Mai mulți români cer pedeapsa cu moartea în cazul sustragerii din fața legii prin sinucidere

Un grup de tineri a luat atitudine vizavi de modul lipsit de demnitate prin care Adrian Năstase a vrut să fugă din fața legii și a inițiat un demers curajos, propunând introducerea pedepsei cu moartea pentru cei care vor să se sustragă din fața justiției recurgând la gesturi disperate precum înscenarea sinuciderii sau, mai revoltător, sinuciderea în sine.

“Ar fi păcat ca acum, când au început să cadă greii, să nu ne putem bucura când îi vedem în pușcărie, doar pentru că au decis ei să-și ia viața sau să-și însceneze sinuciderea. Nu este firesc… Nu este creștinește… Iar apoi, gândiți-vă că promulgarea unei asemenea legi ar scuti o mare parte a presei de penibil. Să te induioșezi aproape până la lacrimi când sângele abia a început să curgă… Asta e chiar penibil.” a declarat pentru Ugerpres unul dintre inițiatori.

Dacă demersul va avea succes, se așteaptă ca cei mai mulți dintre politicienii corupți, fie că sunt sinucigași închipuiți sau sinucigași în serie, vor prefera să execute ani buni de închisoare decât să se sustragă legii și să fie apoi supuși pedepsei capitale.

Aruncarea mătuşelor

După invocarea a trei excepţii de neconstituţionalitate, dosarul “Mătuşei Tamara”, dosar în care Adrian Năstase este judecat pentru dare de mită, va fi trimis Curţii Constituţionale.

În ritmul acesta ne aşteptăm ca dosarul să fie clasat în baza certificatului medico-legal care atestă că mătuşa Tamara era senilă sau pur şi simplu în urma constatării că oricum cazul nu mai este de actualitate.

Reversul ouălor

Doar doi deputaţi PSD-PC au votat pentru începerea urmăririi penale a lui Adrian Năstase în dosarul Zambaccian 1.
Nu ştiu exact câţi din cei care l-au susţinut pe Adrian Năstase fac parte din coloana vertebrală a partidului şi câţi au funcţii auxiliare în corpul PDS. Sunt însă şanse destul de mari ca cei doi votanţi răzleţi să fie exact coaiele.

Adrian Năstase, un politician de-ferit justiţiei

La alegerile de acum aproape patru ani şi jumătate, Adrian Năstase era băgat cu capul la fund de către cel care avea să devină primul marinar al ţării, un politician umblat îndeajuns de mult prin apele lumii ca să ajungă să candideze „curat” în ochii alegătorului. Cheliosul venea tare din spate iar Năstase tresărea doar la gândul că în curând îi va simţi respiraţia.
La mai bine de patru ani de când a fost dat la fund de iureşul marinarului, lui Adrian Năstase încă îi mai atârnă de coadă dosarele care l-au făcut să acceadă în cercul select al marilor corupţi ce se înfruptă nestingheriţi din brânza puturoasă a Mioriţei.
Aşa se face că instanţa supremă a amânat astăzi pentru a doua oară dosarul în care Adrian Năstase este acuzat de corupţie în legătură cu strângerea mascată de fonduri pentru campania electorală prezidenţială din 2004. Motivele invocate, şi de această dată, sunt de natură procedurală.
E lesne de înţeles că acţionarea în justiţie a unor personaje politice cu anvergura lui Adrian Năstase, va fi nearticulată şi extrem de anevoioasă. În plus prezumţia de nevinovăţie este apanajul oricărui sistem juridic dacă nu imaculat, măcar într-o mare parte independent. Nu că aş crede în nevinovăţia liderului pesedist. Nici pe departe. Dar, ca în orice democraţie funcţională, lucrurile ar trebui să decurgă încet şi sigur.
Dată fiind situaţia de mai sus, întrebarea este de câţi ani mai este nevoie pentru ca Năstase să fie găsit vinovat măcar în unul din dosarele intentate împotriva sa? Adică, dacă a fost nevoie de atâţia ani să i se ridice imunitatea parlamentară, câţi ani mai trebuie să aşteptăm până se va găsi un judecător mai înfipt să-i ridice fusta cu totul?