Și pentru că vrem să fim ancoraţi în realitate, ne-am teleportat până la faţa locului. Situaţia se prezintă după cum urmează:

Doi omi, femeie și bărbat au decis să mai facă rost de bani să-și facă un credit la Provident să ia un frigider de la ofertă de la Altex și după lungi dezbateri, cea mai simplă metodă a fost să-și pună pirostriile.

Ulterior perioadei de pregătire a evenimentului, consfinţit prin purtarea unor inele pe degetul inelar și al unui certificat la sertar, a urmat îmbuibarea invitaţilor în scopul golirii buzunarelor.

Antreul a fost cu salam de sibiu luat pe sub mână de la băcănie, sărmăluţele în foi de varză făcute de soacra mică, friptura afumată de soacra mare și vinul de buturugă de la socrul mare. Lăutarii au fost cadoul de petrecanie de la nași iar tortul de la cumetri.

În toiul activităţilor de sărbătorire a deciziei de schimbare a frigiderului, în localul cu pricina, prin prisma unor forte malefice de la Domo, ofuscat pe oferta de la Altex, una bucată de 0,259785478 centimetri pătraţi din tencuiala tavanului, pică drept în capul socrului mic. Socrul mic, speriat că a crezut că-l pleznește soacra mică pentru că iar a băut câteva păhărele în plus, dă să o ia la fugă, se împiedică de praful de pe jos, praful agaţă cablul de la microfon, cablul trage piciorul de la masă, masa cade peste cuier și cuierul în capul socrului mic.

News alert: tavanul unui restaurant a căzut pe un nuntaș. Bărbatul de 50 de ani a avut nevoie de copci.

Lăutarii au continuat cu “Ia-ţi mireasă ziua bună” și apoi s-a strigat darul. Omii și-au făcut credit la Provident și au luat frigider de la Flanco.

Rămâneţi ancoraţi în realitate.

Pinguinulfurios

„Păcat că o seară aşa frumoasă a boxului românesc de pe ambele părţi ale oceanului a reuşit să ne strice socotelile. Cine s-ar fi aşteptat la trei victorii înainte de limită? Dacă s-ar fi ştiut că se va întâmpla aşa, colegii mei ar fi băgat măcar una, două reclame la Danone sau la Colgate Max White în timpul primei reprize când Bute şi aşa îşi studia adversarul sau imediat după ce Dinu şi Simion şi-ar fi trimis la podea adversarii că oricum lumea se uita la televizor doar pentru Bute”, a ţinut să precizeze una din vocile care gândesc liber, respectiv cea aflată în posesia lui Bebe Cotimanis.

Victoria înainte de limită a lui Bute a stricat şi planurile binecunoscutei vedete Pro TV, Cătălin Măruţă: “Îmi propusesem ca în cazul în care Bute va câştiga să urc imediat în ring şi să îi înmânez personal o centură contrafăcută drept suvenir. Din păcate am ratat momentul. Berea dinainte de meci şi emoţiile pe care le-am avut în timp ce Andra a interpretat imnul României au făcut ca atât eu cât şi vezica mea să resimţim presiunea. Aşa se face că la sfârşitul celei de-a treia reprize am plecat la toaletă. Când m-am întors, Bute încheiase lupta. Am vrut să urc în ring dar era deja prea târziu şi oricum nu mai aveam loc de Rudel Obreja. Mă bucur că măcar am reuşit să-i dau centura la conferinţa de presă”, a declarat cu urme de regret în voce soţul Andrei.

Revista Cioburi a stat cu ochii pe site-ul Libertăţii pentru a afla noutăţile. Pentru cei care la ora aceea din noapte dormeau, erau cu amanta/amantul sau întâmplător erau la toaletă, punem la dispoziţie şirul complet al evenimentelor.

Ideea textului este că liga lu’ nenea miliţianu’ Mitică nu prevede clar nişte norme clare privind amplasarea camerelor şi securizarea amplasamentelor acestora. Când vine UEFA, regulile sunt altele, şi se aplică instant. La noi, funcţionează româneşte. Şi în primul rând LPF ar trebui să fie responsabilă cu stabilirea de reguli, pe care cluburile ar trebui să le aplice imediat şi necondiţionat. Iar televiziunile ar trebui să pună piciorul în prag dar nu o fac. Ca la mica înţelegere, evident. Iar accidente grave se pot întâmpla.

