„Toată lumea este conştientă de amploarea fenomenului Facebook. O asemenea măsură n-ar face decât să ne alinieze şi pe noi în rând cu tehnologia prezentului şi una peste alta să mai dezmorţească puţin simţul civic al electoratului tânăr care şi aşa nu se prea îngrămădeşte la vot. Dacă tot stau toată ziua pe internet, nu văd de ce nu şi-ar exercita şi dreptul de cetăţeni liberi ai acestui stat de drept cu un simplu click. S-a format deja o comisie de experţi al cărei rol va fi să facă pagina electorală cât mai atractivă. Vor fi concursuri cu premii şi diverse campanii care să atragă la vot cât mai mulţi utilizatori de Facebook”, a declarat pentru Hotmuse liderul grupului parlamentar al deputaţilor PD-L, Mircea Toader.

Tot reprezentanţi ai puterii susţin că o asemenea modalitate de vot ar reduce drastic atât frauda cât şi procentul voturilor nule. „Va fi practic imposibil să îţi exprimi opţiunea politică folosind mai multe conturi de Facebook, fără a fi depistat. Vor avea drept de vot doar utilizatorii cu minimum 100 de prieteni, tocmai ca să ne asigurăm că există suficienţi martori care să confirme identitatea alegătorului.  De voturi nule nici nu poate fi vorba. Cu ştampila mai dai pe lângă, dar cu mouse-ul lucrurile se schimbă radical. Ori ai dat, ori n-ai dat click. Nu există cale de mijloc. Cât despre cetăţenii care vor vota prin intermediul Facebook dar şi prin metoda votului clasic, lucrurile sunt şi mai simple. Ne vom asigura că toţi aceştia vor fi sancţionaţi drastic prin suspendarea contului. Nici un împătimit al reţelei de socializare nu se va încumeta să facă o astfel de prostie”, a declarat pentru aceeaşi sursă de mai sus secretarul general al PD-L, Ioan Oltean.

Ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti şi-a manifestat îngrijorarea referitor la această iniţiativă legislativă, declarând că o prezenţă masivă la vot ar putea duce la o blocare a serverelor şi implicit la pierderi uriaşe pentru Facebook, situaţie care s-ar răsfrânge negreşit şi asupra economiei SUA.

Vă prezentăm în continuare una din posibilele variante ale paginii electorale:

Şi aşa cum era şi firesc într-o societate în care valorile se respectă, prestaţia domniei sale nu a putut trece neobservată de ochiul fin al observatorilor politici abilitaţi. Astfel se explică şi faptul că Mircea Diaconu a primit premiu pentru cel mai bun actor distribuit în rolul unui politician în cadrul festivalului naţional de teatru TV „Politică fără Frontiere”, motivaţia juriului fiind următoarea: „pentru rolul său secundar de a credibiliza PNL în numeroase episoade ale diverselor emisiuni realizate de Antena 3 şi Realitatea TV”.

Cunoscutului actor i s-au propus deja colaborări în mai multe producţii politice precum Asfalt Tango – Întoarcerea ( o poveste romantică în care mai sunt distribuiţi doamna ministru al transporturilor Anca Boagiu şi mai mulţi regi ai asfaltului), Filantropica Forever (un film despre istoria pomenilor electorale) sau Legături Bolnăvicioase II (un film despre alianţa USL în care Mircea Diaconu ar putea juca alături de unul din reperele morale ale domnului Crin Antonescu, Tudor Chirilă), informează HotMuse.

Eu nu sunt genul de politician care să revină asupra afirmaţiilor. Dacă am susţinut iniţial că nu vom absorbi fonduri europene în cazul în care nu vom reorganiza administrativ România, aşa va rămâne. Nu mă interesează pe mine ce cred domnii de la UE. E foarte uşor să stai la un birou toată ziua bună ziua şi să supraveghezi atent cum se mişcă fondurile. Sunt curios câţi dintre aceşti domni au ieşit vreodată pe teren şi au pus mâna pe o coasă, pe o toporişcă sau măcar pe o paletă de tenis de masă? Aşa că să ne scutească cu dezinformările astea ieftine şi să ne lase să ne facem treaba cum ştim noi mai bine. Oficialii UE nu ştiu ce spun! A declarat pentru HotMuse premierul român.

