9 alternative pentru hitul „Dă-te-n dragostea mea”

Connect-R vine tare din față! Vara asta, înjuratul pasional câștigă teren în fața deja expiratelor declarații de amor de altă dată. Revista Cioburi a intrat în posesia ciornei artistului, pe care acesta a creionat cu patos și talent mai multe variante de titlu pentru melodia care avea să ajungă, în cel mai romantic hal, hitul verii. Iată-le slobozite mai jos:

  • Lua-te-aș pe sentiment, iubito
  • Dă-te-n păcat originar, amore
  • Lua-o-ai la muză, scumpa mea artistă
  • Lua-te-aș cu mâinile de brâu ca să ne contopim într-un desfrâu
  • Te put în gură cu mireasma dragostei
  • Hai să mi-o-ndrugi, așa mai cenzurat, prin blugi
  • Mai dă-te-n pisma mă-tii ce ne-a distrus iubirea
  • Mânca-mi-ai turul Europei la all-inclusive
  • Hai să ţi-o dau la inimioară

Agramatul de serviciu

Dan Negru (www.dannegru.com), această eminenţă cenuşie venită tocmai din Alpha Centauri pentru a dovedi „pramatiilor” precum Stephen Hawking că Dumnezeu există şi locuieşte în aceeaşi garsonieră cu maică-sa, aruncă iar peste umilul cititor de blog un nepreţuit jet din nepreţuitul său pişat.

Referindu-se la Neagu Djuvara (şi probabil corectându-l în particular împreună cu blondele de la emisiune), domnul Dan, acest Tarzan contemporan după urlet, după vuiet, scoate în evidenţă o „întâmplare lecţie” despre voinţa de bine a clasei politice din perioada anilor 1929 (mai exact, ni-l dă exemplu pe ministrul Andrei Popovici, respectiv de reactivitatea acestuia de a obţine un împrumut de la Paris). Cred că i-a plăcut mult vorba „celebră” rămasă de atunci: „PopoVENI, PopoVIDI, PopoVICI.”, căci altfel eu nu am înţeles nimic din ce a vrut să spună maestrul Negru. Dar aşa sunt eu, scuipat din greşeală, prin voia Domnului, pe lângă prezervativ, tocmai pe Terra.

Oricum, aş dori să fac şi eu rost de cartea lui Neagu Djuvara citită de Dan Negru, adică Amintiri şi poveşti, pentru că eu am citit doar Aminitiri şi poveşti mai deocheate. Tot de Neagu Djuvara. Şi pe lângă asta, aş mai dori ca domnul Dan să-mi facă şi mie rost de ediţia limitată a gramaticii limbii române după care a învăţat dumnealui, să nu ajung şi eu ca toţi „agramaţi politicieni care apar azi în talk-showuri”, să nu ştiu să scriu vorbele lui Cezar trimise senatului din Roma. Că pe ale lui Dan Negru le găsesc cel mai probabil în Biblie.

 

Poveşti la gura canalului

   Aflăm de pe contul de socializare online al Oanei Lis (via Libertatea, clar! La mulţi ani, băeţii!) că drăguţul ei soţ a fost întâmpinat de noul an cu o porţie de ghinion. Iată ce spune duduia (citat via acelaşi tabloid):

 

 „Deci, nu mai pot de nervi! Dacă puteţi să credeţi aşa ceva, azi, Viorel a căzut în canal… Credeam că anul ăsta am scăpat de ghinion, dar văd că nu… Ce e bine e că nu şi a rupt nimic, doar pantalonii Versace… Şi îl doare piciorul, offf, îmi vine să plâng şi să râd în acelasi timp!…”.

 

 

   Aşadar, Viorel Lis a căzut în canal, fapt ce a generat o serie de sentimente contradictorii în sufletul Oanei dar şi o serie de întrebări în sânul redacţiei Revistei Cioburi:

 

-Oana este plină de nervi pentru că Viorel nu se mai ridică ci doar cade?

-Viorel mai este în canal?

-Încotro se îndrepta sau de unde venea Viorel şi, mai ales, ce căuta canalul în calea sa?

-Cum îl mai cheamă pe canal?

-De ce nu era semnalizat canalul?

-Oana credea că anul ăsta scăpa de ghinion dacă Viorel cădea în canal şi nu se mai ridica?

-E bine că Viorel nu şi-a rupt nimic, doar pantalonii Versace, în sensul că ce bine că nu şi-a rupt şi sacoul Versace, cămaşa Versace, pelicula de parfum Versace de pe gât şi maieul Versace?