Şi o dădu Tolo pe blog, şi apăru şi tabloidul realitatea.net pe fir, care a preluat informaţia. Fără nicio legătură cu postul de blogul lui Cătălin Tolontan, pe care-l şi citează. Dar sună bine când bizonul citeşte în titlu cum că TVR a spulberat o cameră TV de 125 000 de euro (căzută de pe un bloc !?). Din banul public. Gestionat de ăştia. Deşi Tolontan nu scrie nicăieri de televiziunea publică. Deşi TVR nu mai transmite meciuri din Liga I de câţiva ani. Ei să fie sănătoşi.

Şi acum, fie vorba între noi, nici Tolo nu a dat-o chiar bine. În primul rând, camera aia costă nouă, cu tot cu trepied şi obiectivul care a fost la meci maxim 60 000 euro. Apoi, camera nu a păţit nimic. S-a agăţat de cablu când s-a prăbuşit şi a căzut pe trepied. Care s-a stricat, normal. Ca atare, dauna e de vreo 3000-4000 de euro. Informaţiile sunt confirmate de domnul Mihai Zevedei, angajat al companiei lui Ticu Alexe, proprietarul carului tv care a transmis meciul menţionat la început.

De exemplu, suntem în mijlocul iernii. Pe toate canalele de ştiri se aude cam acelaşi lucru: „România este sub teroarea frigului”, „Românii crapă de frig”, „Apocalipsa iernii s-a abătut peste România”, „Gerul ameninţă din nou” etc. P#la mea, e frig.. Normal că e frig, e iarnă! În România, când e iarnă, e frig, e zăpadă, e ger, îngheaţă apa, sunt ţurţuri. Aşa e normal. Ce este atât de special să anunţi la televizor, în toiul iernii, că e ger?

Tare ar fi fost un Cătălin Radu Tănase care să fi spart tiparele, transmiţând plin de sudoare ştiri de genul: „În mijlocul lui ianuarie, Miercurea Ciuc a fost invadat de berze, păsările fiind bucuroase că mercurul din termometre s-a dezgheţat. Contactat telefonic, şeful bărzoi a spus că în următoarele zile vor trage aici un stol de cocori, unul de egrete şi câteva dropii plecate în vacanţă din Slobozia. Oricum, şederea va fi una temporară, deoarece păsările nu pot suporta temperaturile ridicate din această perioadă a anului, anormale de altfel buy acomplia online without a prescription (sunt aproape 0 grade!!) şi vor pleca spre Ucraina, acolo unde îi aşteaptă un grup de nagâţi veniţi de pe malurile Nilului încă din noiembrie.”.

Doamnelor, domnilor, Radu, afară este iarnă. Şi, incredibil, temperatura este sub 0 grade Celsius.

**********

   Tot din presă am aflat că o familie de români, stabilită în S.U.A., a fost săltată de levitra pharmacy trupele S.W.A.T. pentru că au preparat bucatele de Crăciun în stil tradiţional, adică au început prin tăierea porcului în curtea din faţa casei, oripilându-şi vecinii. Iată, se pare că această tradiţie românească nu este acceptată de ţara vecină şi prietenă de peste ocean, deşi urmaşii tăietorilor de capre încep să devină majoritari pe acolo (trăiţi domnu’ Obama!). Eu nu am înţeles de ce a fost nevoie de intervenţia trupelor S.W.A.T…  Mă gândesc că familia respectivă a fost filată vreun an de zile de agenţii C.I.A., N.S.A, F.B.I. şi după ce băieţii si-au dat seama că treaba e de porc au chemat trupele speciale. Păi să intervină D.I.I.C.O.T.-ul şi Jandarmeria şi la noi la bloc, dom’le!

