Din spuma oceanului direct în spuma căzii

Zilele trecute, pe când îmi făceam rondul de seară survolând agale canalele de televiziune, am poposit pentru câteva momente pe postul Acasă TV, unde, o reporteră a Poveştirilor de noapte era gata echipată pentru a intra într-o cadă plină cu Mazăre.

Ce se întâmpla de fapt. Cada cu pricina era plină cu Radu Mazăre, edilul Constanţei, care acorda un interviu în direct unei duduiţe cu picioare lungi, proaspăt epilată, echipată cu vestă de salvare, mască şi labe de scafandru şi, spre dezamăgirea intervievatului, purtând şi costum de baie.

Hopa, mi-am zis, iată o ipostază nouă pentru noncomformistul primar. Abilităţile sale administrative şi politice ne-au convins, pasiunea pentru sporturi extreme i-o cunoaştem, am văzut cu toţii că e şi un mare dansator iar spiritul său de revoluţionar şi-a făcut la rândul-i loc în mass-media. Cam ce-ar mai fi lipsit ca cercul să fie cât mai complet? Păi exact o emisiune în care Măzărică să-şi etaleze aptitudinile de bărbat fatal dispus să-şi împărtăşească experienţe dintre cele mai intime, într-un cadru privat precum o cadă, public, la televizor.

Să mă apuc acum să despic firul slipului în patru sau să vorbesc despre avansurile pline de rafinament pe care primarul dezbrăcat de secrete i le făcea scafandrei Acasă TV, ar fi risipă de timp. Mai ales că mai jos puteţi urmări, în cazul în care vă interesează cum fierbe mazărea în laptele Cleopatrei, materialul video integral.

Dar dacă ar fi ceva de menţionat, ar fi o frază pe care Radu Mazăre a slobozit-o cu o sinceritate debordantă: Da’ ai mai văzut primar aşa tâmpit ca mine? Radule, stai liniştit, eşti călare pe creasta valului. Nu cobori tu aşa uşor d-acolo…

Ultima fiţă

pentru cei fara coaieMasculii fioroşi, frustraţi şi complexaţi sătui de moda cu ţâţe pe-afară şi buci descoperite, au creat fiţa supremă. Masculină. Păi şi domnii trebuie să fie în pas cu moda, mai ceva ca doamnele. Şi dacă şi ei dispun de organe dătătoare de plăceri trecătoare, de ce să nu le afişeze şi dumnealor? Sau măcar să arate că au ceva în pantaloni. Sau pe pantaloni după caz.

Astfel, cei complexaţi de un falus care se joacă de-a faţa-ascunselea între picioare şi vegetaţia înconjurătoare şi pentru cei excentrici şi mândri de dotarea din parcarea pelviană au acum la dispoziţie panatlonii cu exces de material în formă de cocoşel jucăuş şi mititel. Fix în zona cocoşelului.

Avantaje:

–          Poate folosi pe post de cuier.
–          Se pot inventa poşete şi accesorii pentru domni – dezvoltarea unei noi industrii, crearea de locuri de muncă, susţinerea economiei
–          Poate înlocui cu succes adevărata bijuterie printr-o întăritură metalică a materialului.

Dezavantaje:

–          Călătoritul cu mijloacele de transport în comun. După o staţie Romană – Victoriei în drum spre muncă dimineaţa cu siguranţă ar ieşi cam boţit
–          Riscul de poşete în cap de la persoanele care nu sunt în pas cu moda şi care s-ar simţi incomod în înghesuiala din troleu.
–          Pentru cei hetero există riscul de atragere a persoanele de acelaşi sex.
–          Atenţie mare la nevoiele fiziologice! Să nu scuturaţi din greşeală doar materialul.

Pinguinulfurios

Teorema Fundamentală a Asemănării (T.F.A)

   “Manelele are linii melodice foarte melodioase şi foarte bine gândite ca şi conţinut pe linie melodică. Iar pentru cei care nu iubesc manelele, eu nu am nimic cu nimeni, dar ar trebui să fie lăsaţi în pace şi cei care ascultă manele, să nu mai fie acuzaţi că dacă asculţi manele eşti ţigan”, a spus Guţă citat din preaminunatul ziar Click.

    Matematic, pentru o mică demonstraţie vom folosi Teorema Fundamentală a Asemănării (T.F.A) varianta Pinguin.