Emil Boc a continuat atacurile dure la adresa oficialilor UE precizând că va propune o diminuare a salariilor comisarilor de la Comisia Europeană cu până la 50%. Voi aduce în discuţie în următoarea şedinţă de guvern o reducere a salariilor comisarilor europeni. Este inadmisibil ca în timp ce oameni muncitori, cetăţeni onorabili ai României, trăiesc pe un salariu de mizerie domnii aceia să aibă lefuri de mii de euro.

La scut timp după declaraţia premierului, conştienţi de gafa făcută, oficialii UE şi-au prezentat scuzele într-o scrisoare deschisă adresată executivului de la Bucureşti.

Consilierul PDL Edmond Tălmăcean a înţeles acest lucru şi l-a pus în practică.

În final, fără nicio legătură, dăm legătura domnului Gibon care dă legătura domnului Pelican.

   O iniţiativă salutară, vorba colegului Bilă dar ieşită din context. Adică, de ce dom’le, ăia mari pot să mai devieze aşa, un pic, de la regulamente iar noi, ăştia mici şi oropsiţi trebuie să respectăm toate regulile? Păi, de aia:

-ăia mari (Germania) respectă regulile la ei acasă.

-noi (ăşti micii şi proştii) nu respectăm nicio lege la noi acasă.

-ăia mari (Germania) decartează cel mai mare buget în visteria U.E.

-noi (idem) futem fondurile U.E. aiurea (implicit ale ăstora mari).

-de ce musai acum ne trebuie nouă Schengen…?

-noi suntem într-un mare noroi (mai sus de frunte) şi ne-am trezit acum să facem pe interesanţii.

   Este firesc ca un stat să-şi vadă interesul dar nu în momente nepotrivite. De ce nu ne-am arătat coaiele pe masă când a venit delegaţia F.M.I. şi doar ne-am scărpinat la ele? Păi, stimabili tocători de bani publici degeaba, nu credeţi că e cazul să întoarcem iar armele împotriva nenorociţilor de nemţi?

Este foarte posibil ca pe lângă deviaţiile avute de fostul şef de detaşament faţă de linia trasată de la centru către stânga, ceea ce i se întâmplă acum să fie şi efectul răsunătorului eşec pe care acesta l-a avut anul trecut la olimpiada de demagogie, faza pe ţară, în confruntarea cu un fost elev al aceleaşi clase, transferat cu ceva timp mai înainte la o altă şcoală politică, Traian Băsescu.

Întrebat ce părere are în legătură cu cele întâmplate, elevul Mircea Geoană a declarat că indiferent de situaţie, după Mihaela – prima sa dragoste, PSD-ul va rămâne întodeauna în inima lui.

   Pe undeva prin Piaţa Romană schimb autobuzul şi până să mă sprijin comod de bară (nu stau pe scaun nici de-al naibii) mă şi văd agăţat. Erau două. Tanti controloare. Eu – calm şi cu întreaga conştiinţă călătoare de RATB liniştită. Că doar ce îmi luasem abonament. Ele se uitau la mine uimite, cu abonamentul buy online propecia în mână. Moment în care am început să am dubii despre zodiacul citit la plecare. Ăla cum că “astrele vă zâmbesc”.

Întreb elegant care e problema…că doar ce l-am făcut…

“Păi…e expirat…”, îndrăzneşte una din dudui… Iau cartonaşul, mă uit la el… mă scarpin olteneşte, că nu înţelegeam fenomenul… scot portofelul şi caut neconvingător celălalt cartonaş. ĂLA VALABIL. Şi aşa căutând, îmi aminteam ca prin vis două mâini rupând “abonamentul expirat” şi aruncând bucăţelele rezultate în găleată. Evident, am respirat adânc pentru a nu scăpa o înjurătură care nu s-ar fi asortat cu ţinuta mea office.

« Astrele îmi zâmbeau şi mai tare. »

“Şi acum ce facem?”, mî întreabă una din controloare, uşor intimidată de sinceritatea mea debordandă şi, evident, de costumul purtat ţanţoş pe 30 de grade! De sex nu putea fi vorba, că era autobuzul plin, aşa că mi-am reţinut orice expresii verbal-impersonale şi am dat din umeri… “Tăiaţi amendă…văd eu cum o contest…”.

“Astrele deja se c@c@u pe ele de ras….”

