Misiune ratată

Departe de problemele cu care guvernul României se confruntă, celebrul -007 tocmai îşi dovedeşte (din nou) abilităţile extraordinare, într-o misiune de recuperare a unor documente ultrasecrete, nu-i aşa, pe un teritoriu inamic, greu de pătruns şi de observat. Dar nu pentru agentul Bont. La centrul de comandă al misiunii, echipa de la butoane aşteaptă cu înfrigurare veşti de la erou, verificând şi reverificând toţi parametrii misiunii deosebit de periculoase.

-Răspunde, Cocoşelul!

-Recepţionat, aici Cocoşelul!

-Aţi verificat coordonatele livrării pachetului?

-Recepţionat. Am verificat toate coordonatele. Am lansat pachetul fără probleme!

-Bun aşa, Cocoşel! Reveniţi la bază!

-Recepţionat!

-John, cum stăm cu radarele?

-Bine, bine! Scanează tot. În zece minute ar trebui să primim un mesaj de la Bont.

-Bun. Ce telefon i-ați dat?

-Iphone-ul ăla nou. Că are şi GPS pe el.

-Aha. Deci, n-or să fie probleme.

-Nope. I-am dat şi costumul lui Mircea Radu, să nu-l descopere inamicul.

-Mircea Radu?? Sunteţi nebuni??

-Păi, să creadă lumea că a venit din dragoste, nu de alta…

-Aha…Bună idee. Măcar i-aţi dat şi un cameraman cu el? Să fie mai veridic?

-Da, i-am dat-o pe creaţa aia de la ştirile de sport.

-Care, măh?

-Aia care e cu ăla de la concurenţă…

-Brumă?

-Da…Oricum, după ce i-o trage o împuşcă. Doar ştii, aşa face cu agentele duble.

-Aha. Bine, bine! Cum stăm cu echipamentul?

-Are de toate: uscător de păr pozitronic, ceas D&G cu cristale de kevlar şi ultrasunete, periuţă de dinţi anti-tanc, ochelari de soare cu vedere pe noapte. Din ăia de se ţin pe cap…

-Hm…Asta-i tot?

-Păi, are costumul lui Mircea Radu, dotat cu scobitori de oţel la buzunarul interior, pieptăne cu cameră video încorporată, aparat de ras Gilette cu şapte rânduri de lame şi imjpulsuri electrice de 1000 de volţi, deodorant cu spumă poliuretanică extra…Şi iphone-ul ăla nou.

-Păi, nicio armă, nimic?

-Ce-ai dom’le, eşti nebun? Arme??

-Păi, dacă păţeşte ceva?

-Nu păţeşte nimic, doar e agentul Bont. E pregătit să nu păţească nimic, ca să zic aşa.

-Bine, bine. Cum stăm cu recepţia?

-Aşteptăm, aşteptăm…În cinci minute trebuie să ne contacteze.

-Ok, aţi verificat totul?

-Da.

-Ce pericole potenţiale aţi identificat?

-Oho, sunt câteva. Numai bune pentru Bont. Păi, până să ajungă la punctul X, să recupereze… ştiţi, ce trebuie să recupereze…are de trecut de patru filtre cu potenţial pericol.

-Expune!

-Primul este reprezentat de zona tampon populată cu crescătorii de cai de sufragerie, amatori de fier vechi şi tehnologie…Aici cred că poate să scape după ce o vinde pe aia mică.

-Păi, şi cu babardeala?

-Ee, da’ până acolo ce a făcut?

-Da, da’ nu trebuia s-o, ştii tu…S-o cureţe…?

-Da dar a identificat şi varianta asta, cu vândutul.

-Bun. Al doilea filtru?

-Al doilea filtru este mai greu de pătruns deoarece conţine o atmosferă încărcată chimic iar cei care deţin recipientele cu substanţele respective sunt destul de mulţi. Mai ales că umblă în grupuri mai mari şi nu raţionează.

-Aha…Păi, ăştia cine mai sunt?

-Nu ştie nimeni, dar se pare că respiră ceva din nişte pungi argintii şi dacă pun mâna pe cineva îl infestează.

-Ce opţiuni are Bont?

-Ceasul cu cristale…Dacă ştie să-l mânuiască pe ăla, trece şi de ăştia.