   Luăm una bucată triunghi ABC  – denumit generic Manelişti. În punctul A se află guru maneliştilor – Guţă . Astfel, dacă ducem o paralelă la latura (BC), atunci cele două triunghiuri sunt asemănătoare.  Numim latura MN linia de fineţe melodică  dintre maneliştii columbieni şi restul maneliştilor.  Aceasta linie fină, nu face decât să demonstreze că sunt la fel. Arapini sau nu, oriunde am muta fineţea în planul ABC tot manelişti sunt. Doar dacă extrapolăm şi mutăm punctele M si N în locul B si C, atunci totul se va tulbura.

    Un caz aparte ar fi cel al celor care ascultă manele obligaţi de decibelii şi nesimţirea celor care aparţin suprafeţei ABC. În acest caz, dacă asculţi manele nu înseamnă că eşti ţigan şi nici manelist. Eşti doar cu nervii întinşi la maxim. Şi DA, ar trebui să fim lăsaţi în pace!.

 

Pinguinulfurios.

 

TFA - P

Miss Piranda, ce spectacol, ce delir!

Zilele acestea cică a avut loc un eveniment cultural artistic excepţional, atât prin complexitatea valorilor de patrimoniu prezentate, cât şi prin bagajul elevat de cunoştinţe al participanţilor. Mă refer, desigur, la Miss Piranda, ediţia cu numărul fără număr, fără număr.

Bucurându-se de aportul unui public iluminat dar în acelaşi timp negricios (de supărare că ceea ce este frumos se termină repede, mânca-ţi-aş), concursul a adus pe scenă, rând pe rând, o salbă de nestemate ale comunităţii discriminate dar şi o serie de virtuozităţi vocale ale celebrilor, nu-i aşa, Jean de la Craiova şi Nicolae Guţă. Oamenii răi spun că duelul oral al acestora ar fi încărcat sala cu o atmosferă căreia nici specialiştii de la laboratoarele Orbit nu i-ar fi făcut faţă dar ştiţi cum e, lumea este invidioasă pe calităţile acestora de fapt…

Una din probele concursului a fost folosirea complicatei tehnici de unduire a buricului, piesă de patrimoniu indiscutabilă, strămoşească, păstrată cu sfinţenie generaţii de-a rândul. Publicul, extaziat, sărea cu mâinile şi cojile de seminţe în aer, oferindu-le jandarmilor cuvinte de laudă pentru stoicismul cu care protejau scena şi concurentele. Concurente care, pe lângă frumuseţea orbitoare, precum a lănţişoarelor şi ceasurilor colegilor de comunitate, au dat dovadă şi de profunde cunoştinţe de filosofie, economie, fizică nucleară sau, de ce nu, astrologie. Juriul a avut o misiune foarte grea în a decide cine va fi cea care va purta laurii victoriei însă, şi de această dată, a judecat obiectiv.

Finalul spectacolului a surprins mulţimea într-o extaziantă transă cultural-ştiinţifică, feţele tuturor fiind acoperite de tristeţea încheierii unui asemenea eveniment dar, în acelaşi timp, de sângele şi sudoarea celor care au privit cu ochi critici ceea ce s-a petrecut acolo. Un concurs de asemenea natură cu siguranţă ar trebui inclus pe lista principalelor manifestări culturale europene sau chiar mondiale pentru că, iată, România chiar are nevoie de a scoate capul din mediocritate. Autorităţile ar trebui să deschidă ochii şi să aloce fonduri pentru promovare, încercând să repare cumva imaginea şifonată pe care o avem pe mapamond. Rugăm Italia şi Spania să ne fie alături. Să moară duşmanii de ciudă…

Kick-Bixeri XL

La cei aproape 50 de ani ai săi şi cele aproape 40 de filme în care şi-a căsăpit adversarii cu scheme din întoarcere şi palme cu piciorul, Jean Claude Van Damme s-a decis să urce în ring şi să lupte într-un meci de kickboxing autentic, fără trucaje şi fără menajamente.

De data aceasta însă, adversarul nu va fi necruţătorul cu tibia de titan, Tong Po. Cel care îl va înfrunta pe binecunoscutul actorul este Somluck Kamsing, un luptător thailandez de thai box care este cu 13 ani mai tânăr şi care deţine în palmares o medalie de aur obţinută la Olimpiada de la Atlanta din 1996 ca boxer amator, având peste 300 de meciuri la activ. Cu toate acestea, nu se ştie în ce măsură adversarul lui Van Damme poate face, aşa de încălzire, şpagatul pe scaune sau care este limita maximă de indivizi puşi pe scandal cu care se poate lupta în acelaşi timp, fără a fi învins.