   Aşaaa…acu’ ce legătură are Sulla cu prefectura (nea’ Cornellius S. a înfiinţat respectiva instituţie, pentru cei care credeau că e doar un joc de cuvinte)…

Se făcea că era vineri… şi că trăgeam să termin o analiză amărâtă, să termin programul amărât şi să intru şi eu în amărâtul de week-end ca un amărăştean veritabil. Când…sună telefonul! Ăla mare, de pe birou. De-ăla deştept, cu afişaj şi j’demii de butoane… Să văd şi să nu cred! Sun o colegă dintr-o sucursală pe lângă care toate vorbele mele întoarse din condei şi mail-urile mele cu glumiţe şi poezioare rămăseseră fără ecou…

Răspund cu inima tremurândă. Şi ce aud:

“- Bună! Ştii… a venit poprire pe numele tău…nu ştiu ce ai făcut, da’ să ştii că din seara asta ai contul poprit! Hai că-ţi trimit şi ţie documentele, să vezi despre ce este vorba. Week-end plăcut!”.

Astrele erau deja în comă! Colegii mei, pe burtă! Logic! La omul sărac… nici conturile nu stau neblocate! Cu alte cuvinte, mă cam ajunseră păcatele  tinereţii…

În concluzie (aia juridică, care justifică postul ăsta şi berile de la Revista Cioburi):

Întrucât, conform art. 90 (Obiectul, termenul şi momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţiilor fiscale), alin. 2 din Codul de Procedura Fiscală “Termenul de prescripţie a dreptului prevăzut la alin. (1) [dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale n.r.] începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel”. 

Orice amendă despre care credeaţi că nu mai ştiaţi nimic, se poate oricând lipi de contul dumneavoastră…

Şi când mă gândesc că mai aveam mai puţin de două luni şi scăpam…

Mama lor de astre!

Dunăre

Eh, dacă n-aţi încercat acest mic experiment şi nici nu v-aţi uitat zilele astea la televiziunile mogulilor, vă propun spre vizionare un filmuleţ din perioada în care domnul primar al capitalei, Traian Băsescu, îşi scotea şuviţa pe străzile Bucureştiului pentru a rezolva în modu-i caracteristic problemele cetăţenilor. Desigur, protagoniştii sunt alţii dar efectul e relativ acelaşi. Acelaşi a rămas şi primarul de atunci, preşedintele de acum.

Îl invităm pe domnul preşedinte să încerce din nou acest artificiu şi acum, eventual la un miting al sindicaliştilor.

Cică aşa: “există vreo lege similara Ordonanţei 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor dar care să trateze cazul în care înaintezi o petiţie către o societate comercială?” Am clipit un pic bruiat, gândindu-mă că până acu’ nu m-am izbit de trăsnaia asta de text de lege, darămite să ştiu şi răspunsul la întrebarea paraşutată. Şi totuşi… ”Bre! Tu ştii că omul ăsta are dreptate? Chiar aşa, daca am o întrebare pe la vreun furnizor/prestator&co cam cât ciorilor aştept izbăvitorul lor răspuns?”

Intru tiptil în zăpăcenia asta de ordonanţa 27 şi văd că, într-adevăr, există un termen stipulat pentru un semn de viaţa (art. 8 – 30 zile) cu posibilitatea trimiterii în prelungiri “în situaţia în care aspectele sesizate prin petiţie necesită o cercetare mai amănunţită” (art. 9 – un bonus de încă 15 zile pe lângă cele 30). DAR, aici se face vorbire doar de cazul în care jalba e adresată “autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, companiilor şi societăţilor naţionale, societăţilor comerciale de interes judeţean sau local, precum şi regiilor autonome, denumite în continuare autorităţi şi instituţii publice.” Huuushhh… mama ei de enumerare, că am zis-o repede şi m-a lăsat fără aer! Aşa, unde rămăsesem? Deci: OK, am treabă cu autorităţile, am un termen de răspuns. Da’ dacă vreau să întreb de ce nu e ieftin halatu’, în cât timp tre’ să-mi răspundă un comerciant?

Un’ să mă uit, un’ să mă uit… Hai să vedem pe la protecţia consumatorului (ordonanţa 21/1992), deşi nu îmi amintesc să fi zărit aşa ceva p-acolo… Bănuind că n-o să găsesc nimic clar şi frumos reglementat, îmi setez neuronii pe modulul “globul de cristal” (a.k.a “ce mama dracului o fi vrut să spună aici legiuitoru’?”) şi mă dedau cu pasiune rumegării de rânduri. Nici nu apuc să dau bună ziua şi găsesc la art. 2, pct. 4, litera h (pentru cei care se duc des la cimitir, e uşor de urmărit trimiterile astea: cimitirul valea întristării, aleea 4, parcela b – e ca seamănă? -) Aşa… Deci găsesc o definiţie a producătorului care cică e unul şi-acelaşi cu “distribuitorul produsului, în cazul în care importatorul nu poate fi identificat, dacă nu informează persoana prejudiciată în termen de 30 de zile de la cererea acesteia asupra identităţii importatorului”. Eteteee! Deci nu direct, da’ pe cale de interpretare, distribuitorul răspunde din cizmele producătorului dacă nu a răspuns corect la întrebarea consumatorului în 30 de zile! (iar, mă, 30 de zile??? ajungi să confrunţi răspunsul cu rezultatul autopsiei!). Bun şi asta… Dar nu e de-ajuns… Că e valabil doar pentru o singură întrebare.

