Piaţa românească….jale şi durere!

            Am locuit până nu demult în zona pieţei Ialomiţei din Drumul Taberei.  Zi de zi, dimineaţă de dimineaţă, am trecut printre cei care de la ora 5 dimineaţa aşeaza marfa şi se pregătesc  pentru puhoiul de cetăţeni care le va goli tarabele. Sunt foarte sigur că aşa arată cam toate pieţele din Bucureşti şi nu numai, din toată ţara: ţărani, „discriminaţi” şi alţii puşi pe căpătuială de sezon, tarabe nespălate, zoaie scurse pe caldarâm, încât ţi se lipesc pantofii, şi nelipsitu-l “nu vă dau ceva?”. Excepţiile nu confirmă regula în cazul de faţă, cele câteva pieţe modernizate de către edili nu sunt altceva decât acţiuni de a câştiga voturile oamenilor .

   Nu se poate trece cu vederea faptul că starea deplorabilă  în care se află majoritatea acestor locaţii nu constituie o prioritate pentru autorităţi. Nu vreau să mă fac înţeles greşit, nu sunt pro-pieţe de cartier dar, măcar în momentul în care mă decid să merg într-un asfel de loc, nu aş vrea să plec de acasă cu inimă îndoită, cu greaţă sau cu teama hoţilor de buzunare. Prioritatea a dispărut în momentul apariţiei supermarketurilor, hypermarketurilor şi a altor lanţuri de magatine axate pe “food” ce au sufocat interiorul oraşelor mari. Da, fac referire la Bucureşti pentru că ar trebui sa fie un exemplu, NU?

            În fiecare zi capitala absoarbe zeci de mii de oameni şi îi aglomerează în pieţe. Sunt atâţia şi atâţia care vin să-şi vândă produsele producţie proprie aici. Ideea cum că e singura lor sursă de venit şi că nu au din ce altceva să trăiască, decât din comerţul ilegal cu fructe, legume, lapte sau dracu’ mai ştie ce, mi se pare incorectă. Cum poate individul ăla să-mi garanteze că nu se va strica laptele până seara sau că găina lui s-a ouat de dimineaţă înainte să se urce el cu ouăle în rata de Urlaţi – Bucureşti?… În momentul în care sănatatea mea este în joc, prefer să am pe cine să reclam sau să dau în judecată doar citind eticheta de pe produsul cumpărat.

            Sunt, într-adevăr, reglementări legislative în sensul garantării calităţii şi respectării normelor impuse pentru diferite tipuri de produse dar cine cunoaşte un lucrător la Garda Financiară, Poliţia Economică sau Administraţia Pieţelor, ştie la fel de bine ca mine că dacă ar fi s-o dăm pe lege, 90% din tot ce-nseamnă piaţă…ar dispărea. Ori, în momentul acesta, putem spune fie că ne batem joc de noi mergând la piaţă, fie că îşi bat joc de noi prin neaplicarea legilor în vigoare.

   Tolerarea unei activităţi comerciale la negru nu face decât rău economiei noastre şi în ideea că am avea un fel de agricultură ecologică în curţile sau pe terenurile oamenilor, aceasta toleranţă nu se justifică. A trece cu vederea această activitate, prin neimplicare din partea aparatului administrativ al statului, este cu atât mai gravă când se bat cu pumnul în piept că implicarea lor socială e masivă. Ne îmbătăm cu apă rece!

Mutu, un briliant de amanet

   De ceva vreme se vorbeşte despre Mutu şi despre situaţia în care se află. Ca orice microbist, îmi permit o opinie vis-a-vis de acest fapt.

   La fel cum ocaziile se răzbună, în fotbal, se pare că şi greşelile se întorc împotriva jucatorilor, mai devreme sau mai tâziu. Vorbind despre jucători profesionişti, consider că viaţa extrasportivă nu ar trebui să influenţeze negativ activitatea acestora si nici imaginea sportului pe care-l reprezintă. Cunoaştem cu toţii cazul Mutu, caz deloc singular dar care, împreuna cu recenta decizie, defavorabilă românului, a făcut înconjurul lumii şi a stârnit reacţii peste tot. Toată lumea fotbalului îl compătimeşte şi îi este aproape în aceste clipe. “O decizie injustă”, “o sumă prea mare…”, “şi-a luat déjà revanşa pentru greşelile făcute”…sunt cîteva dintre replicile pe care le poţi auzi în orice discuţie lansată pe subiectul acesta.

   Personal, nu cred că efortul de reabilitare şi jocurile bune făcute de Adrian Mutu, în Italia sau cu echipa naţionala a României, compensează cumva pata neagră de pe imaginea clubului Chelsea. Un club mare care se construieşte cu mult efort, pas cu pas, joc de joc şi care se întareşte cu fiecare achiziţie făcută. Mutu a fost una dintre aceste achiziţii şi a dat chix, a păcălit. La momentul respectiv, scandalul a luat proporţii şi a atras atenţia publicului, şi nu numai, asupra unei situaţii ce putea fi lesne reîntâlnită şi la alţi jucători.