Confruntarea va avea loc pe 4 septembrie la Las Vegas şi îi va găsi pe cei doi adversari luptându-se fără pumni căptuşiţi în cioburi pisate, motive de răzbunare, gelozii sau alte intrigi de genul acesta, menite să scoată în evidenţă latura sensibilă a bestiei dezlănţuite din ring. Lupta se va desfăşura pe durata a cinci reprize a câte două minute fiecare, reprize în care actorul de origine belgiană va avea timp suficient să primească, pe lângă deja obişnuitele aplauze, şi suite bune de lovituri după care îşi va mula faţa.

Aşadar, cum totul e pregătit, nu ne mai rămâne decât să îi urăm luptătorului de platou multă baftă şi în final să-i dăm o povaţă care face cât şase luni de antrenamente asidue sub stricta supraveghere a maestrului Xian: Jeane, vezi că nu e ca în filme.

Oana este sistematic furată! Câtă ură!

Dezastru! Publicația cultural-artistică Libertatea își anunță cititorii doctoranzi în științele exacte că Oana Zăvoranu a fost jefuită la OTV. Cu alte cuvinte, celebra și talentata prezentatoare a televiziunii celor mulți și culți a fost ușurată de multe chestii personale, chiar în cabina sa de probă.

Consultându-ne cu specialiștii Cioburi în chestiuni pierdute irevocabil, am făcut la rece o analiză caldă și am dedus că nu acesta este primul jaf căruia Oana Zăvoranu i-a căzut victimă. Și, bineînțeles, nu putem acuza doar OTV-ul pentru lipsurile, descoperite în timp, ale duduii. Așadar, dacă hoții reușesc să vadă acest mesaj, dacă au măcar o fărâmă de demnitate umană și morală în ei, dacă-i încearcă un mic sentiment de milă față de efortul depus de creatorii Zăvorancei, îi rugăm să înapoieze de urgență, la redacția OTV dacă se poate, următoarele lucruri personale ale femeii: partea din creier care se folosește, uleiul pentru ungerea coardelor vocale, bucățile de silicon păstrate pentru moș Crăciunul de anul acesta (salutări, Pepe!), averea lu’ mă-sa, invitații care nu cer bani la tv, dublura lu’ Pepe (aia roz, cu baterii și formă de fruct), precum și talentul…ăăă, nu, ăsta n-a fost al ei.

Și pentru că suntem de bon-ton, rugăm hoții să-i lase și un tub de adeziv, pentru gură dar și un set de privire inteligentă, pe care să o asorteze cu liniștea. Facem noi cinste.

Pilot de modă veche

Cu siguranţă vă mai amintiţi de Romaniţa şi de Adrian Iovan. Dacă nu cu siguranţă măcar cu o uşoară teamă şi tot ar trebui să o faceţi, ţinând seama de scandalul care a însoţit o bună parte a relaţiei lor. Şi cred că ştiţi la ce mă refer. Nu avem prea des de a face cu situaţii în care un pilot civil zboară creierii unui hoţ atârnând de o ţeavă, presupus infractor pătruns prin efracţie în căminul său conjugal, nu se ştie exact dacă ghidat de mirosul bunurilor materiale sau al chiloţilor de damă, pentru ca mai apoi atacatorul să fie achitat de justiţia română după pronunţarea verdictului de legitimă apărare. Dacă e să considerăm că ambii aveau în mână câte o ţeavă (victima pe cea de gaze iar atacatorul pe cea de puşcă) iar dacă e să presupunem că hoţul ar fi tras primul asupra doamnei (a se citi i-a tras-o), domnul Iovan nu a făcut decât să riposteze la rându-i şi să se descarce asupra armei, iar arma asupra nefericitului atârnat. Se zice că piloţii au mult sânge rece; dar nu mai mult decât victimele lor. În fine, nu asta aş vrea să scot în evidenţă acum.

Cu toate că pe tot parcursul derulării procesului cei doi soţi ideali (ea o femeie sensibilă şi vulnerabilă, el un protector capabil de crimă pentru a o apăra) au pozat ca un cuplu model, odată cu scurgerea timpului şi punerea prafului pe mult mediatizatul caz, fluturii doamnei au prins însă din nou curaj şi culoare, rozând încet şi sigur, precum moliile, la mantia aparenţei trasă peste una din cele mai tumultoase relaţii ale showbiz-ului autohton din ultimii ani.

