Totul se transformă în jurul nostru, într-o măsură sau alta. Noi ne schimbăm, ploaia, culorile, muzica, de asemenea. Uneori păstrăm prea puțin din ceea ce am fost cândva, din dorința de a găsi mereu alte lumi, chiar dacă nu întotdeauna acestea sunt cele din visele noastre. Ignorăm clipe din trecut doar pentru că aspirațiile izvorâte peste noapte ne oferă mirajul basmelor și al cântecelor duioase, în ciuda faptului că o fata Morgana rămâne mereu o fata Morgana. Suntem aruncați într-o vâltoare a deciziilor care ne pot schimba drumul ales la un moment dat, chiar dacă nu știm finalul acestuia. Pur și simplu, ne transformăm.
Din păcate, ne decolorăm. Tot alergând printre culorile minții și ale peisajului din jurul nostru, nu facem altceva decât să amestecăm roșu cu verde, cu albastru, cu galben, cu violet, cu negru, cu alb, cu orice nuanță care ne iese în cale până când, ușor, ușor, devenim gri. În acel moment, haina care ne proteja de privirile celor din jur se tocește și dezvăluie un înger sau un demon. Pentru că transformarea, inevitabil, aici ne aduce.
În natură, nimic nu se pierde, totul se transformă. În suflet, când ideile capătă alt făgaș, se pierde tot…