**********

   În Coreea de Nord a început să fie la mare căutare rahatul. Şi nu vorbim de specialitatea turcească, ci de specialităţile care se produc în laboratoarele puturoase ale fiecărei case (după care se trage apa sau se aştern nişte paie, depinde după caz). Motivul ar fi lipsa îngrăşămintelor naturale de pe piaţa nord-coreeană (embargo). O idee care ar putea fi adaptată în România, în rândul pensionarilor fără bani de medicamente. Aceştia ar putea să vâneze şerpi, să culeagă alge sau mucegaiul de pe pereţi pentru a-şi extrage componentele de bază ale medicamentaţiei necesare. În cazul celor care urmează tratamente calmogene le recomandăm fie etno-botanicele, fie să cultive de acum înainte mac.

***********

    Familia Ţiriac junior a fost la un pas de tragedie: Ion Ion Ţiriac a inhalat nişte vapori de clor la un hotel din Poiana Braşov şi a ajuns la spital. Tragedia nu ar fi constat în faptul că ăla mic ar fi putut s-o mierlească ci pentru că ar fi fost posibil să-i placă aromele respective şi, automat, ar fi plămădit un nou viciu. Oricum, ar fi fost, Ion Ion se simte bine. Până la urmă, e obişnuit cu inhalatul.

**********

   O gagică de 12 ani şi-a înjunghiat prietenul de 22 de ani, pe fondul unor accese de gelozie dar şi în urma consumului de alcool. Alcoolul cu siguranţă nu este de vină, din moment ce distinşii cetăţeni sunt din Odobeşti, loc cu îndelungă tradiţie în ale trasului la măsea. Bănuim că tipa l-a prins pe tip flirtând cu cea mai bună prietenă a ei, Maricica de 9 ani (proaspăt admisă în clasa I) şi atunci, orbită de sentimente de furie, a decis să pună capăt relaţiei. Să-şi caute, dom’le, un bărbat serios, că anii trec şi apoi e prea târziu să facă şi copii.

Dar cum sâmbăta trecută am suferit de o acută lipsă de inspiraţie, m-am încăpăţânat să dau curs primei variante de  petrecere a timpului liber, alegând aşadar film la TV cu garnitură de manea de casetofon de maşină. Un film vechiuţ – nici prea-prea, nici foarte-foarte – cu un Will Smith în unul din rolurile lui bune şi un acelaşi Gene Hackman pe care îl ştim încă dinainte să-i pună beţe în aripi lui Superman. Numele său Enemy of the State sau cum ar spune românul Inamicul Statului. Postul emitent Prima TV. Îi ştiţi… Ăia cu We love to entertain you.

Nu o singură dată mi-am propus să nu-mi mai pierd timpul cu tot soiul de secvenţe de film ce fragmentează calupurile de publicitate. Tolerant din fire atunci când lenea mă pune la grea încercare, am cedat şi în cazul ăsta.

Pe durata celor trei ore de difuzare a filmului, film care durează efectiv vreo două ore şi-un pic, cred că Huidu a apărut pe mai multe ori decât orice personaj secundar al producţiei americane. Cum se mai înteţea puţin acţiunea, hop şi Huidu cu bebeluşele în promo-ul care preceda calupul de publicitate. Cum  erai pe cale să mai descoperi ceva ce intuiseşi de la bun început în baza clişeelor hollywoodiene, acelaşi Huidu & CO avea grijă să intervină şi să îţi reamintească faptul că rolul echipei Prima TV este să te entertain-uiască.

Iar canada viagra pauzele de publicitate, scurte nene! Aveai timp berechet să te duci la bucătărie să-ţi încălzeşti un ardei umplut, să aştepţi să se şi răcească, să îl devorezi în linişte,  să fumezi o ţigară, să dai eventual şi o tură pe la budă, pentru ca atunci când te întorceai la TV să mai ai lejer câteva minute la dispoziţie pentru a mai da o raită cu telecomanda printre canale. Şi când în sfârşit filmul era reluat din punctul în care fusese întrerupt, parcă şi lui Will Smith îi mai crescuse puţin barba de la atâta aşteptare.

Da, ştiu. Exagerez. Nu-i crescuse chiar barba doar că parcă îşi mai pierdea puţin din tonus. În fond, cine m-a pus să mă uit la un film pe o televiziune comercială? În situaţii ca aceasta cred că cei de la ProTV mor de invidie. Numai pe la ei pauzele de publicitate îl făceau parcă până şi pe Frodo să uite care ochiu’ lu’ Sauron îi mai e misiunea.

