Doohhh!!!

• Frustrări din cartier, Promo •

Iaca, mă durea mai ieri un pic de lene si, din lipsă de neavând ce face, zic să mai iau si eu un pic la pas coclaurile virtuale ale unui oarecare site de socializare, să văd ce oameni mai descoperim, ce gânduri mai găsim pierdute pe la colturi… de-astea… Până una alta, reusisem să mă plictisesc si mai rău, gândurile fiind, pare-se, intr-un fel de concediu: multe profile doar cu una-două pozne, fără nici un blog, fără nici un play-list, aproape fără mai de nimic.
Si tot răsfoind eu aşa, dau de câteva rânduri… Le citesc, scot un „DOOH” în minte şi trec mai departe. Îmi pare rău că am uitat profilul, să fi dat acu citatul exact. Că mi-a rămas „ideea” pe cortex. Si mi-am dat seama că, de fapt, mă mănâncă buricele degetelor să fac un comentariu. Ceva mai amplu decât cele câteva rânduri care ziceau cam aşa: „Femeile îşi doresc respect, atenţie, dăruire. Bărbaţii ce îşi doresc? Aştept opiniile voastre” . Bine, e posibil să nu fi fost chiar „respect, atenţie, dăruire”. Posibil să fi fost si ceva „iubire” p-acolo. Poate că în loc de „dăruire” era „dedicare”. Oricum, aţi prins ideea! Găsiţi cuvinte din aceeaşi familie semantică, alegeţi oricare trei şi veţi avea o imagine destul de exactă a mesajului.
Păi, în primul rând, stau şi mă gândesc că am fost ditai dobitocul să trec aşa de simplu pe lângă o persoană care a reuşit să sintetizeze în trei cuvinte una din marile enigme ale omenirii. Vă daţi seama că am trecut ca un ignorant ordinar pe lângă cineva care ŞTIA ce îşi doresc femeile??? Cum, să fie atât de simplu? Adică…. Sigur-sigur? Doar atât? Şi gata?
Acu’, na! Am pierdut momentul unei adevărate revelaţii… Trebuie să trec mai departe şi să încerc cumva să trăiesc cu gândul acestei vinovăţii…
Bun! Mai departe: ce îşi doresc bărbaţii!
Păi… ăăă… hmmm… ăăă… să-mi bag picioarele dacă ştiu!

Cred că o maseuză thailandeză care să ştie să facă nişte sandwish-uri delicioase şi care să nu uite să alimenteze frigiderul cu bere/vin/gin&co (după gustul şi asemănarea bărbatului), care, dacă nu ştie să calce, să aibă grijă să ia la timp cămăşile şi pantalonii de la curăţătorie, care să se retragă fără să se supere când vine haita companionilor de chermeze şi care, bineînţeles, să aibă carnet pentru a conduce la întoarcerea acasă de la diferite momente de rătăciri bahice.

Nu? Greşesc?

Păăăiii….ăăă…atunci poate să-şi dorească un tablou bucolic, cu o făptură gingaşă alături, căreia să i se dedice trup şi suflet, care să-l împlinească într-atât încât, alături de ea să uite că vorbise cu vechii lui prieteni să iasă la un pahar de vorbă în oraş… Să nu uităm bineînţeles că bucuria sublimă în acest tablou e dată de momentele când reuşeşte să-i facă arareori, măcar zilnic, o mică surpriză care să-i aprindă ei în ochi luminiţe şi să rostească cu o înduioşătoare încântare: “VAAAAIII !!!” sau “OOOOO”…
Nici aşa? Să fie vorba oare de respect, atenţie şi dăruire? Nu, asta cred că e cea mai imposibilă variantă. Cum să-şi dorească un bărbat aşa ceva? Nu, n-are cum! Nici un porc, nici un ingenuu nu poate cere aşa ceva!
Băi, hai că mă opresc, că simt că mă aberez deja prea mult. Cum ‘mnezeii mă-sii, în ziua de azi mai mult ca oricând, să ai pretenţia că ştii “ce-şi doresc femeile” şi să aştepţi răspuns la întrebarea “ce-şi doresc bărbaţii”? Cum, după atâtea cărţi scrise despre personalitatea omului, după munţii de creaţii de toate felurile şi varietatea de religii care atestă într-un mod fără echivoc o fenomenală diversitate a umanităţii, să ştii cum să exprimi în trei cuvinte ceea ce vrem cu toţii. Fără echivoc. Un truism.

==

Am aruncat rândurile de mai sus pe respectivul site… Şi oamenii au venit cu oaresce idei. Cum că, de exemplu, nu contează să ştii ce vrei, ci să recunoşti acel ceva când îl întâlneşti. Sau că e cazul să consideri o coincidentă fericită să vrei ce vrea si celălalt.

Mda. Tot soiul de truisme. După chipul, imaginaţia şi experienţa fiecăruia.

Dar să ŞTII că … ei, na! Şi tocmai „respect”. Şi „atenţie”. Şi…

Doohhh!!!

Dunăre

Incident la bordul aeronavei în care se afla ministrul turismului rezolvat cu ajutorul unui absorbant Always cu aripioare

• Aberația de intelect, Promo •

Aflată în drum spre Oradea la bordul unei aeronave Tarom, doamna ministru Elena Udrea a avut parte de un zbor cu emoţii după ce o barză fără colet a izbit geamul carlingii, crăpându-l  considerabil. Incidentul s-a produs la scurt timp după decolarea de pe aeroportul Henri Coandă din Capitală şi a fost rezolvat prompt şi în condiţii de maximă siguranţă de către membrii echipajului.