-De ce Oanei îi vine să plângă şi să râdă în acelaşi timp dacă pe Viorel îl doare piciorul? Îi vine să râdă pentru că ştie că picirul e de lemn, deci nu are cum să-l doară şi îi vine să plângă pentru că piciorul a fost făcut dintr-o bucată de mobilier Ludovic al XVI-lea şi i-a sărit o aşchie?

-Oana, cum se termină povestea, de ce nu ne spui tot? Ce ascunzi?

 

În aşteptarea deznodământului, îi dorim domnului Lis să aibă parte de cele mai bune capace de canal în 2011!

Bianca Drăguşanu l-a prins pe „Prinţul” Cristea în pat cu o pereche de chiloţi Botezatu

bianca si printulAflată pentru câteva zile la Iaşi pentru a petrece sărbătorile în compania „Prinţului”, asistenta lui Capatos a descoperit un lucru care a lăsat-o cu gura căscată. După o seară aproape perfectă alături de apropiaţii fotbalistului, cu sărmăluţe delicioase şi  piftie bine închegată,  Bianca l-a poftit pe mijlocaşul dinamovist în dormitor să o servească  în adâncime.  Momentul care a iscat o ceartă în toată regula  a fost atunci când,  întoarsă de la baie unde tocmai ce se spălase pe dinţi, Bianca l-a surprins pe iubitul ei încălzindu-se în faţa unei camere web, purtând în loc de şort o pereche de chiloţi Cătălin Botezatu.

Nu m-aş fi aşteptat la aşa ceva de la Adrian. Ştie cât de mult am suferit după despărţirea de Cătălin. Nu mi-era de ajuns să-l am pe Cătălin tot timpul în minte, acum îl mai am şi în pantalonii actualului meu iubit, a declarat amoreza.

La scurt timp după acest episod traumatizant, Bianca şi-a făcut bagajele şi a plecat spre mama sa care locuieşte la Deva, informează Ugerpres. Contactat telefonic pentru  a oferi mai multe detalii despre acest incident, Adrian Cristea şi-a îngroşat vocea şi a făcut pe robotul.

Afacerile de succes pornesc din România

   Iurie Darie şi nevastă-sa au început să-şi arate prin reviste bucăţile de piele boţită, probabil ca o consecinţă a scăderii pensiilor. Şi dacă tot a mers, cele două exponate fugite de la muzeul Antipa s-au gândit că n-ar strica o suplimentare a veniturilor prin punerea în funcţiune a aparatului reproducător sub lumina reflectoarelor. Dacă e actorie, să fie până la capăt!

   Din aceeaşi categorie de ieşire în decor, am aflat din presă că purtătorul de cuvânt al Poliţiei Capitalei, Christian Ciocan (aka Ciocanul Creştin) are în căpuşorul acela special de poliţist o idee de afacere numai bună de bătut în cuie: lansarea unei linii de chiloţi bărbăteşti care să-i poarte numele (şi nu urmele). Domnilor, staţi liniştiţi, nu veţi găsi pe piaţă chiloţii „Ciocan” (atâââât!) ci „Christian Ciocan”, bumbac 100% şi (atenţie!) by Botezatu. Adică, un fel de barter între posesorul de Ciocan şi iubitorul de ciocan.

   Sperăm ca purtătorul de cuvânt al Poliţiei Capitalei să fi lansat un trend cu această idee senzaţională, astfel încât să putem găsi pe piaţă, cât de curând, următoarele produse: chiloţii de damă „Cosmina Păsărin”, linia de mezeluri „Florin Salam”, sistemul home-cinema „Romeo Surdu”, telefoanele mobile „Adrian Mutu”, undiţele „Daniel Buzdugan” sau  aparatele de aer condiţionat „Sorin Ovidiu Vântu”. Şi, neapărat, coniacul „Traian”.

Cu capul gol

Am citit în Libertatea un articol despre prea subit dispăruta de pe micile ecrane Nikita.  Probabil, pentru a reveni în atenţia consumatorilor de circ, „divei” i-a trăznit prin minte să se radă în cap. Nu o mai băgase nimeni în seamă de ceva vreme, în continuare nu avea nimic de prezentat publicului larg sau fanilor şi a trosnit-o p-asta. Bun, vrea să se radă în cap. Chelie să fie, dom’le!

Unul din motivele ei m-a făcut să încordez sănătos abdomenul într-un râs nu prea normal: s-a săturat să meargă la coafor, să-i trateze părul cu tot felul de substanţe, să o ’’îmbrobodească ăştia’’ că e zână, să plătească bani frumoşi pe acest ritual şi când ajunge acasă ’’să crape oglinda’’. Martor mi-e ziarul că aşa a zis.