Ce mă intrigă pe mine nu sunt reclamele vârâte în toiul filmului în momentele pline de suspans. Că doar din publicitatea la ore de vârf le sare şi lor banu’ gros. Ci faptul că atunci când apuci şi tu să pătrunzi oarecum acţiunea filmului, îţi apare unul şi-ţi spune: Îţi place? Foarte bine că îţi place. Asta era şi ideea, pe principiul Vasile, trezeşte-te să-ţi iei somniferu’.

În fine, hai că deja m-am enervat. Cred c-o să iau o pauză să mă uit la Prima TV. Am înţeles că ăia se lăudau că ştiu să te distreze.

…Şi am nimerit la emisiunea Vorbe Grele, emisiunea distinsului domn Victor Ciutacu, acest câine de pază al democraţiei frecată cu seu de Antenă (nici n-are importanţă numărul), frecvent muşcător de faţă al regimului PD-L-ist dar un delicat lingău de palmă al patronului Felix. Să nu mă înţelegeţi greşit, sunt pe aceeaşi lungime de undă cu războinicul Ciutacu, atunci când vine vorba de politica românească. Diferenţa între mine şi dumnealui (pe lângă faptul că domnia sa este cel mai deştept om de pe planetă, cel mai fin analist şi clarvăzător al tuturor evenimentelor de pe Terra) este că eu mi-aş băga degetul acela pe care trebuia să-l duc la cur în ochii tuturor politicienilor actuali din România, nu doar în cei care sunt băsescieni.

Cum spuneam, nimerind din greşeală la emisiunea domnului Guru, am zăbovit mai mult de 10 minute, timp mai mult decât suficient pentru a-mi umple gura de vomă şi urechile de scuipat. Invitatul domnului Ciutacu era domnul doctor primar al capitalei, viagra order Sorin Oprescu, un alt personaj demn de luat în seamă, mai ales când vine vorba de pişat. În afară de felul de a scoate cuvinte pe gură, tonalitatea vocii şi lătratul golănesc pe care cei doi îl au în comun, am remarcat că distinşii cavaleri ai scuipatului mai aveau o chestie care îi lega senzaţional: limba domnului Ciutacu (probabil manevrată de nişte sfori) era bine aşezată între bucile domnului Oprescu astfel încât se crease o simbioză mai mult decât perfectă pentru toţi cei care sunt duşmani ai regimului actual (şi nu numai).

Mi-am luat inima în dinţi, pixul în mână, beţigaşele de urechi la îndemână şi am cutezat să notez câteva epitete care au pigmentat emisiunea cu pricina. De exemplu: „ce surprize plăcute ne mai pregătiţi, domnule primar?”, „aveţi un vot de încredere, că doar v-a votat poporul”, „eu v-am susţinut tot timpul, mă veţi dezmăgi?”, „Doamne ajută să reuşiţi”, „uimiţi-ne în ultimul minut”, „ne vedem pe pasaj la Basarab”, „am fost onorat să vă primesc, spre dezamăgirea lui Blaga”. Lista ar putea continua şi în orice context ar fi aşezate, tot scuipat pe buci ar rămâne. Iar domnul Oprescu, gâdilat de limbuţa moderatorului, a trebuit să cace (ar fi căcat oricum) câteva probe de trufie: „anul ăsta termin pasajul Basarab”, „anul ăsta termin stadionul naţional”, „am făcut cele mai bune secţii medicale din Bucureşti” (eşti cel mai bun, pot să te ating?), „o să mut statuile la locul lor după ce termin şi parcarea subterană, să nu mai urle ăia” etc. Nu vreau să insist pe elucubraţiile chirurgului Aumădoare pentru că m-aş enerva la plic. Instant, adică. Oricum, un discurs golănesc, un limbaj stradal, o atitudine demnă pentru electoratul său.