Hai să vedem ce ciorilor mai găsim. Mmmm… Mmmm… Aha! Hai că am mai găsit ceva! Bine, tot cu globu’ de cristal. Prin urmare: la art. 9 indice 3, litera k, cică “furnizorul de servicii financiare va lua toate măsurile necesare pentru a efectua repararea în termen de maximum 15 zile a eventualelor prejudicii cauzate consumatorului prin nerespectarea obligaţiilor asumate prin contract şi va face dovada demersurilor întreprinse în acest sens”. E bine că e termenul mai scurt, dar nu e vorba de orice comerciant ci doar de “furnizorul de servicii financiare”.

Buuunn! Purcedem mai departe… Stai aşa! Hai că ăsta e mai general… Uite, la art. 13, punctu’ 1 s-au gândit ei să zică după cum urmează: “Art. 13 – (1) Remedierea deficienţelor apărute la produse sau servicii ori înlocuirea produselor care nu corespund în cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate şi care nu sunt imputabile consumatorului se face în termen de maximum 15 zile din momentul când operatorul economic a luat la cunoştinţă de deficienţele respective.” E? Hai că asta pare de-a dreptul rezonabil. Dacă n-ar trebui să se aplice în România.

Mă… şi cam atât… Am mai zgâlţâit un pic şi forumurile, da’ mai mult de-atât n-am reuşit să mai găsesc ceva relevant.
În concluzie: dacă nu e vorba de-o belea în care tanti societatea să fie silită să dreagă ceva, poţi să scrii matale literatura precum marii clasici – cu multe descrieri de peisaje şi cu o pasiune acerbă pentru detalii (de exemplu accentul lung şi apăsat pe vocale al reprezentantului firmei atunci când te înjură de purchase cialis online mamă, în totală contradicţie cu predilecţia ta pentru consoane în momentul în care încercai să îi explici că e prost), că e cam degeaba şi dăunător. Adică dacă ţi s-a părut că ai fost călcat pe bătături şi, de exemplu, te apuci să urli la altă poartă, urli mult şi bine, că nu iese nimeni la poarta să-ţi explice că tre’ să-ţi schimbi atât direcţia joaselor cât şi a înaltelor spre altă adresă.

Şi cam acestea i le-am explicat bietului om care avusese această stranie curiozitate. A, şi i-am mai făcut o recomandare: să scrie el în adresă că aşteaptă răspuns într-un termen de [x] zile sau, în cazul în care acest termen nu poate fi respectat, să i se comunice cam care ar fi acest termen.

No, şi după toata tărăşenia asta, acu’ stau şi mă întreb: o fi avut omu’ vreo belea sau doar a vrut să ştie?

Dunăre

   Ei bine, eu nu-s IT-ist. Şi, pe de o parte, îi invidiez. Când îi întreabă cineva ceva, să fiu al naibii dacă n-am convingerea că nimeni nu le ascultă peroraţiile decât dacă omul a început cu “Bă, io nu pot să ajung, da’ e simplu: tre’ să faci ….”. Alminteri toţi dau din cap din politeţe şi pândesc momentul să schimbe discuţia, linistiţi că “se rezolvă”.

   La mine e altfel. Mai ales cu trupeţii mei. Mă întreabă câte-o trăznaie, ascultă ce ascultă şi încep să mă contrazică: “Nu, aici nu-i aşa!”… Păi, măi frate, dacă tot ştii cum e… de ce să te mai încurc??? Dar contrazicerile continuă, de dragul discuţiei – firesc, în compania clinchetului de pahare (vinul bate berea!).