Păi, chiar nu-i normal. Lăsând răutăţile la o parte chiar are dreptate, de ce o tot îmbrobodesc oamenii ăia? De ce îi tot spun ce frizură fercheşă are? Ea crede că vor doar să-i ia banii şi când colo săracii, de frica fiarei, ar spune orice numa’ să scape de chinurile posibile.

Şi cine ar avea curaj să-i spună că nu sunt cei de la saloane aşa mari pungaşi, că nu te seacă de bani prin vorbe frumoase? Cine să-i spună că nu ei au nici o vină  că are faţa taman bună de crăpat oglinzi, că de fapt nici cu păr, nici fără păr nu ar scăpa întreg vreun ciob în care îşi bagă muia? Nu ştie că se poate muri de râs cu astfel de afirmaţii. Cornele, să nu citeşti asta!

Mai mult, speră că acestă mişcare îi va aduce mai multă linişte spunând: ’’ Aşa nu o să mai vină oricine să mă întrebe de sănătate în timp ce mă plimb cu copilul pe stradă. ‘’

De sănătate sigur nu o va mai întreba nimeni, cel puţin nu de cea fizică. În schimb va fi iar la modă pozatul cu maimuţa sau cu ciudaţi ai naturii. Fiind, pentru mine cel puţin, incerte veniturile ei cred că îi vor prinde bine şi banii obţinuţi din fotografiat şi faima de care se va bucura în rândul populaţiei amatoare de poze în ipostaze horror.

Daca stăm bine şi ne gândim mai rău de atât nu are cum să fie aşa că, dragă Nikita, te rugăm să ne faci vieţile mai vesele şi scapă de singurul accesoriu ce mai dă de înţeles că ai fi femeie.

Semnat Naomi, sufletul tău dragostea ta…

Diana

În Tabără de vară

Cristian Tabără a molestat, sau nu, o minoră. Culmea, minora este chiar fata celei cu care acesta şi-a împărţit şase ani din viaţă. Adevăr sau nu, organele (in)competente vor decide.

Când vine vorba de un scandal de proporţii în care e implicată acţiunea unei vedete apar tot felul de teorii care vin să scuze comportamentul acestora. Boli, posedări, pierderi de memorie, conspiraţii, extratereştrii şi te mai miri ce alte forţe care să le influenţeze purtarea. Oricum, trebuie să faci parte din sfere înalte sau foarte înalte pentru a beneficia de astfel de teorii. Clar nu se poate întâmpla asta unuia din pătura socială defavorizată. La fel şi cu Dom’ Tabără, e implicat într-un scandal de molestare minori şi hop, apar oamenii cu studii care afirmă te miri ce pentru a-l scoate basma curată.

Scuza la el a venit cum nu se poate mai bine: se pare că ar suferi de sindromul Cushing, boală foarte rară şi la modă, probabil, de când Dr. House ne-a ţinut companie în serile TV cu tematică medicală. Boala, cică, s-ar manifesta prin tulburări de comportament (prezente la Dl. Tabără, dacă se dovedeşte a fi real scandalul), obezitate (convenabil, nu?), probleme ale funcţiei erectile (perfect, tocmai a declarat fosta consoartă că nu mai făceau sex în ultimul an de relaţie), hipertensiune, diabet zaharat şi slăbiciune la nivelul muşchilor (l-ar putea avea şi pe ăsta, nu e prea greu să împingi un deget într-un vagin fraged).

Mai fain e că declaraţia vine din partea unor foşti colegi de armată. Armată? Hmm… ceva nu se pupă. Adică, poţi face armata cu aşa o boală rară, greu de determinat chiar şi în zilele noastre? Adică medicii români au nimerit un astfel de diagnostic, cu aparatura din dotarea policlinicilor sau a spitalelor ceauşiste, acum douăzeci şi ceva de ani? Hai să zicem că au fost în stare să pună diagnosticul  dar ce mai căuta în armată? O halim şi pe asta dar totuşi, ce boală perversă mai e şi asta? Nu s-a manifestat în atâta timp de când îl ştim noi pe nefericit (sunt precisă că ar fi respirat ceva prin presă) şi s-a găsit păcătoasa să reapară sub forma tulburării de comportament în prezenţa unei fetiţe de doişpe ani. Şi nu oricum, nu cu bătaie, nu cu înjurături, nu cu crize de nervi în direct, ci fix cu o degeţică la onoarea fetii. Cum a apărut boala, cum nu, asta-i treabă serioasă. Grea misiune pe capul investigatorilor.