   Este foarte posibil ca Mutu să fi “răscolit căcatul”. Gândesc mai mult că i-a plăcut, că s-a complăcut în anturaj dar a rămas ultimul ca la “Pitita”, jocul copilăriei ce-şi găseste la final un fraier care-I scapă pe ceilalţi de pedeapsă. De ce? Pentru că s-a lăsat descoperit.

   Cred în “după faptă şi răsplată” şi mai cred că aşa cum va plăti Mutu cele 17 milioane de euro aşa vor plăti şi fraţii Becali, cu toata averea lor şi mai mult, toate rahaturile  şi înşelăciunile făcute fotbalului românesc şi străin precum şi publicului pe care-l sfideaza în mod constant.

   Alăturarea celor două nume, Mutu şi Becali, nu face altceva decât sa-mi reconfirme încrederea că decizia luată impotriva jucătorului este una JUSTĂ.

   Nu mai plânge briliantule, ţi-ai facut-o cu mâna ta!

Horoscopul săptămânii 24-30 August 2009

horoscopSe apropie finalul de august iar concediile sunt pe sfârşite. Nicu Zglobiu’ s-a întors din vacanţa petrecută în Grecia, după ce a adormit iar cu ţigara aprinsă. E, nu vă luaţi după imaginile de la tv, mai exagerează şi ei…Mai bine fiţi atenţi la previziunile pentru această săptămână, aşa cum le-a văzut Nicu într-o şedinţă de iarbă arsă. Nu, nu de la incendii…

Berbec. „Efectul domino” se va abate asupra dvs. în această săptămână. Marţi, când veţi ajunge acasă, o să vreţi să trageţi ceva pe nas, câinele va trage şi el un pic (din greşeală) şi va muri, soţul/soţia vă va părăsi din cauza câinelui (dragostea vieţii ei/lui – bişonul maltez), vineri veţi pierde tot la partaj ( rapid, nu?), sâmbătă vă veţi îmbiba în alcool iar duminică vă vor da târcoale gânduri despre sinucidere. O săptămână veselă!

Taur. Va fi o săptămână foarte lejeră şi plăcută pentru partea feminină a acestei zodii. Aţi ales să faceţi concediul separată de soţ, la malul mării Egee…Soare e, plajă e şi plin de pul#răi… Aveţi grijă să nu deschideţi ciupercărie când vă întoarceţi acasă!

Gemeni. Spiritul artistic al celor din zodia Gemeni va fi temperat de către critici şi pe bună dreptate. Fie că pictaţi, sculptaţi, scrieţi poezii, desenaţi graffiti, compuneţi muzică sau dracu’ mai ştie ce vă trece prin cap, sunteţi de căcat, sunteţi de toată jena. Astrologul de servici vă imploră să rămâneţi în casă în această săptămână. Este spre binele dvs.. Evitaţi astfel flegme, înjurături, roşii stricate şi ouă clocite!

Rac. Programul „Prima Casă” a fost un succes din punctul dvs. de vedere, mai ales că aţi cumpărat un apartament într-un ansamblu rezidenţial. Ceea ce nu ştiţi este că vineri o echipă a Primăriei Capitalei, în urma unei inspecţii de rutină, va pune bulină roşie pe blocul dvs. Veţi fi nevoit să vă mutaţi înapoi cu mama dvs. deoarece noua locuinţă se va nărui până duminică. Manole, Manole…băga-mi-aş ceva în Ana ta!

Leu. Sunteţi plin/ă de intenţii bune şi iniţiativă! În perioada asta de rahat vă gândiţi să începeţi o afacere şi veţi face…un bar. Toţi banii strânşi până acum vor intra în această cârciumă ca într-o gaură neagră. Veţi reuşi în viitor să aveţi şi activitate, clienţi destui, critici favorabile, etc. Toate bune şi frumoase până când clădirea în care se află barul va fi retrocedată şi dărâmată mai apoi, în două zile, la ordinul proprietarului. Păcat ca nu veţi reuşi să strângeţi nimic din bar!

Fecioara. Veţi pleca în acest week-end, ultimul din luna august, împreună cu partenerul/partenera la mare. Plănuiţi asta de foarte mult timp şi abia aşteptaţi să ajungeţi pe plaja din Costineşti, vă leagă foarte multe amintiri de acest loc: prima noapte de dragoste, primul viol, primul sex în grup, cel mai bun oral, primul şi singurul anal…Dacă doreaţi să mai retrăiţi ceva de genul acesta nu vă mai gândiţi, căci e degeaba…O să aveţi parte doar de o toxinfecţie alimentară…poate o clismă, merge? Cine ştie!

Balanţa. Nimic nu se compară cu o Balanţă îndrăgostită…poate două Balanţe îndrăgostite, adică previziunea noastră astrală. Ei bine da, v-aţi găsit partenerul/partenera din aceeaşi zodie, contrar tuturor aşteptărilor. Nu vă bucuraţi foarte tare, spiritul dvs. analitic, la fel ca cel al partenerului, vă va face să vă despărţiţi spre finalul săptămânii din motive de căcat: are barbă/n-are ţâţe, e prea scund/are curu’ mare, început de chelie/un pic crăcănată, „n-are bani”/”s-ar putea să mă sugă de bani”…luaţi exemplu de la Scorpion!

