Zeci de delfini au fost găsiţi morţi pe coasta rusă a Mării Negre.
Se pare că alcoolemia ridicată le-a fost fatală.
Forţarea notei de plată
Potrivit unei înregistrări audio difuzată de Antena 3, Traian Băsescu ar fi spus că afirmaţia sa din 2009 în care susţinea că pensia socială minimă garantată trebuie să fie de 500 de lei a fost rostită în condiţiile în care se afla „sub influenţa băuturilor alcoolice”.
Privind retrospectiv şi la celelalte promisiuni făcute de şeful statului în decursul mandatelor sale de preşedinte, am putea trage foarte uşor concluzia că de mai bine de şase ani nu multe au fost declaraţiile făcute când acesta a fost cu adevărat treaz-nemâncat.
Studiul negru al săptămânii
Stimată naţiune, fini degustători ai pomenii porcului, dragi intelectuali pierduţi în birtul Pierde trenul, iată că a venit vremea unui nou studiu ştiinţifico-fantastic, descoperit printr-un lanţ subtil de greşeli de către inginerii super-eroi ai Departamentului de Studii Fizio-Nucleare al Revistei Cioburi.
Aşadar, după îndepărtarea molozului din laboratoarele ultrasecrete unde, bineînţeles, îşi desfăşoară activitatea celebrii noştrii ingineri, am găsit documentele care atestă că banii pe care îi cheltuie managementul defectuos al trustului Cioburi nu sunt în van. Ca atare, uimim lumea cu încă o descoperire de amploare: băutura în exces fertilizează solul. Vă veţi întreba cum de este posibil acest lucru, chiar dacă prima joncţiune pe care o fac neuronii din capetele voastre va produce o asociere cu urina. Ei bine, nu.
După cum se ştie, băutura este spuma, aşa cum ţinţi-rinţi spală dinţii. Cei care se bucură în mod regulat de binefacerile mai mult sau mai puţin păguboase ale licorilor eliberatoare de inhibiţii, se pot trezi la un moment dat la o răscruce de drumuri. Şi nu socotim aici pierderile pur materiale sau pur sentimentale, pentru că, oricum, consumatorii de carieră nu se regăsesc în aceste sfere, ci ne referim strict la partea anatomică. Există în interiorul fiecăruia un organ care, în momentele în care nu drege produsele de porc, găină, ciorbele de burtă, cafelele, etc., se ocupă cu întâmpinarea moleculelor de CH3-CH2OH, oferindu-le casă, masă şi un pat să se odihnească. Evident, există un număr limitat de locuri pentru cazare şi în momentul în care turismul exagerat al moleculelor prietenoase, prezentate mai devreme, se repetă zi de zi, cabanierul-ficat începe să o ia razna. La început i se umflă faţa de furie, apoi gâtul şi apoi se umflă tot. Nasol este că turiştii vor tot veni, nebăgând în seamă reacţiile adverse ale gazdei lor iar într-un final organul cu pricina îşi dă obştescul duh. Alături de toată zona turistică din jurul său.
Făcând o deducţie simplă, concluzia pentru care cercetătorii noştri şi-au dat sufletul este următoarea: consum regulat de alcool -> explozie ficat -> închis ochii -> pus corp la macerat la doi metri sub nivelul mării -> devenit îngrăşământ -> fertilizat sol. Q.e.d.
Vive les ingénieurs du Cioburi!
Egalitate, fraternitate, consumaţie
Preşedintele Traian Băsescu a declarat că îşi doreşte un parteneriat cu Federaţia Rusă dar de pe poziţii de egalitate.
Mi se pare normal, având în vedere faptul că atât românii, cât şi ruşii, deţin recordul european la consum de alcool.
Job si alte alternative de weekend
Ce înseamnă job? Jobul înseamnă fals interes faţă de ceea ce faci, inhibare a tendinţelor criminale, acceptarea tuturor gay-ilor şi tuturor basmutiilor de femei. Jobul înseamnă politeţe absurdă, toleranţă a prostiei. Jobul este o piesă de excepţie a lui Eugen Ionescu sau una proastă de-a lui Moliere. Jobul este o accepţiune socială a responsabilităţii de “om mare”.