Şi uite aşa încă o poveste banală: un copil marcat probabil pe viaţă de această experienţă, o mamă distrusă de o asemenea întâmplare şi o reală victimă, reprezentată de un amărât care nu merita aşa ceva, nici o astfel de boală şi nici o astfel de reputaţie.

O fi adevărat, o fi fals, scandalurile nu izbucnesc din nimic. Dar dacă nu e adevărat, de ce s-a ieşit în presă cu scuza acestei boli care l-ar putea scoate nevinovat în cazul în care se dovedeşte a fi reala toată tărăşenia? Na, e doar părerea mea de om umil şi fan Dr.House.

Diana.

Lady Ca(n)ca(n) sau Doamna Gaga

   Deşi nu sunt un fan învrăjbit al mondenului, nu pot să nu remarc titlurile care anunţă, strident, isprăvile şocante ale duduii Lady Gaga. Ba că a avut chiloţi de plasă în concert, ba că a făcut un videoclip cu tente homosexuale (wow!), ba că a luat bani de la un miliardar rus ca să-l bage în videoclip, ba că nu ştiu ce. Şi peste tot, titluri: Lady Gaga şochează din nou!. Adică??

   Ultima „ispravă” de acest gen am găsit-o astăzi prin presă: Şoc! Lady Gaga a pozat în haine de bărbat! Controversata, extravaganta, etc.! Ce mare sculă o fi ca o tanti (celebră sau nu) să pozeze în haine de bărbat? Ce-i atât de şocant? Adică e mai aiurea decât un roacher cu plete, pantaloni de piele rupţi în cur şi machiat cu negru? (să nu mă înţelegeţi greşit, rock rules!) Da, ar fi fost un pic pe lângă drum dacă ar fi pozat în haine de bărbat iar mai apoi, după ce şi le-ar fi dat jos, să arate p#la către obiectiv. Atunci să te ţii! Lady Gaga şochează: în sfârşit, i s-a sculat! Dar aşa, anost, doar cu nişte ţoale de mascul corporatist, pe cine dracu’ şochează? Şi, mai ales, de ce?

   Lăsând la o parte tentativa de muzică pe care o face, această „divă” a scenei mondene internaţionale îşi bazează imaginea şi renumele pe seama unei echipe de băieţi (şi/sau fete) care nu fac altceva decât să arunce presei tot felul de căcaturi forţate, menite să se înfigă în ochii celor care le gustă, transformând-o fals în nu ştiu ce mare controversată, sărită de pe fix sau orice altceva. Şocant să fie, neapărat!

   Îi sugerez distinsei doamne Gaga să lase prostiile deoparte, să-şi revizuiască atitudinea de paparudă plină de şoc şi să se apuce de cântat serios. Nu de alta dar sunt sătul deja de şoca(n)ţii de la AC/DC sau Rammstein încât să mai pot înghiţi şi isprăvile dumneaei. A, şi să nu uit de Petrică de la Roman, se ştie! Şmechere, şmechere!

Un omagiu adus iubitului cantautor

   De cele mai multe ori am o părere nu tocmai creştinească vis-a-vis de populaţia care consumă oxigen în spaţiul carpato-danubiano-pontic, părere uşor accentuată dacă vine vorba de anumite “facţiuni” minoritare (încă). Şi de fiecare dată când mă împac cu mine şi cu opiniile mele întotdeauna corecte (se ştie, modestia este pentru proşti), iată că trebuie să apară câte un om de bine care să-mi năruie nonşalant universul meu principial, infiltrându-se în matrice precum un virus de tip Matrix.

   Despre ce este vorba? Am aflat din presa susţinătoare a fenomenelor culturale profunde (bazată, evident, pe nişa de cititori cu IQ trecut de pragul de geniu) că artistul naţional Adi Minune (chiar, nu i se mai spune De Vito?… Îi stătea mai bine cu aura de macaronar) doreşte din tot sufleţelul său de arap să-şi ofere o nouă maşină, respectiv un Mercedes SLR care costă, atenţie, 240.000 de EURO. Succesul de care se bucură îmi spune că-şi permite acest lux… Dar, cu toate acestea, minoritarului (încă) îi este teamă că, dacă şi-ar achiziţiona o  asemenea piesă, ar putea fi privit ca un om care nu se gândeşte la semenii săi şi, mai ales, la suferinţele lor pe aceste vremuri de restrişte, de criză şi de suferinţă. Maestre, nu-ţi fă griji, viaţa e grea dar trece repede…