   Cea mai tare fază de breaslă e când apare câte o întrebare cam aşa: “- Aaaa, eşti jurist! Zi-mi şi mie cum e cu…”. Bre, discuţiile generale merg analizate şi la botul calului… Da’ alea de la caz la caz, tre’ să fermentezi un pic pe ele. Am văzut destui care au impresia că dacă am terminat dreptul trebuie să le ştiu pe toate alea… Aştept momentul să întreb o dată, o singură dată, o astfel de persoană, dacă s-ar lăsa operat pe creier de un ortoped…că doar au terminat aceeaşi facultate, nu?

   Trecând peste frustrările cât Casa Poporului, brusc şi fără o notificare prealabilă, trecem la întrebarea săptămânii, înmânată secretarei mele de către Departamentul de Recepţie Spaţial şi Atemporal al Revistei Cioburi:

“Salut! Am o problemă cu un contract [xxxx]. Situaţia este următoarea:

-contractul este făcut pentru două numere de telefon.

-eu vreu să închid unul din numere dar este posibil ca cei de la [xxxxx] să îmi perceapă un tarif de încetare prematură a Contractului în cuantum de [nnn]Euro.

-potrivit legii 161/2010 (valabilă din iulie 2010) este posibil să reziliez un contract de telefonie fără a mai plăti această taxă de [nnn] Euro.

Din punctul tîu de vedere ( juridic) am vreo şansă în acest sens?

Cu multumiri,

Aristotel Mobilu.”

   Am apreciat în primul rând că nu mi s-a cerut o părere personală. I-aş fi dat dreptate din prima! Dar cumva mi-a dat de înţeles că punctul meu de vedere nu are cum să fie altfel decât juridic. Io unu’ aşa aş interpreta formularea (defect profesional…). Cică să mai vorbeşti de băutură, de femei şi alte alea…

Deci: omul a vrut o opinie de specialitate… Şi dă-i şi caută şi dă-i cu interpretarea peste ochi:

” Bre, Aristotele (aşa-mi încep de obicei opiniile- e un soi de semnătură, protecţia dreptului de autor, alea, alea).

Legea 161/2010 modifică anumite articole din legea 296/2004 privind Codul consumului, respectiv 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori.

Articolul modificat din legea 296/2004 spune că: Dreptul consumatorului la denunţarea sau rezilierea contractului nu poate fi anulat sau restrâns de nicio cialis to buy clauză contractuală sau înţelegere între părţi, în cazurile prevăzute de lege, aceasta fiind considerată nulă de drept. Drepturile părţilor referitoare la o justă despăgubire nu vor fi afectate în cazul denunţării unilaterale.

Adică, nu ţi se poate spune că nu ai voie să denunţi unilateral contractul. Dar, dacă denunţi, aşa cum prevede partea a doua a articolului, partenerul contractual are dreptul în continuare la “o justă despăgubire”.

Ceea ce te ajută însă un pic este modificarea din legea 193/2000 care consideră drept clauză abuzivă prevederea contractuală prin care comerciantul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunţării unilaterale.

În concluzie:

Ca la carte, aceste texte s-ar interpreta aşa (ca la cartea pe care aş scrie-o eu, să ne înţelegem!): clauza prin care ţi s-a impus o sumă fixă o poţi ataca, considerând-o abuzivă….dar asta nu înseamnă ca prestatorul nu-şi poate susţine în instanţă dreptul său de a primi “o justă despăgubire”, cuantumul despăgubirii urmând a fi stabilit de instanţă. Mai mult, sancţiunea pentru o astfel de clauză în contract nu este anularea ei, ci sancţionarea contravenţională a comerciantului! (Art. 16 – (1) Constituie contravenţie, în măsura în care fapta nu este săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracţiune, încalcarea interdicţiei stipulate la art. 1 alin. (3) şi se sancţionează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei.- art 1 alin. 3 precizând că: “(3) Se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.”)

Recomandare: fă o adresa către [xxxxx] prin care îi notifici despre intenţia de denunţare unilaterală a contractului şi, totodată, atragi atenţia că tu consideri că nu îţi sunt aplicabile prevederile contractuale despre plata sumei de [nnn] întrucât, prin prisma reglementărilor legale (şi invoci temeiul legal) aceasta este o clauză abuzivă (dacă mai aduci vorba şi despre ANPC, parfum!). Fie o să fie de acord, fie o să vină exact cu argumentul de mai sus: legea nu anulează pevederea din contract, că înţelegerea părţilor ţine loc de lege etc…. (Notă: recomandările nu sunt întotdeauna ortodoxe… da’ ce, ăilalţii joacă cinstit?)”.

   Mai are careva curaj să-mi puna întrebări? Şi să ceară punctul meu de vedere? Juridic, de altfel…

Dunăre.