Scorpion. Acordaţi o atenţie atât de mare aspectului fizic, şi nu numai, încât aţi putea redefini termenul de narcisist. Vă place de dvs. în orice situaţie şi, oricum, nu sunteţi foarte urât/ă pentru cei din jur, depăşind cât de cât mediocritatea. Sunteţi atrăgător/atrăgătoare şi nu rataţi nimic…”călcaţi” tot ce prindeţi: graşi/grase, crăcănaţi/crăcănate, paroşi/fără ţâţe, pitici/cu mega-cur…Să le mulţumiţi Balanţelor pentru aceste firimituri. Şi încă ceva : nu vă mai atingeţi singuri atât de des!

Săgetător. Aţi văzut focurile alea de la greci? Câtă panică, ce dezastru! Miercuri sau joi veţi petrece două zile la casa de vacanţă de la munte. Veţi avea parte de o noapte de coşmar, un muc de ţigară va declanşa dezastrul…ce să-i faci, aşa e cu fumătorii înrăiţi. Vă sfătuiesc ca de acum înainte să citiţi horoscopul lui Nicu Zglobiu’ de pe revistacioburi.ro! (O spun spre binele dvs., nu se ştie niciodată ce vor prevedea astrele pentru săptămâna viitoare)

Capricorn. În sfârşit, e săptămâna cea mare pentru domnişori! Veţi merge în vizită la părinţii domnişoarei. Vestea bună este că nu veţi avea emoţii şi că socrul este foarte de treabă. De fapt, mai mult decât de treabă. Veţi descoperi asta dimineaţa, după cele câteva zeci de beri pe care le veţi bea împreună. Şi nu, nu vă va durea capul, ci altceva. Pentru doamne şi domnişoare, săptămâna care vine le rezervă o petrecere cu prietenii. Foarte frumos, veţi spune…Da, numai că prietenii sunt ai iubitului şi acum îi veţi cunoaşte pentru prima dată. O să vă daţi seama din pozele de pe internet în ce poziţii i-aţi cunoscut.

Vărsător. Veţi începe ziua de marţi cum nu se poate mai prost. La ieşirea din scară veţi călca într-un mare rahat, plantat acolo de copii vecinului de la parter. Vă întoarceţi în casă pentru a vă schimba încălţămintea dar veţi rămâne blocat/ă în lift. Nimic spectaculos, în afară de mirosul insuportabil şi de faptul că, brusc, vă scapă treaba mare. Lucru cre vă aduce aminte de cina de seara de dinainte. Asta e, oricum nu vă vede nimeni. Ghinion! Tocmai când vă ridicaţi pantalonii, administratorul porneşte liftul. N-ar fi o problemă să spuneţi că aşa aţi găsit liftul, păcat că vă trădează sâmburii de pepene pe jumătate digeraţi care vi se scurg din pantaloni. Borala administratorului, direct pe cămaşa dvs., nu se mai pune. Mai contează restul săptămânii?

Peşti. Săptămâna aceasta veţi primi o invitaţie de a merge la pescuit, de la noii vecini de apartament. Veţi insista să mergeţi cu maşina dvs., mai ales că abia aţi luat-o şi doriţi să vă mândriţi cu ea. Toate bune şi frumoase, veţi petrece două zile de neuitat. Abia la întoarcere veţi realiza că v-aţi întors fără maşină, fără peşte, fără haine şi fără să ştiţi ce s-a întâmplat. De fapt, veţi fi forţat să învăţaţi limba bulgară pentru că, din cauze necunoscute, nu v-aţi întors acasă ci aţi trecut graniţa la sud. Nici măcar Nicu Zglobiu’ nu ştie ce naiba se petrece. Mai bine staţi în casă şi daţi-i una vecinului dacă vă invită undeva.

Viitor de aur, țara noastră n-are!

exemplu negativÎmi pun problema câteodată dacă ar trebui să mă tem de viitorul meu, chiar dacă personal fac tot posiblul să-mi fie bine. Gândul rezidă din evoluţia, total ambiguă, pe care o au lucrurile în ţărişoara noastră. Aproape în toate domeniile de activitate, cu excepţia furtului, predomină o stare de latenţă, o letargie specifică spaţiului Carpato-Danubiano-Pontic.