   Am fost mişcat până am scăpat câteva lacrimi pe gaura curului de grija manifestată de cantautor faţă de oamenii din jurul său: “Da, îmi place tare mult şi cred că o voi cumpăra în viitor. Acum, parcă mi-e ruşine să o iau. Pe criza asta, când oamenii nu au bani pentru a pune ceva pe masa copiilor, eu să apar cu o asemenea maşină?” (declaraţie preluată din Libertatea, mulţumim pentru colaborare băieţii!). Păi, dom’le, cum vine asta? Oamenii din jurul artistului nu sunt, la rândul lor, oameni dedicaţi curentelor culturale, întocmai ca Domnia Sa? Mă refer, desigur, la deţinătorii de castele purtătoare de căluţi în cerdac şi turnuleţe pe acoperiş, la maeştrii bijutieri ai aurului (modelat în diverse simboluri contemporane, respectiv lanţuri, icoane, etc.), la distinşii colecţionari de arme sau, desigur, la neobosiţii protectori ai industriei de automobile (BMW, Mercedes, etc.). Oare să fi ajuns ţara într-o situaţie atât de nasoală încât domnii amintiţi mai sus să fi ajuns la fundul sacului cu galbeni? Nţţţ…

   Mai mult ca sigur, însă, că Tânguirea Sa, Adi Minune, s-a gândit la întregul norod, majoritarii (încă), cei care într-adevăr au reale probleme în a pune-o de-o ciorbă sau de-o mămăligă pe masă. Şi, maestre, tot respectul redacţiei pentru că v-aţi gândit că aţi avea remuşcări dacă aţi apărea într-o maşină de sute de mii de EURO în faţa acestor amărâţi. Ce om, ce caracter! Din nou, mi s-au scurs lacrimi din cur…

   În încheierea omagiului adresat dvs., permiteţi-mi să vă ofer o umilă părere : nu mai bine dovediţi sărmanilor că sunteţi un exemplu de urmat dacă începeţi să plătiţi impozite pe teancurile de marafeţi pe care cariera artistică vi-i bagă la cămaşă? Şi să le sugeraţi celor asemenea dvs. să facă acelaşi lucru? Vă spun eu sigur că aşa ajutaţi mult mai bine mojicimea. Şi, desigur, aşteptăm cu nerăbdare varianta muzicală efortului de a renunţa la Mercedesul de 240 000 EURO. Se ştie!

Din spuma oceanului direct în spuma căzii

Zilele trecute, pe când îmi făceam rondul de seară survolând agale canalele de televiziune, am poposit pentru câteva momente pe postul Acasă TV, unde, o reporteră a Poveştirilor de noapte era gata echipată pentru a intra într-o cadă plină cu Mazăre.

Ce se întâmpla de fapt. Cada cu pricina era plină cu Radu Mazăre, edilul Constanţei, care acorda un interviu în direct unei duduiţe cu picioare lungi, proaspăt epilată, echipată cu vestă de salvare, mască şi labe de scafandru şi, spre dezamăgirea intervievatului, purtând şi costum de baie.

Hopa, mi-am zis, iată o ipostază nouă pentru noncomformistul primar. Abilităţile sale administrative şi politice ne-au convins, pasiunea pentru sporturi extreme i-o cunoaştem, am văzut cu toţii că e şi un mare dansator iar spiritul său de revoluţionar şi-a făcut la rândul-i loc în mass-media. Cam ce-ar mai fi lipsit ca cercul să fie cât mai complet? Păi exact o emisiune în care Măzărică să-şi etaleze aptitudinile de bărbat fatal dispus să-şi împărtăşească experienţe dintre cele mai intime, într-un cadru privat precum o cadă, public, la televizor.

Să mă apuc acum să despic firul slipului în patru sau să vorbesc despre avansurile pline de rafinament pe care primarul dezbrăcat de secrete i le făcea scafandrei Acasă TV, ar fi risipă de timp. Mai ales că mai jos puteţi urmări, în cazul în care vă interesează cum fierbe mazărea în laptele Cleopatrei, materialul video integral.

Dar dacă ar fi ceva de menţionat, ar fi o frază pe care Radu Mazăre a slobozit-o cu o sinceritate debordantă: Da’ ai mai văzut primar aşa tâmpit ca mine? Radule, stai liniştit, eşti călare pe creasta valului. Nu cobori tu aşa uşor d-acolo…