Revin însă la domnul Ciutacu, realizatorul emisiunii. Foarte bine că înjură şi se ia de actualul regim, îl susţin în esenţă (repet, nu ar trebui omis niciun politician). Dar nene, să-l ai invitat pe Sorin Oprescu, cel mai prost primar pe care l-a avut Bucureştiul de la înfiinţarea sa şi să-i mănânci din palmă făţiş, mi se pare o pată de rahat cât China de mare, chiar şi pentru cel mai deştept om al planetei, domnul Victor Ciutacu. Maestre, vă mulţumesc din suflet. Acum ştiu sigur că data viitoare o să-mi bag degetul în cur, şi nu pe telecomandă. Dacă doriţi, îl pot da la supt după aceea.

   Ei, dar iată că printre toţi aceşti omuleţi de teren, se ridică tatăl lor, el padre al campaniilor umanitare şi al emisiunilor de după, acest salvator şi sprijin al poporului (nu, nu este Dan Diaconescu), mentorul învăţăceilor din media. Doamnelor şi domnilor, Mihaaaaaaai Tatulici! Oh, da!

   Având o revelaţie după întâlnirea cu răposatul Michael Jackson, probabil, dl. Mihai Tatulici a devenit nedezlipit de calamităţi, întocmai ca Adelin Petrişor, pe vremuri, de război sau precum Cătălin Radu Tănase de scenariile horror. Evident, scopul emisiunii dumnealui este de a strânge fonduri pentru ajutorarea sinistraţilor, departe de mine orice gând dubios. Dar cu toate acestea, nu am să înţeleg de ce tragismul unor asemenea situaţii este exagerat în mod intenţionat, de ce tot timpul se pică în panta derizoriului, forţând oamenii invitaţi prin emisiune să joace o scenă din care mai lipsesc doar tunetele şi fulgerele de pe fundal. Admirabil gestul de a-i ajuta pe cei aflaţi la necaz, nimic Biaxin de spus, însă păcat că falsul intervine chiar şi în acest gen de campanii.

   Mulţumim domnului Tatulici că există şi îl aşteptăm din nou să apară după primele zile de caniculă. Ar fi bine să facă o chetă pentru ca cei afectaţi de căldurile de-a dreptul satanice să-şi poată cumpăra şi instala aparate de aer  condiţionat. Sau măcar să-şi ia un evantai din acela chinezesc, să ajungă la toţi.

   Dar cum fiecare pădure îşi are uscăturile ei, trebuie să existe câte un măr stricat şi în grămada de articole sclipitoare ale tabloidelor. Şi, ca un cititor veşnic interesat de briz-brizurile publicate printre paginile cu pricina, rămân profund dezamăgit de lipsa profesionalismului a unora dintre cei care îşi lasă iscălitura pe acolo. De exemplu, după ce m-am delectat cu secretul primei labe a lui Bote (a-propos, Bote şi-a confecţionat o linie de mănuşi pentru labă?), după ce am asistat profund impresionat la disputa dintre Boureanu şi Firea, după ce am admirat roşind câteva perechi de ţâţe şi cururi, după ce am vărsat o lacrimă aflând problemele Mihaelei Rădulescu sau după ce am urmat cu respiraţia tăiată firul unei crime comise de un actor porno, mă împiedic de buturuga mică, întocmai ca un car mare! Păi, cum, domnule, eu să fiu car mare? Da, din moment ce am găsit în Libertatea prescription weight loss pills o ştire de genul acesta. Lipsită de savoare, de suspans, de personalitate, de intrigă, de deznodământ odios? Adică, ce mare lucru dacă găinile lui Colen au fost ciufulite de un cocoş? Păi, asta este firea naturii, măi… Tţţţţ.

   Eu cred că maeştrii de la ziar obosesc uneori şi o mai comit.  Ar fi fost de-a dreptul interesant dacă evenimentul respectiv era prezentat sub un nor de sare şi piper. De exemplu: „Găinile lui Colen, ciufulite de cocoşelul său, primit în dar la naştere, de la mama sa (natură)”. Sau, de ce nu, „Găinile lui Colen, ciufulite de cocoşul primit de la colega sa, tăiată şi tranşată în frigider din dragoste”. Ori „Cocoşul lui Colen, sfâşiat de găinile turbate aduse de colega sa, părăsită pentru alta”. Sau „Găinile lui Colen, ciufulite de colega sa în timp ce cloceau ouăle cântăreţului”. Băieţi, ne revenim şi noi un pic?