Cea mai simplă motivaţie a acestui fapt, cea mai la îndemână şi cea mai plauzibilă este lipsa personalului calificat sau măcar devotat activităţii pe care o susţine, fie într-o instituţie de stat fie într-una privată. Există o vorbă, experienţa nu m-a înşelat, cum că ”fiecare firma are prostul ei”… şi-ar fi foarte bine dacă ar fi doar atât. Nu, categoria specificată mai sus, Prostul Firmei, e o categorie de oameni care se măreşte de la o zi la alta şi care tinde să acapareze din ce în ce mai multă putere. Sunt lingăi, sunt hrăpăreţi, vorbesc mult, prost şi fară rost, cu caracter demagog, de ţăran sau de meltean dar cel mai groaznic lucru, de care nu scapi, este ca au idei, propun! Lipsa noastră de reacţie în astfel de ipostaze îi face mai puternici, interpretarea eronată a stării tale de muţenie îi va face să creadă că au gândit, vor cerşi atenţia şi sprijinul tău până când le vei da satisfacţie iar de aici nu mai este decât un pas până la eşec. Mulţi o fac doar din dorinţa de a-i demonstra prostului că greşeşte dar e prea târziu, pentru tine; pentru el nu va fi nicio diferenţă între o gândire proastă şi insuccesul pe care îl va invoca până la următoare lui pornire către glorie.

Incompatibilitatea între gândirea pozitivă, benefică celor ce-şi propun obiective pe care într-un final le ating, şi cei care gândesc limitat este evidentă. Aceste două tipuri de caractere umane nu pot conlucra şi totuşi o fac, chiar dacă nu le-a fost dată o altă opţiune. Nu poţi conduce o firmă cu angajaţi delăsători, nu poţi lucra într-un minister în care se fură începând cu ministrul, nu poţi conduce o echipă de fotbal dacă nu promovezi decât jucători de mâna a doua, nu poţi construi o autostradă decât cu voinţă nu cu pauze, nu se pot promulga legi pe bază de absenteism, nu poţi face agricultură fără infrastructură şi bătându-ţi joc de populaţia din mediul rural. Exemplele oferite, chiar dacă la modul general, duc către o singură concluzie: acolo unde un lucru sfârşeşte prost, trebuie căutată mai întâi greşeala umană, omul incapabil şi eliminarea acestuia din structura respectivă, ulterior. Mulţi ar fi tentaţi să spună că nu se poate copac fără uscături… dar măcar să fie cât mai puţine.

În cazul nostru, al românilor, nu ştiu dacă putem funcţiona prin puterea exemplului atâta timp cât cei care ne conduc politic şi în viaţa de zi cu zi se dovedesc a fi incapabili să-şi ducă povara.  Exemplul îl putem da noi, prin decenţă, voinţă şi verticalitate. Premisele unei astfel de evoluţii sunt bune doar că nu trebuiesc ignorate din descurajare.

Horoscop 13-19 iulie 2009

fecioara

În săptămâna care urmează, astrologul de serviciu, Nicu Zglobiu’, ne-a declarat ca astrele urmărite îndeaproape de către dumnealui nu sunt într-o conjunctură favorabilă pentru nicio zodie. Mai mult curioşi decât înfricoşaţi, l-am rugat să ne destăinuie, pentru cititori, ce e mai important de reţinut în zilele care urmează.

Piedica cea mai mare în calea fericirii noastre o reprezintă Venus şi Marte, două cunoştinţe vechi care acum sunt retrograde şi care ne vor influenţa atât în plan material cât şi în plan sentimental. Domnul Zglobiu’ spune că Luna a încercat să schimbe lucrurile dar nu a reuşit. Astrologul nostru este ferm convins de acest lucru căci, fiind din Giurgiu, două nopti de urlete ale patrupedelor atestă întotdeauna că Luna nu-şi face datoria.

Să trecem totuşi la semnele nostre zodiacale.

Berbec. În această săptămână o sa pierdeţi nişte bani. De obicei sunteţi încrezător în resursele dvs. şi nu vă impacientaţi niciodată. Ar fi cazul să vă faceţi o provizie de Aspacardin…n-am vrut să vă sperii de la bun început dar…o să pierdeţi toţi banii!

Taur. Pe cât de bine v-a mers săptămâna trecută pe atât de proastă o să fie aceasta. Prietena v-a dat OK-ul pentru un sex anal, dar…vineri la întalnirea programată, vă va face o destainuire: a fost diagnosticată cu dereglare inestinală acută, mai pe scurt diareeeeeee!!!

Gemeni. Aţi fost la mare, a fost frumos, aţi luat o ciupercă pe care nu o puteţi lăsa la vedere prietenei  nimfomane şi isterice. O să muriţi de ciudă toată perioada următoare pentru că aţi apelat la geamănul dvs, să presteze tare şi apăsat  până când vă reveniţi

Rac. Singurul lucru bun pentru dvs. se va petrece vineri când vă veţi droga iar cel mai prost lucru, îl veţi descoperi sâmbătă dimineaţă când o să realizaţi că nu v-aţi f…utut amica ci o grasă imensă! Atenţie! Drogurile subţiaza fizicul!

Leu. Datorită lui Venus retrograd veţi trăi sentimente de 2 lei la birou. Amanta va povesti la toată lumea că nu vi se mai scoală. Asta se va întâmpla miercuri. Joi vă veţi da sigur demisia…de ruşine.

Fecioară. Sunteţi singura zodie care îşi păstrează caracteristica şi în această săptămână. Ori e de vină urâţenia ori prostia ori sunteţi prea graşi ca să se mai atingă cineva de voi.