Ce înseamnă joint? Jointul înseamnă nepăsare de cotidian. Sferele în care existăm sunt mult mai complexe şi înalte. Jointul dezinhibă şi ucide demoni. Jointul spune “găozar” şi f*ute basmutii de femei din ignoranţă. Jointul spune ce simte şi tace ce nu-i pasă. Jointul nu se manifestă isteric şi nu concediază. Jointul atrofiază superficialul şi supraexpune realul interior. Jointul e ca un fum… pe bune!
Ce înseamnă alcool? Alcoolul, iniţial, te raportează la celălalt pentru ca ulterior să nu te mai poţi raporta nici măcar la tine. Alcoolul dezinhibă şi face mişto de şefi. Alcoolul face mişto şi de noi numai că nu ne mai pasă. Alcoolul este dezaprobat de toţi şi consumaţi de marea majoritate. Alcoolul nu face discriminări, îmbată pe oricine. Alcoolul împrieteneşte şi desparte, ridică şi coboară (sau împiedică).
Pentru ce să optăm în acest weekend?
Aşteptăm şi alte sugestii.
Cum se suflă în fiolă
Bursa de lichidități
Cică Lily Allen și-a cumpărat la beție o plajă în Caraibe, anunță tabloidele. Cântăreața a spus că nu și-a dat seama când a făcut această tranzacție dar că, în cele din urmă, s-a dovedit a fi cea mai profitabilă chestiune înfăptuită sub bagheta lui Bachus. Felicitări, dom’le, ce să mai…
În aceeași idee, m-am gândit să-mi fac o listă cu lucrurile cumpărate de mine în momentele de înot sincron ale neuronilor prin râurile de alcool. În afară de halbele de bere, evident. Păi, ar fi ceva…O parte din lambriurile din Jegosu’, cârciuma studențească din complex Leu, reprezintă una din aceste investiții făcute cu mintea tulbure. Bineînțeles, le dețin în coproprietate cu amicii mei, investitori potenți la rândul lor. Apoi, ar mai fi câteva cărămizi din pereții clubului Fire, o parte din boscheții restaurantului Piranha, măcar unul sau două scaune din pub O’Hara, două pahare din Curtea Berarilor și trei metri pătrați din fosta cârciumă Matolu’, din Regie, devenită acum o banală vilă. Partenerii mei de afaceri bahice sunt în măsură să-mi susțină investițiile făcute, fiind deseori martori la achiziționarea micilor pachete de acțiuni. Dar pentru că sunt un afacerist prost, m-am trezit, iată, că nu-mi folosesc la nimic activele cumpărate și din acest motiv le-am donat celor de unde le-am luat. Se vor găsi și alții dispuși să investească mai departe.
Hai noroc și spuneți-mi dacă voi dețineți ceva acțiuni pe undeva…Poate ne facem o bursă, nu de alta.
Rupt şi de la capăt
Din nou!
Senzațional ! Continuă serialul “Verdict: criţă”. În acest episod, trecem de la categorisirea amicilor buni și foarte buni ai moleculelor de alcool la împărțirea pe regnuri a transformerilor de a doua zi. De fapt, există o singura categorie: mahmurii. Pot fi recunoscuți foarte ușor, dacă reușesc la un moment dat să apară în mijlocul bipezilor, părăsindu-și aproape plângând locul în care au stat în poziția mort clinic prêț de câteva ore. Primul lucru pe care îl putem remarca la acești semi-mutanți sunt ochii, reduși practic la două puncte roșii, singura lor folosință fiind recepționarea unor imagini vecine cu mira. Mersul lor este aproape biped, mai degrabă asemănător cu cel al primatelor aflate la vârsta a treia. Până să ajungă, însă, la punerea în funcțiune a aparatului loco-motor există câteva etape de analizat:
-Trezirea. În acest moment delicat al refacerii legăturii cu lumea exterioară, singura lor dorință este să mai doarmă un pic, poa’ să fie patul și din cuie. Imobilitatea lor prematură este dată, în principal, de mărimea capului, miraculos transformat peste noapte într-un imens bolovan blocat între pereții incintei în care au dormitat. Greu, foarte greu…
-Regăsirea semnalului. Odată ce vor lua contact din nou cu mama ei de lume rea și crudă care i-a trezit parcă numai așa, de-a naibii, toate rămășițele de simțuri se vor concentra pentru atingerea unui singur țel: “o gură de apă, te rog…sau suc, ceva…te rog io..”. În momentul contactului cu lichidul dumnezeiesc, trupul li se transformă instant într-un burete super-absorbant, capabil să rețină inclusiv șiroaiele care se scurg de o parte și de alta a gurii împietrite sub forma recipientului în care le-a fost servită licoarea. Proces esențial, de altfel, pentru stabilizarea semnalului.