-Al treilea filtru?

-Paznicul.

-Cine?

-Paznicul. Care cere legitimaţia. N-ai legitimaţie, eşti mâncat.

-Nasol…Cum stăm cu legitimaţia?

-Aici intervine costumul lui Mircea Radu. Şi pieptenele. Ăla îl poate lăsa în buzunarul omului, ştiţi…

-Am înţeles. Ultimul filtru?

-Ultimul filtru este camera cu documentele.

-Mda, şi aici ce opţiuni are?

-Păi, nu ştiu.

-Cum nu ştiţi?

-Aici aşteptăm să ne sun, să-i dăm indicaţii… Da’ încă nu ne-am gândit cum facem.

-Băi, sunteţi nebuni? Când trebuie să sune?

-Păi, ar cam trebui…

-Şi de ce nu sună??

-Hm…Staţi aşa! John, ai ajuns ieri la poştă, să plăteşti telefonul?

-Ăăă, nu…

-Cum, nu , mii de tunete şi fulgere!

-Pfuai, am uitat, să-mi bag…

-Băi, şi ăla cum sună? Au închis ăştia de la Orange telefonul ieri!

-Pfuai…

-Dobitocilor! Cocoşel, răspunde!…Cocoşel, răspunde!

-Da, şefu’, trăiţi…Sunt aicea, e bine al dracu’…

-Reîntoarce şi recuperează pachetul! Anulăm misiunea!

-Şefu’, mă scuzaţi, da’ nu am cum…

-Băi, eşti nebun??

-Păi, m-am oprit şi eu cu don’şoara Brumă, aici, la o terasă lângă şi am magnetizat ceva, mă scuzaţi…

-Ce mă??? Adică ăla e singur acolo?

-Păi, eu de un’ să ştiu, şefu…? Ce, io m-am dus cu el?

-Pfuai, nişte incompetenţi! M-am săturat de mizeriile voastre! Sunteţi o ruşine! O ruşine!

-Şefu, să ştii că mă strâmb la tine, ha! Te imit!

-Hai, lăsaţi râsul şi treceţi la treabă!

-Ha, ha, ha, da, şefu’, am înţeles. Îl recuperăm noi cumva pe Bont şi apoi ieşim la o bere, să ne relaxăm.

Din motive obiective, misiunea a fost anulată. Agentul Bont nu a reuşit să sustragă documentele cu grila de toamnă de la inamic dar a putut, până la urmă, să se întoarcă la bază. Cu tot cu don’şoara Brumă. Pe care, ştiţi…

Secretele anulării concertului Depeche Mode

29 aprilie 2009:

-Alo!

-Da,da!

-Domnul Marean?…De la Depeche Mode vă sunăm. Suntem cu organizarea.

-Da, da. Cine?

-Depeche Mode, ştiţi, cu concertul din parcul Izvor. Rămăsese să vă mai sunăm noi, să ştim când ne apucăm de treabă.

-Ce treabă? Cine eşti dumneata?

-Păi, să montăm scaunele, scena…Ştiţi, cum e la concerte…

-Ce concerte, dom’le? E campanie, avem concerte. Vine unu mai, nu înţeleg ce vreţi. Aveţi autorizaţie, cine v-a dat?

-Păi, de aia am sunat, să vedem de autorizaţie. Că aşa ne-aţi spus…

-Când v-am spus, ce v-am spus? Lăsaţi-mă, dom’le, în pace! De la ce partid sunteţi? Credeţi că nu mă prind? E Boc cu Băsescu, ştiu eu!

-Domnule, nu, noi organizăm concertul Depeche Mode, nu e niciun partid…

-Vrăjeală! Nu ştiu cine sunteţi şi nu vă dau nicio autorizaţie, na! Vă bag şi în consiliu!

-Păi, s-au vândut biletele, trebuie să cântăm.

-Bilete? Ha! Fraierilor, io fac evenimente cu intrare liberă! Ha, ha! Mă, voi sunteţi de la PNŢCD? Ha, ha, ha!