Balanţa. Joi, la birou, şeful va cântari parţile dvs. bune şi cele rele. În opinia lui cele rele predomină, drept urmare o să fiţi concediat. Partea si mai proastă, spre deosebire de alte zodii, este ca nu vă veţi mai găsi de lucru niciodată!

Scorpion. Luni vă simţiţi rău. Marţi o să faceţi o luxaţie. Miercuri descoperiţi ca sunteţi purtător de AH1N1. Joi vi se vor fura actele. Vineri descoperiţi că apartamentul dvs. a fost vândut. Sâmbătă veţi fi violat de un aurolac în timp ce dormiţi pe o banca in parc. Duminică vă veţi opri din băut dar tot o să va simţiţi rău luni.

Săgetător. Aseară aţi băut foarte mult şi aţi adormit rapid. La ora 2 v-aţi trezit şi aţi urinat într-o sticlă. Acum ştiţi de ce avea Fanta un gust oribil dimineaţa!

Capricorn. Nefericiţilor! Vă veţi feri, în zilele următoare, de un obiect care v-ar putea sparge capul. N-aţi scăpat!! Veţi călca cu siguanţă într-un alt obiect care vă va secţiona laba piciorului. Nu vă spun când. E o surpriză!

Vărsător. Asocierea semnului zodiacal cu patima băuturii şi bolile de ficat nu e o simplă coincidenţă. O să aflaţi săptămâna asta de ce. Soarta frate!!

Peşti. Sunteţi în deplină concordanţă cu numele zodiei. Weekend-ul va demonstra acest aspect prin două inundaţii succesive ce vor face din casa dvs. un adevărat acvariu. Păcat de hamsteri, mîţă şi papagali!

Dl. Astraolog Nicu Zglobiu’

Wimbledon…

Multe turnee, mulţi jucători şi cam aceeaşi învingători. Am urmărit cu sufletul la gură finala turneului de la Wimbledon, cel mai cunoscut şi mediatizat turneu de tenis din lume. Am stat în faţa televizorului, lipit de fotoliu şi am urmărit doi mari jucători, de fapt nu mari, ci giganţi. Roddick şi Federer nu numai că au oferit un spectacol grandios dar m-au făcut să mă întreb dacă se poate mai mult…

Într-adevăr, un meci cu multe greşeli ale lui Federer şi cu încercări nereuşite ale lui Rodick dar asta doar în primele seturi. Suspans la multe mingi de set pierdute de către cei doi , suspans în două tyebreak-uri consecutive câştigate pe rând de cele două maşini de tenis, un set 4 rămas fără replică din partea elveţianului şi, în sfârşit, un decisiv care va intra în istorie. Ajutaţi de un serviciu extraordinar, aşii elveţianului şi ghiulelele americanului au transformat audienţa într-o mulţime care mai mult se roagă decât aplaudă, neştiind pe cine sau ce să ovaţioneze, jocul lui Federer sau rezistenţa de fier a lui Roddick.

În această mulţime l-am vazut pe Pete Sampras, stană de piatră în faţa luptei din terenul de joc. Şi chiar aşa a fost, Roddick a încercat să-l oprească pe Federer în a depăşi recordul lui Sampras, 14 turnee de grand-slam. La 15:14 în decisiv, pe american l-a trădat racheta, de trei ori a lovit mingea cu rama şi s-a sfârşit! Federer devine legendă!

E plăcut dar frustrant în acelaşi timp să urmăreşti această „legendă” la lucru. În primul rând nu te poţi mândri tu cu ea, tu ca naţie, şi în al doilea rând frustrarea vine din indiferenţă, se fac paşi foarte mici în România pentru a promova sau a ajuta valori ale sportului sau sportul în general. Aşa că devine plăcere să vezi ce au şi ce fac alţii, cum fac, cu câtă dăruire şi să visezi la satisfacţia pe care o aduce victoria.

Un pic mai multă implicare în acest sport ar fi extraordinar de văzut. Eternii sponsori ai circuitelor românesti e posibil să se sature, la un moment dat, de lipsa de interes a statului pentru sport şi o să se retragă din aceste acţiuni. Se va vedea atunci cum un spectacol pe litoral nu face la fel de bine ca o bază sportivă.

Mă bucur totuşi că am văzut finala de la Wimbledon, un meci de legendă, în care n-ar fi trebuit să piardă nimeni. Dar, cum nu e ca-n sportul rege, la final aplauze pentru Învingător. Bravo, Federer!

Invazia ţâţelor contra Jigodiei

E prea târziu să-mi fac o cafea şi încerc să-mi impun în gând că mă voi trezi odată ce voi inspira aerul rece al dimineţii de vară. Imediat ce trec de pragul uşii ce se închide cu zgomot în urma mea, dau ochi în ţâţe cu vecina de vis-a-vis, care tocmai îşi începe şi ea dimineaţa cu un plimbat de câine în jurul blocului. Pe cât de rău îmi pare că trebuie să părăsesc acest cadru care trezeşte mai degrabă Jigodia din mine decât pe mine însumi, pe atât de bine îmi pare că nu e singura pereche de ţâţe pe care o voi vedea în această dimineaţă.