Ne-am speriat! Am fost luaţi total prin surprindere. Eu personal răsfoiam un catalog de la IKEA când s-a produs impactul. Imediat după ce ne-am dezmeticit, am evaluat pagubele şi am luat hotărârea să continuăm urcarea. Varianta să aterizăm de urgenţă lângă cel mai apropiat crâng şi să remediem problema cu nişte frunze de alun şi răşină de brad a fost exclusă din start. Şi aşa eram în întârziere. L-am stabilizat la 4000 de metri şi apoi am început să ne gândim la ce e de făcut, a declarat pentru HotMuse unul din copiloţi.

Soluţia a venit din partea unei stewardese experimentate aflate în una din zilele acelea ale lunii care a propus folosirea unui tampon Always cu aripioare şi pelicanol pentru a împiedica extinderea crăpăturii. După ce m-a sunat domnul comandant pe interior şi m-a anunţat că avem o problemă mi-am păstrat sângele rece şi am făcut apel la calm. Nu e prima oară când sunt pusă într-o asemenea situaţie. Ştiu cum e să vină  barza într-un moment nepotrivit. Şi ce mă bucură cel mai mult e că doamna ministru m-a felicitat personal pentru idee spunându-mi că sunt un exemplu viu de femeie care are curajul şi maturitatea să rupă tiparele.

Opinia publică este revoltată de faptul că s-a apelat la o asemenea metodă neconvenţională care a pus în pericol siguranţa pasagerilor. Nu înţeleg de ce lumea e aşa contrariată când aude că am folosit un absorbant Always. Ne-am consultat cu toate doamnele din avion  înainte să îl folosim. Always sunt cele mai sigure, a declarat comandorul Gelu Zbor-de-Cuc, comandantul aeronavei.

La scurt timp după revenirea cu picioarele pe pământ, doamna ministru a declarat că acest incident minor nu schimbă cu nimic lucrurile. Ca şi până acum am ales calea aerului pentru a demonstra şoferilor inconştienţi care s-au împrumutat la bănci să-şi cumpere maşini scumpe, pentru a nu mai avea bani cu ce să le plătească provocând criza economică actuală, că nu ne-am născut în maşină, că se poate circula şi altfel fără să se aglomereze autostrăzile ţării. Nu îmi pot permite să  renunţ acum, din cauza unei probleme minore rezolvată într-un mod profesionist de către membrii echipajului, să nu mai fiu un model pentru ceilalţi.

 

Un angajat SRI dă în judecată un abonat de telefonie mobilă pentru că acesta l-ar fi înjurat în timp ce îi asculta telefonul

• Aberația de intelect, Promo •

Un angajat al Serviciilor Secrete care doreşte să-şi păstreze anonimatul din motive lesne de înţeles, respectiv că nu vrea ca numele său să fie târât într-un scandal care ar decredibiliza marile companii de telefonie mobilă, dă în judecată pentru calomnie un client Orange pe motiv că respectivul i-ar fi adresat mai multe injurii în timp ce asculta discret o convorbire privată a acestuia cu una din amante,  informează HotMuse.

Terminasem de monitorizat discuţia dintre un interlop moldovean, importator de seminţe de floarea soarelui, şi unul din puţinii vameşi corupţi care au mai rămas în funcţie şi am zis să mă delectez şi eu puţin cu un caz de moravuri uşoare. Să ştiţi că nu e deloc uşor să stai pe scaun şi să asculţi toată ziua discuţiile persoanelor aflate în ilegalitate. Aşa că am intrat pe firul unei convorbiri dintre un cetăţean uşor imoral şi unul din complicii săi. După vreo zece minute în care nu i-am deranjat cu nimic, respectivul a început să mă înjure, aşa din senin, şi să-mi ceară imperativ să ies de pe fir. Ori eu nu puteam să fac aşa ceva pentru că asta intră în atribuţiile postului. Doar nu era să-mi fac probleme la muncă. Ce să mai… M-a făcut albie de porci. Am vrut să ripostez şi eu dar deocamdată regulamentul interior nu ne permite.

Apărătorul din umbră al legii a ţinut să precizeze că la început a avut reţineri în a porni un asemenea demers. M-am gândit mult dacă să apelez sau nu la justiţie. Dacă ar fi fost în reţeaua Vodafone sau în reţeaua Cosmote n-aş fi ezitat niciun moment. Însă cu un client Orange mi-a fost puţin mai greu. Mie în general portocaliul îmi dă palpitaţii. Pe lângă asta, cu o justiţie independentă ca cea din ziua de azi n-ai de unde să ştii cu ce verdict te trezeşti, cu toate că tu ştii foarte clar că nu ai fost vinovat, că nu i-ai spus omului nici măcar dă-te mai încolo.

Întrebat de reporterii Realităţii Virtuale ce părere are despre demersul inedit al angajatului SRI, ministrul Igaş a declarat că “e o acţiune salutară. Prea ne-am învăţat să stăm şi să înghiţim toate mizeriile. Dacă vrei să schimbi ceva în ţara asta trebuie să iei atitudine. Şi, în plus, mai spălă şi omul nostru din ruşine după ce a stat minute bune ca un mieluşel şi a ascultat toate injuriile ce i-au fost adresate fără să scoată nici măcar un cuvânt. Am auzit şi eu înregistrarea. Cetăţeanul în cauză  era clar un  drogat sau un beţiv.”