Cetăţeni din toată lumea, deveniţi emo !

    În timp ce răsfoiam revista presei de azi, deprimându-mă, mi-am dat seama că starea mea are la baza nişte calcule precise, făcute de psihologul Cliff Arnall (m-am informat, da ?). Bun. Deci azi, cică, ar fi cea mai deprimantă zi din istorie (!). Şi motivele sunt vremea neplăcută, trecerea sărbătorilor de iarnă, revenirea la muncă, facturile venite după Crăciun, datoriile în creştere, colapsul preţurilor din imobiliare, gripa. Păi, vorba regelui Gică, cum să zic, e greu, trebuie să dăm totul ca să fie bine adică să nu fie rău. Exact. Dar vreme neplăcută este din noiembrie. Dimpotrivă, astăzi chiar a fost cald pentru perioada asta a anului. Mă rog..Sărbătorile de iarnă au trecut de trei săptămâni, facturile au venit de anul trecut, datoriile cresc oricum, de piaţa imobiliară mi se fâlfâie iar la muncă am revenit de la începutul lunii. Ceea ce înseamnă că ori sunt în depresie de aproape o lună şi nu mi-am dat seama, ori se mănâncă răhăţel pentru cititorii plictisiţi. Sau trişti.
   Răscolindu-mi un pic materia cenuşie, am scos la iveală o idee tâmpă: propun să declarăm ziua de 19 ianuarie ca fiind ziua internaţională EMO. Iar în fiecare an să fie sărbătorită aşa cum se cuvine. Dacă anul trecut primarul Oprescu a băgat capitala în Guiness Book cu cel mai lung cârnat sau cu cel mai mare tort, la anul are ocazia să bată alte recorduri: cel mai mare grup de sinucigaşi care îşi taie venele în acelaşi timp, cel mai deprimant plâns, cea mai mare cantitate de sânge stoarsă de la o singură tăietură, cel mai mare salt sincron în cap de pe bloc, cel mai rapid spânzurat. În fine, aţi prins ideea. Şi ca să nu se facă treaba din bani publici, nu că ar mai conta asta la cât de trişti o să fim, sponsorul ar putea fi un mare producător de lame de ras.
   Oare astăzi puştii emo au fost fericiţi ?