Este, într-adevăr, un spectacol de forme oriunde îţi îndrepţi privirea, de la stânga la dreapta mere, pere, pepeni şi silicoane (mai rar prin Drumul Taberei dar dacă manelistu’ cu muşchi lucraţi la sală nu te ia cu maşina dimineaţa, trebuie să te înjoseşti la un troleu). Ajung destul de uşor în staţie unde prizonierii transportului în comun aşteaptă înfriguraţi următoarea cursă spre centru. Fac o scurtă trecere în revistă a primatelor de sex feminin şi o observ pe blonda de 8:10 încercând să se facă remarcată printr-un decolteu aproape inexistent, pe bruneta fără sutien, cu sfârcurile întărite, al cărei prieten/gibon ( triped de-acum ) mai are un pic şi face harakiri că ne uităm toţi la ea şi, în final, cele două prietene minore cu ţâţe în “do major” ce-mi trezesc şi mie şi Jigodiei sentimente cu cătuşe. Nimeresc în troleu strivit de blondă şi de minore, stingherit de gândul că ar trebui să le spun să facă o chetă pentru a-mi lua un fermoar nou pentru pantaloni. Doar două staţii şi lentilele mele se mulează pe ţâţele blondei. Reuşesc să cobor fără să-mi dau drumu’ şi păşesc un pic mai relaxat către un grup de masculi tâmpiţi de soare care parcă se roagă la unison pentru o scurtă ploaie de vară ce ar transforma intersecţia într-un concurs spontan de tricouri ude. Ne rugăm împreună acum!

Acestea fiind spuse, îmi dau seama că suferim, noi masculii, de sindromul “ţâţe”. Avem atacuri de panică atunci când suntem înconjuraţi din toate părţile de purtătoarele acestor obiecte, nu mai ştim unde să privim sau spre care dintre ele să salivăm. Să nu vă imaginaţi doamnelor şi domnişoarelor că în timpul verii mai exista vreun mascul normal, toţi ne transformăm în mitocani şi ne puteţi recunoaşte pe stradă după pupilele dilatate, iar asta dacă vă uitaţi în ochii noştri, nu spre şliţ.

Nu e cazul să ne învinovăţiţi, voi creaţi această situaţie prin atacul ţâţelor iar noi nu putem răspunde decât printr-un comportament cu caracter de Jigodie!

Să înceapă concursul!

Trebuia văzut!!!

      Am trăit un meci de tenis!!

      Nadal vs. Djokovic va rămâne meciul cel mai frumos pe care l-am văzut vreodată. S-au bătut de la egal la egal doua fenomene ale tenisului mondial. În patru ore cât a durat acest meci, am văzut ce înseamnă dorinta, rezistenţa, ura, respectul şi frustrarea. Un Nadal care aleargă patru ore după orice minge şi un Djokovic care reuşeşte sa zâmbească înaintea fiecărei mingi de meci reprezintă un spectacol extraordinar. Doi oameni care uitaseră ca joacă tenis, şi-au depăşit limitele rezistenţei fizice şi psihice şi au lăsat cu gura căscată o lume întreagă. Rafael Nadal n-a meritat victoria în aceeaşi măsură în care Novak Djokovic n-a meritat înfrângerea.

      Trebuia oprit totul in tiebreak la 9:9, in decisiv!

      Atât!

 

Soluţie de criză!

     (Multumiri lui Victor Gavrilă alias SlimJohn, pentru bancul iniţial)

       Praf, căldură şi un vânt ce bate dinspre larg. O atmosferă apăsătoare se simte peste tot. După cum v-aţi dat seama deja, ne aflăm pe malul mării, litoralul românesc, aflat şi el în criză cu tot cu ai săi locuitori. Pe strada pustie care duce la gară, flancată pe ambele părţi de hoteluri de maxim doua stele (dintre care una căzătoare), se zăreşte în depărtare o maşina de lux. Un nor de praf înconjoara intrarea hotelului „La Manelică” iar franele fac tot posibilul ca botul din faţă al maşinii să nu se propteasca in piticul roşu de grădină, de pe trotuar. Vântul işi face şi el datoria şi curăţă atmosfera lăsând în prim plan o toba pe doua picioare cu ceafa groasă de meltean (multumesc Mircea Badea) proaspăt degajată de scaunul din faţă.

        Încet, cu grija să nu se verse, individul porneşte agale spre recepţie. Senzorul uşii de la intrare işi face repede datoria iar aerul cald de afara îl insoţeşte pe uriaşul nostru până în faţa pupitrului unde aşteaptă, plictisit, nea Gicu Facaleţ, patron!

            – Vriau sî văd o camierî, spuse presupusul nostru turist.

        Nea Gicu se trezeşte repede din amorţeală dându-şi seama ca are in faţa nimic altceva decât…un turist străin, un rus, o raritate în ultima vreme, de când Elena promovează „ză lend of ciois”.

            – Da, sigur, poţi să vezi ce cameră doreşte inimioara lu’ matale. Alege şefule ce vrei, toate costa la fel 100 USD!