Ce devine din ce în ce mai evident este că până în momentul de faţă, creatoarea de modă i-a restituit cam toate perechile de papuci neînfricatului pilot. Ba mai mult, cică fosta doamnă Iovan i-ar fi interzis până nu demult pilotului său preferat să mai pătrundă în căminul ei,  apelând la o metodă simplă, schimbarea yalei. Nu cunosc şi sincer nu mă interesează natura disensiunilor care au dus la ruptura dintre cei doi. Am însă un sfat pentru domnul Iovan. Să nu încerce intrarea în casa doamnei pe alte căi, că nu se ştie niciodată…

Porno în şase trepte

sexybraileancaExistă o specie de masculi care înclină să creadă că o femelă nu este completă dacă nu ştie să o bage şi să o scoată din viteze. Extrapolând, putem deduce că o starletă porno care nu deţine carnet auto sau care conduce un autovehicul cu cutie automată este doar o diletantă. Vorba aia, dacă nu o simţi cum se înfige atunci când o bagi într-o treaptă superioară, nu faci nimic.

Florina Mihăilă, pe numele de aşternut Sexy-Brăileanca, a ajuns să creadă cele spuse mai sus. Aşa se face că blonda s-a dat jos din pat şi şi-a tras cât ai zice AAAH, OOOH permisul de conducere. A adunat 24 de puncte la sală (tot atâtea câte puncte negre i-au mai rămas în total pe fese după ultima şedinţă la salonul de înfrumuseţare forţată), iar la traseu s-a prezentat impecabil. Adevărul că dacă nici la traseu nu ar fi fost la înălţime, chiar aveam de a face cu o inadvertenţă. Presupun că sunt destui tirişti care şi-au înfipt steagul în muntele lui Venus, după ce au escaladat-o în spatele cabinei. În fine, asta oricum nu e treaba noastră. Ce-a fost, a fost. Importat e ce-o să fie. Şi ce-o să fie ne-a ciripit în continuare chiar păsărica cu pricina. Aşadar, acum că l-a posedat şi pe carnetul auto, visul ei este să-şi tragă şi o maşină sport şi să facă furori în trafic conducând dezbrăcată.

Ambiţioasă rău duduiţa. De ce tocmai dezbrăcată? Simplu: pentru că aşa se simte ea mult mai bine la volan. După ce proaspăta postură de şoferiţă a surprins-o costumându-se în mai toate ipostazele unei femei uşoare, atât de uşoară încât dacă nu ar fi purtat centura de siguranţă ar fi plutit ca un balon cu heliu prin interiorul maşinii, şi-a dat ea seama că atunci când este la volan, cel mai în largul ei se simte complet dezbrăcată. Ia mult mai uşor pedalele la laba piciorului şi nici nu se pătează pe bluziţă atunci când serveşte şampania din sticlă, vorba bancului. Sau cine ştie cum o fi ajuns ea la concluzia asta… Poate o fi făcut şcoala de şoferi pe un bolid cu scaunele tapiţerie cu piele de penis de elefant şi i-a plăcut senzaţia de trompă ce a încercat-o pe sub fund.

Până una alta, se pare că până la achiziţionarea maşinii sport mai are mulţi centimetri de parcurs. După cum reiese din poza de mai sus, poză extrasă din tolba plină cu ţâţe a libertăţii.ro, tânăra încă îşi expune nuditatea înfiptă cu curul în tapiţeria încinsă a unei dacii pe gaz, cu cutie în patru trepte.

Cum se bagă Mazăre unde nu îi fierbe oala

mazare-nazistRadu Mazăre e mai mult decât primar. Bărbat deştept, frumos, cu bani dar şi politician de succes, Radu Mazăre se poate considera pe deplin una din cele mai marcante figuri ale showbiz-ului românesc. Funcţia pe care o deţine nu face decât să-i ofere cât mai multe portiţe către adevăratele sale pasiuni. Îi plac maşinile scumpe, sporturile extreme, îi plac petrecerile şi femeile frumoase, îi plac senzaţiile tari, dar cel mai mult şi mai mult îi place să epateze. Extravaganţa constantă de care dă dovadă, nonşalanţa pe care o afişează în public, îl smulg din tagma anostă şi regulamentară a edilului clasic. Radu Mazăre e mai mult decât primar. Pentru ca Radu Mazăre este pe cale să devină un simbol. Dacă micuţa staţiune Costineşti îşi are Obeliscul, marele municipiu Constanţa îl va avea pe Mazăre.