-Nu suntem de la niciun partid, n-auziţi? Noi trebuie să cântăm în turneu. Mergem la greci, la bulgari, la turci…

-Bă! Aveţi bani de turism? De-aia le mai luaţi bani şi alegătorilor? Mafioţi, nu vă pasă de ţară! Să vedeţi ce vă spargem la alegeri, vă dau în gât pe toţi!…Marinelo, vino încoa’, cheamă presa!

Clanc!

2 mai 2009:

-Alo, da!

-Bună ziua! Domnul Marean?

-Da, da. Cine-i acolo?

-Ne scuzaţi că deranjăm dar trebuie să montăm scena şi tribunele…

-Iar voi, mă? Vă dau în gât, hoţilor, mafioţilor!

-Staţi un pic, noi suntem cu organizarea la Depeche Mode…

-Cine?

-Ştiţi, concertul Depeche Mode, pentru tineri, au plătit biletele…

-Şi ce, mă, aveţi bani acum? Păi voi ştitţi cât vă costă o autorizaţie la sector cinci, cel mai frumos sector din capitală? Hă? Şiţi?

-Păi, nu…Dar costă? Adică…

-Bă, n-aveţi voi bani de autorizaţii, proştilor!

-Vă rog frumos, nu vorbiţi aşa. Este un eveniment pentru tineri, este o trupă mare…

-Nu mă interesează. Ăştia votează?

-Păi, nu ştim noi asta. Probabil, nu este o chestiune…

-Bă, nu votează, nu contează! Ha,ha! Hai, gata, banu’ sau nu cântă nimeni.

-Păi, nu putem, vreţi să anulăm concertul, nu se poate…

-Anulaţi-l!

Clanc!

11 mai 2009:

-Alo, da!

-Bună ziua, domnul Marean!

-Da, da, bună ziua! Cine-i acolo?

-Îmi cer scuze, cu Depeche Mode, concertul, autorizaţia…

-Pfuaaai, bă nu v-am spus să mă lasaţi în pace? Pardon, aveţi ceva pentru mine?

-Da, avem o rugăminte: ne spuneţi dacă ne daţi autorizaţie?

-Aşa, aşa…Atât?

-Păi, da, este de ajuns autorizaţia. De restul ne-am ocupat. Mai trebuie doar să construim scena şi tribunele, că mai e doar o săptămână…

-Dom’le, nu fă pe prostu’ cu mine. Ce mă interesează pe mine autorizaţie?

-Pe noi, nu pe dumneavoastră…

-Bă! Ai căzut ca scroafa din copac? Ai banu’?

-Ce ban, dom’le, că m-ai căpiat?! Noi organizăm concertul Depeche Mode de la Bucureşti şi ne trebuie autorizaţie să montăm scena şi tibunele în Parcul Izvor! Eşti prost, ce nu înţelegi?

-Marineloooo! Marinelooo! Ăştia m-a făcut prost! Pe cine faci prost, măi incultule? Măi, îmi sare andrenalina în sus, fir-ai al dracu’ de nesmiţit! Ieşiţi afară! Afară, nu vă dau nimic!

-Alo, eu sunt la telefon, pe cine dai afară?

-Gata! Gata! Faci mişto? Mă f#t în voi, bă! Nu pupaţi nicio autorizaţie! Marinelooo! Să-i f#t în gură de ciobani…

Una peste alta, s-a anulat concertul Depeche Mode de pe data de 16 mai 2009, Bucureşti. Dar chiar gastroenterită? Bre, nea Dave, las-o mai moale cu îngurgitatul…

depeche-mode

La mulţi ani anulaţi

    Cu ocazia aniversării celor nu-ştiu-câţi-ani de viaţă, îi oferim domnului Ion Iliescu, cu întârziere ce-i drept, o frumoasă pictură pe zid, păstrată deocamdată în condiţii de maximă siguranţă în interiorul unui restaurant din oraşul Victoria, judeţul Braşov. După cum se poate observa, nea Nelu poate să stea liniştit deoarece toate urmele trecutului nu-l mai pot urmări, fiind anulate.
   La următoarea sa aniversare, vom comanda o frescă cu anularea altor chestiuni, şi anume: pierderea de vieţi din decembrie 1989, mineriadele, tâmpirea unui popor şi perpetuarea unei clase politice de 50 de bani. Cred că interesant ar fi, totuşi, anularea domniei sale. Metaforic vorbind, evident.