        N-a văzut Facaleţ în viaţa lui un teanc mai mare de verzişori şi nici greaţa mai evidentă decât cea cu care rusul îi intinde bancnota. Nou nouţa, aceasta dispare in buzunarul camaşii roz pe care patronul nostu o poarta cu mandrie.

        Imediat ce paşii rusnacului se indreaptă către primul nivel al hoteluilui, printre puţinele gânduri ale lui nea Gicu se strecoara şi efectele crizei. Are datorii şi una dintre ele este chiar de 100 USD!!! Are un vecin, pe strada paralelă cu cea a hotelului, care îi tot aduce carne de mici şi de friptură pentru singurii lui doi clienţi, de la etajul 3. În doua minute Gicu e in faţa portii lui Vasilica Cimpoi.

            -Vasileeee! Bah Vasilee! Hai mah ca ţi-am adus datoria mah!

        Vasile, in chilotâţi, pe veranda casei, îi face un semn obscen din care reiese că a aşteptat banii de la Facaleţ precum astepta ursul primăvara înca din toamnă.

            -Şi ce vrei mah acum sa-ţi dau şi premiu? Bah data viitoare să-mi dai banii înainte ca altfel nu mai fugăresc io toţi câinii din sat să iţi fac ţie carne de mici! Ai inţeles?!?

        Un pic speriat de atitudinea lui Cimpoi, Facaleţ lasă repede bancnota în cutia poştală agăţată cu două sârme de stalpul porţii. În urma lui, nea Cimpoi recuperează datoria din cutia ruginită şi fericit merge sa-şi pună o ţuică…prea a început bine ziua asta! I-a facut Facale safteaua! 

        E greu sa te simţi bine la o ţuică dacă te năpădesc gândurile. La fel ca datornicul său, nea Cimpoi nu se simte prea bine înconjurat de repercusiunile crizei. Are la rândul lui datorii! Se uita la păhărelul de ţuică şi ştie că defapt nu e a lui ci a cumnatului, Lica Zbrighindel. Ce-l mai arde suta-n buzunar!!Ce să-i faci..datoria e datorie si trebuie plătita. Îşi trage Cimpoi nădragii pe el şi trece strada la cumnatsu.

        Om muncitor şi gospodar desăvârşit, Lică e deja în grădina şi îngrijeste de pruni, sursă de venit importanta pentru el. Cum dă cu ochii de Cimpoi se luminează la faţă.

            -Cumnate, nu cumva ai venit să-mi dai datoria? Sau vrei să mai împrumuţi o litră?

            -Nu măh Zbrighidel, nu mai împrumut! Acu’ achit măh ca am de unde! Ia, uite colea suta asta, acopera alea 3 damigene şi litra pe care mi-o dai azi!

            -Al draculea sa fii tu măh! Fie, da’ de data viitoare sa vii cu banu jos că altfel…

        Ca doi oameni cu cap (mai mult Zbrighindel) cei doi cad la pace, Cimpoi pleacă cu litra şi Zbrighindel se retrage în grădină de frica nevestei, nu cumva să afle de suta primita. 

         Deşi e un om gospodar şi cu oleacă de stare, Zbrighindel are şi el buba lui. Îi plac femeile!! Adică, cum le vede el..curvele! Şi omu’ nostru îşi aminteşte că nu a mai plătit-o pe Florica lu’ Cioculeţ cam de vreo lună. Normal, în situaţie de criză chiar şi curvele lucrează pe datorie. Zbrighindel e un pic speriat, dacă nu o plăteşte pe Florica iar trebuie să se întoarcă cu faţa spre nevastă iar lucrul ăsta nu-i place deloc. Florica tot Florica rămâne! Cu o viteză ameţitoare şi cu gândul la pizdă, Lică Zbrighindel ajunge la casa Floricăi şi numai ce o vede pe aceasta ieşind din wc-ul din fundul curţii. Ce amintire…prima oara tot acolo o văzuse, cu o faşie lunga de hârtie igienica strecurându-i-se suav de sub fusta transparentă.

            -Florico! Fă Florico! Ia vino fă până la poartă!

            -De ce măh să vin? Ce nu ştiu io ce vrei! Pleacă dracu’ de aici că ne vede lumea!

            -Fă Florico, am o surpriza pentru tine!

        Entuziasmată dintr-o dată, Florica se indreaptă cu paşi mărunţi spre poartă. A trecut atâta timp de când nu i-a mai facut cineva o surpriză! Ultima i-a făcut-o bărbatsu când a plecat de acasă cu sora ei. În fine, Florica se apropie de Zbrighindel şi acum doar gardul îi mai desparte. Printre două scanduri roase de carii, Zbrighindel îi strecoara bancnota de 100USD.

            -Ia fă! Uite aştia-s toţi! Da’….poate faci şi tu o reducere pentru seara asta, ce zici? Ha Ha Ha!

            -Ia uite la ăsta! Băh ţi-e nu-ţi ajunge nici daca o haleşti în fiecare zi la masă! Fie…vino diseară..ne petrecem şi noi! Al draculea…auzi la el, reducere..ha ha ha.