-Loading data. Etapa importanta pentru ca se incearca recuperarea si ordonarea informatiilor pierdute impreuna cu echilibrul in orele precedente intreruperii semnalului. Neuronii incep usor, usor sa se scotoceasca prin buzunare, scotand la lumina crampeiele de evenimente stocate anterior. Acum se ivesc cele mai multe semne de intrebare, se rostesc expresii de genul “nu mai fac niciodata”, “boul de mine”, “cine, io?”, “vaai…” si se creioneaza primele discursuri pentru a explica si a demonstra apartenenta, totusi, la specia umana. In general, etapa descrisa aici dureaza intre 15 si 90 de minute dar exista si cazuri exceptionale cand se pot atinge chiar 300 de minute.
-Primii pași (aveti un premergător ?). Este, poate, cea mai chinuitoare fază a renașterii diurne. Aici se întâmplă dezlipirea de culcuș (oricare ar fi fost el), căutarea hainelor (dacă este cazul), contactul cu baia și instrumentele specifice (din nou, dacă este cazul), stabilirea coordonatelor geografice actuale și viitoare, vizualizarea informațiilor regăsite în etapa anterioară (însoțite de un car de înjurături) precum și încercarea de a elimina o parte din semnele de întrebare apărute la pasul precedent. Pe final, funcțiile loco-motorii încep să se apropie de parametrii normali.
-Restul de pași. Este, practic, reintegrarea în societate. Aici îi vedem și îi recunoaștem. Acum apar glumele nepotrivite vis-à-vis de ochișorii lor încinși și de mersul semi-humanoid. Pentru ei, în această etapă totul se multiplică. Timpul, greutatea, forța de frecare cu aerul, sunetele, totul. În fața ochilor se derulează o singură imagine, suprapusă peste cele înconjurătoare: patul de acasă, răcoros, liniștit. Pe cuvântul lor că e ultima dată când mai fac așa ceva…
-Comandăm și felul doi ? (opțional). Acest ultim pas, de obicei, este parcurs de experți, fie din voluntariat, fie bazându-se pe principiul “cui pe cui se scoate”. Sunt șanse mari ca dupa o astfel de etapă să fi apărut teoria cu repetarea istoriei.
Hai noroc !
Frunză fragedă de tei cu licoare de hamei
Am in casuta de mail un mesaj ale carui subintelesuri imi colcaie slobode prin minte nedandu-mi pace. Expeditorul epistolei electronice – care este de fapt o invitatie la destrabalare nocturna in compania berilor blonde cu spumele trecute pe bigudiuri – este o mai veche cunostinta care nu mai pridideste sa recidiveze in emiterea de pilde din ciclul “refelatii de weekend”.
Am sa expun public, cu consimtamantul autorului – care nu este, dar sper sa apara (consimtamantul, nu autorul), doar chintesenta mesajului si anume urmatoarea fraza:
“Sa ne ajute Dumnezeu sa mancam frunze din teiul ala din fata carciumii.”
Deci… Invocand divinitatea, autorul viseaza la reintoarcea noastra la conditia de larve. Suntem mult prea mici pentru a ne impotrivi trecerii inexorabile a timpului, motiv pentru care metamorfozarea, sau mai degraba transcenderea, la stadiul de insecte ne va face sa avem o alta perceptie asupra timpului. “Mustile de-o zi” ale lui Eminescu si “larvele din insectar ce duhnesc a alcool” ale lu’ autorul nostru.
Motivul teiului denota linistea, impacarea cu sinele, asumarea destinului. De remarcat si imixtiunea termenilor de natura profana, precum “carciuma”, care eludeaza vadit sensul pios al mesajului. La fel putem evidentia si cu cata usurinta poate da nastere unei afirmatii laice prin definitie, facand uz de termeni cu caracter bisericesc.
Care este de fapt acceptiunea acestor spuse? Sunt oare doar o simpla nascocire sau pe aici se ingramadesc se iasa la iveala raspunsurile marilor intrebari ale omenirii? Mie imi pare o incantatie care, o data spusa, va provoca un lant de fisuri in cutia Pandorei.
Toate raspunsurile ni le poate oferi chiar el, chiar Mos Craciun. Daca nu mosul, macar betivul din el. Ii multumim in avans.