să vărs o lacrimă pe scenă cum i s-a întâmplat de atâtea ori domnului preşedinte. Eu joc într-o satiră, pentru numele lui Dumnezeu, nu într-o melodramă politică.  Eu nu sunt un plângăcios! a declarat pentru HotMuse liderul celor trei, controversatul personaj Chiorul.

Cei trei vor să se înţeleagă foarte clar că spectacolul din care fac parte nu are nicio legătură cu politica: Eu şi colegii mei din titlu suntem profund indignaţi de o asemenea amestecare a actului artistic în politic. Nu este corect ca noi, trei personaje comune dintr-o piesă de teatru, să fim comparaţi cu personaje atât de controversate de pe scena politică românească. Nu ne mai târâţi în această mocirlă. Noi jucăm într-o piesă ce prezintă doar realitatea societăţii actuale româneşti, fără bulgarităţi aşa cum a susţinut prin presă doamna directoare a Sălii Dalles, a ţinut să precizeze Blonda.

Vizibil iritat de toată această tevatură, Piticul s-a învârtit în cerc pe toată durata întâlnirii cu jurnaliştii îndrugând verzi şi uscate, singurele două cuvinte care se puteau desluşi fiind  reformă şi responsabilitate.

Indignarea celor trei nu a trecut neobservată pe scenă politică românească, regizorul  şi actorul Traian Băsescu anunţând deja că vrea să-i vadă personal pe cei trei jucând pe scena de la Cotroceni. Spectacolul se anunţă unul cu totul special dat fiind faptul că ar fi primul în ultimii ani în care cei implicaţi nu vor juca sub indicaţiile sale.

Un rol important în aplanarea conflictului îl  are şi primarul general al Bucureştiului Sorin Oprescu care a declarat că este dispus să pună la dispoziţie sala de festivităţi de la primărie pentru jucarea spectacolului. Mie îmi pare rău că am întârziat cu lucrările la pasajul Basarab. Dacă era gata amplasam o scenă sus pe trotuar,  în dreptul Gării Basarab, şi aşa puteam  oferi bucureşteanului aflat în trecere sau celui din blocurile din apropiere dar şi provincialului de pe peronul gării un spectacol de teatru gratuit care să le mai descreţească frunţile. Aşa ne mulţumim doar cu un spaţiu de la primărie, a declarat edilul Capitalei.

Un ardelean a vandalizat sediul UDMR din comună după ce a pierdut Ardealul la Conquiztador

• Aberația de intelect, Promo •

Un tânăr împătimit al jocurilor pe calculator dintr-o comună clujeană a fost reţinut de organele de ordine după ce a spart geamurile sediului UDMR din localitate, a pătruns în clădire şi a vopsit mustăţile liderilor udemerişti din tabloruile de la intare în roşu, galben şi albastru. Nemulţumirea a plecat după ce acesta a pierdut Ardealul la Conquiztador în faţa lui janos_2003 şi unguru13, doi jucători lipsiţi de onoare care, spune el, s-au unit împotriva lui.

No, la împărţire totu’ o fu ok. Mi-am luat capitala la Cluj aşa cum fac eu de obicei şi am reuşit să-mi iau până la începerea atacului tot Ardealul. Pe mine nu mă interesează războiul de cucerire. Eu vreau doar să-mi apăr terioriile. Aşa cum am învăţat la şcoală că au făcut şi strămoşii noştri. Cel mai mult mă bucur atunci când se termină bătălia şi Ardealu-i tot al meu. Eu asta am urmărit mereu la jocul ăsta, a declarat pentru Ugerpres cel reţinut.

Tânărul rămâne în ofensivă şi acuză algoritmul de selecţie a întrebărilor susţinând că acesta a fost realizat după scheme iredentiste. Când au început să mă atace, calculatorul  alegea doar întrebări din istoria şi geografia ungurilor. Când au venit ungurii în Ardeal, care era numele iepei lu’ Bathory sau care e numele unguresc al marilor oraşe transilvănene . No fost nicio întrebare despre Avram Iancu sau despre Marea Unire. Da’ ce-i asta? Un joc de cultură generală românească sau unu’ de cultură generală maghiară?



Dacă va fi găsit vinovat tânărul riscă o amendă usturătoare, 30 de zile de muncă în folosul comunităţii maghiare şi, ceea ce e mai important, va fi penalizat cu 5000 de puncte din PAJ.

Restaurante celebre

• Spuse pe fugă •

Mihaela Rădulescu: Naomi Campbell a mers la restaurantul de la parterul blocului meu.
Probabil că la momentul declaraţiei, Naomi Campbell făcuse deja public faptul că a fost la restauratul aflat la parterul blocului în care locuieşte Mihaela Rădulescu.