        Florica privi in urma lui Zbrighindel care deacum era aproape de casă. De când văzuse bancnota ştiuse ce are de facut. O curvă are şi ea datoriile ei nu? Unde poţi să duci şi tu clientu’ dacă nu la hotel! Trase capotu pe ea, işi luă adidaşii în picioare şi plecă grabită…unde credeţi, spre hotelul „La Manelică”. Nu-i drumu’ lung că doar alege şi ea ce e mai aproape de casă. florica

        Odată ajunsă în holul hotelului dă cu ochii de Gicu, prima ei iubire, care o lasă sa şi-o tragă cu clienţii la el în hotel, pe datorie. I-a mai şters Gicu din datorie lu’ Florica da’ banu’ îi place mult mai mult ca fierbinteala dintre picioarele Floricai.

            -Ia zii fă Florico, ce te aduce pe la hotel pe acilea? Văd că nu ai pe nimeni cu tine!

            -Gicule am venit sa-ţi dau datoria, 100 USD. Uite, ăştia-s banii, şi îi întinse bancnota de 100USD.

        Lui Gicu i se trezeşte spiritul afacerist şi îi zise cu tupeu Floricai:

            -Auzi fă, tot mai ai de platit o noapte acilea. Cum ai de gând să faci?

        Enervată, fară să mai scoată un cuvânt, Florica se repezi după pupitrul recepţiei şi plonjă cu gura fix in erecţia lu’ Facaleţ, care, se simtea bine dinainte să apară Florica în faţa hotelului.

         Într-o jumatate de ora cât a circulat suta din mână in mână, de la un datornic la altul, rusul şi-a terminat inspecţia în hotel şi se decide să coboare. Ajuns în holul hotelului merge direct la Făcaleţ.

            -Io nu vinit aicea să batî tu joc di mini! Io vrea bani înapoi!

        Rusnacul pune mana pe bancnota, o bagă în buzunar şi se îndreaptă spre ieşire întrebându-se în gând de ce dracu e românu’ ăla aşa de fericit, că el oricum n-a luat nici o cameră! Cu zâmbetul lui Făcăleţ întipărit în creier, se urcă în maşină şi demarează în trombă, probabil către ….Nisipurile de Aur.       

        Atâta timp cât România va fi ţara de tranzit către Bulgaria, Turcia şi Grecia, se vor găsi soluţii de criză şi se vor găsi ivestitori care sa acopere datoriile noastre ale tuturor!

Autogol în sportul românesc….

     M-am ales în aceasta săptămână cu rubrica sportivă şi ar trebui să tratez ( după cum cred că aţi remarcat îcepând de luni) tema “Atitudinea Cioburi” faţă de…sport în cazul meu.

    Să incepem aşadar prin a spune că nu sunt un mare fan al niciunui sport şi nu urmaresc echipa naţională ( oricare ar fi ea ) de fiecare dată cănd se desfăşoara o competiţie. Îmi este greu în schimb să nu remarc  eforturile  care se fac împotriva dezvoltării acestei “necesităţi”, căci din acest punct de vedere trebuie privit orice sport, ca necesitate. Ne lăudam cu performanţe de mult timp apuse şi cu oameni care au însemnat ceva pentru sportul românesc  acum mult timp. Facem reclame cu Hagi, Nadia şi Nastase, îi bagam la înaintare de câte ori putem şi ne mai şi mândrim cu asta. Mulţi alţi sportivi de performanţă ajung de pe o zi pe alta ”vedete de televiziune” pentru rating-ul bazaţilor din mass-media. Nu ştim sa cultivam spiritul sportiv şi nici să-l promovam  Ne mulţumim cu locul 3, 4 sau 5 cam peste tot şi  îcepem să ne plângem ulterior şi să dăm vina unii pe alţii, să pasăm responsabilităţi, pentru că la asta ne pricepem cel mai bine.

     Nu mai există o cultura a sportului. Oricine susţine contrariul ar trebui să argumenteze, cu fapte. Sunt prea puţine iniţiative şi vin din partea celor, la rîndul lor, puţini, care ştiu că sportul nu înseamnă numai sănatate ci şi disciplină, conduită morală, formare de caracter şi modelarea spiritului către corectitudine, către fairplay.

     De fairplay ar trebui să dea dovadă cei care ţin în mână destinele sportului românesc, faţă de noi, de spectatori, cei care stăm in tribună de prea mult timp, fără să aplaudăm pe nimeni.  Nu mai avem motive…

     De la corupţia din fotbal se va ajunge poate să se descopere ca exista corupţie in toate disciplinele sportive. Spiritul de competiţie lasă locul urii între aceleaşi nume an de an (Steaua, Dinamo, Rapid..) ceea ce denotă lipsa totală de implicare în largirea numărului de baze sportive, în căutarea de mici şi noi talente care într-un final ar putea să schimbe situaţia actuală.

    Nu neg latura materială a problemei, investiţia dar aşa cum sportul face bani la fel ar trebui sa se şi “facă” bani pentru sport. Nu cred că nu avem resurse, cred că nu avem voinţă…şi asta e o problemă de atitudine.  

                un bazin murit speranţă