Ce s-a întâmplat duminica trecută la prezentarea de modă de la Mamaia, când controversatul primar a defilat pe podium îmbrăcat în uniforma unui ofiţer nazist, e o dovadă în plus că Radu Mazăre se pişă pe orice fel de normă. Sunt convins că dacă ar fi avut în colecţia sa de autovehicule de lux şi un tac german, nu ar fi ezitat să oprească circulaţia pe câteva artere ale Constanţei pentru a se deplasa cu el la eveniment şi pentru a-l parca triumfal la intrare. Personal mă încred în spusele lui şi tind să-i dau dreptate atunci când a afirmat că gestul nu a avut nicio conotaţie antisemită aşa cu au trâmbiţat unii. Dar pe de cealaltă parte nu pot înghiţii nici găluşca cu filmele cu ofiţeri nazişti care i se împotriveau Führer-ului. Dacă se pot aduce în discuţie nişte filme care l-au determinat să poarte acea uniformă în public, aceste filme au fost numai în capul lui. Sunt convins că singura raţiune pentru care a recurs la un asemenea gest a fost ca să şocheze, să lase cu gura căscată. E vorba doar de un simplu act de exhibiţionism care ar fi trebuit să-i mai cutremure puţin, aşa cum îi place lui, tumultuosu-i stil de viaţă.

Sunt curios totuşi ce sentimente i-au trezit acele imagini domnului Iliescu (sigur doamna Nina a fost pe fază şi l-a chemat la televizor) vizavi de comportamentul neastâmpăratului pesedist. Parcă mi-l şi închipui rămas perplex, făcându-şi semnul secerei şi ciocanului cu limba în gură.

Laba lui Apollo

3698_npadvmainfeaOrice mămică îşi doreşte ca plodul său să iasă cel mai deştept şi cel mai frumos. Banii, dacă nu îi poate procura ea, şi-i face el singur, că doar e băiat deştept. Atunci când îl ştie pe taică-său, situaţia e clară. Că ăla micul va fi isteţ ca el şi frumos ca ea sau că va fi urât ca el şi tont ca ea, lumea se aşteaptă. Dar ce se întâmplă atunci când femeia este nevoită să apeleze la banca de spermă pentru a deveni mămică? De unde ştie ea ca ăla micul nu moşteneşte vreun hidos cu coşuri, vreun crăcănat sau, mai grav, vreun repetent?
Evz.ro de astăzi ne dă răspunsul la această întrebare: Banca de spermă caută donatori frumoşi, cu Bacalaureat.

Cum se întâmplă lucrurile de fapt…

Te hotărăşti tu ca mascul frumos şi deştept ce eşti să îţi depui icrele, sperând că ştiinţa te va face tăticul unei progenituri eşuate de atâtea ori în cu totul şi cu totul alte locuri decât cele cuvenite. Îţi iei inima în dinţi şi chiloţi curaţi pe tine, faci o copie xerox după diploma de bac şi te înfiinţezi la clinica cu pricina. Ajuns acolo, dai bună ziua şi te îndrepţi spre domnişoara care ţi-a cules privirea imediat ce ai intrat, spunând că ai venit în calitate de donator. Ea rămâne puţin nedumerită în timp ce te măsoară cu privirea şi îţi spune să iei un loc, urmând ca altcineva să te preia imediat. Te aşezi într-un colţ pe o băncuţă şi începi să-i scanezi pe ceilalţi bărbaţi cufundaţi într-o aşteptare nervoasă. Numai tipi la 1, 90, constituţie atletică, îmbrăcaţi la costum, răsfoind câte un tratat de filozofie sau de fizică cuantică. Din cincisprezece în cincisprezece minute, îşi face apariţia câte un individ cu cămaşa scoasă din pantaloni şi lac de sudoare. Îşi ia buletinul de la recepţie şi apoi părăseşte sala de aşteptare rostind un bună-ziua stors de vlagă. Imediat, un alt individ din cei ce aşteptau se ridica şi dispare în penumbra unui culoar.

După mai bine de o oră de aşteptare, îţi auzi numele strigat. Te ridici val-vârtej şi te îndrepţi către domnişoara cu zâmbet fals. Aceasta te îndrumă într-o altă direcţie faţă de cea care te-ai fi aşteptat. Urmezi indicaţiile şi intri într-o cameră luminată excesiv. Acolo, spre surprinderea ta, cinci indivizi aşezaţi la o masă te poftesc înăuntru şi te pun să faci câţiva paşi prin camera aproape goală. Îţi spun că sunt comisia de stabilire a gradului de frumuseţe şi că e nevoie să îţi acorde un calificativ. După vreo două minute în care păşeşti domol prin cameră, îţi spun să te opreşti. Se şuşotesc între ei apoi îţi spun că poţi pleca nu înainte de a le lăsa copia după diploma de bacalaureat pentru ca specialiştii lor să o evalueze.

Te aşezi din nou pe băncuţă în aşteptarea verdictului. După mai bine de o jumătate de oră de deliberări, eşti anunţat că nu îndeplineşti condiţiile participării la acest program dar că poţi lăsa o mostră de spermă pentru colecţia de pochemoni ce va fi lansată în toamnă. Surprins, intri labănuieli.