Eliberarea unui Becali

Cum bine se ştie deja, la sfârşitul săptămânii trecute Gigi Becali a fost eliberat sub control judiciar. Un lucru bun dacă e să ţinem seama că de Paşte omul şi-a ciocnit creştineşte ouăle în familie.

Se pare, după cum a reieşit şi din declaraţiile sale date imediat ce a fost pus în libertate şi asaltat de zecile de reporteri înfometaţi de senzaţional, că în timpul şederii după gratii, Becali a continuat să primească sistematic semnale de la Domnul. Domnul nostru cel de toate zilele, Domnul nostru cel cu majoritatea voturilor… nu se ştie. Cert este că plasarea sa în rândul celor liberi în Vinerea Mare a desprimăvărat în capul berbecului rătăcit, George Becali, o componentă mistică extrem de pronunţată.

Să facem un exerciţiu de imaginaţie. Să ne închipuim ce s-ar fi întâmplat dacă Tribunalul Bucureşti ar fi respins vineri recursul cu privire la punerea în libertate a lui Gigi Becali, revenind asupra acestei decizii o zi mai târziu şi aprobând in extremis eliberarea acestuia pentru sâmbătă seara? Ce sentiment ar fi încercat oierul Gheorghe dacă ar fi păşit pragul celulei de detenţie, întru eliberare, îndată ce prima zi de Paşte şi-ar fi intrat în drepturi? N-ar fi fost, vorba lu’ Badea, “Dumnezeu”!?

Revenind cu picioarele pe pământ sau, mai bine spus, revenind cu picioarele în mocirla din Pipera, ar trebui menţionat totuşi că scenariul de mai sus nu este decât o altă răutate dusă la extrem, mai ales că protagonistul însuşi a dezminţit zvonurile conform cărora s-ar fi erijat într-o altă instanţă a lui Iisus.

Până la urmă, râdem, glumim… dar nu ştiu de ce am eu impresia că războinicul are deja un nou Dumnezeu. ‘trăiţi! Ordonaţi!

Sursă poză: www.mediafax.ro

Pe Becali îl Paşte închisoarea

A trecut mai bine de o săptămână de când Războinicul Luminii s-a aliniat în serie cu lumina pală a neoanelor din celulele de detenţie. Pac-pac şi i s-a ars siguranţa. Că a călcat pe cine nu trebuie pe bec sau că a umblat la vreun buton mai sensibil, rămâne de văzut.
Cert este că modul haiducesc în care Becali a dorit să-şi facă dreptate, reacţia întârziată a autorităţilor, dar şi modul în care a fost întocmită motivaţia de a-l menţinere în arest preventiv a judecătorilor, vor capta multă vreme atenţia prostimii, şi nu numai, stând la baza a noi dispute şi născând noi şi noi controverse.
Unii spun că punerea în arest a latifundiarului de Pipera este o manevră de distragere a atenţiei în prejma alegerilor; alţii spun că totul este o înscenare, uneltită de comun acord cu acuzatul Becali, pentru a mai pompa puţin în capitalul de imagine, în ultima vreme puternic dezumflat, a liderului penegist; sunt şi persoane care consideră că arestarea lui Becali este un abuz odios, la fel cum sunt şi persoane care susţin că justiţia a procedat absolut corect prin arestarea sa. Ideea e că, indiferent dacă adevărul şerpuieşte printre supoziţiile de mai sus ori se doseşte în cu totul altă parte, justiţia română ne-a confiscat, pentru cel puţin 29 de zile, bufonul. Este ca şi cum, din atâtea perechi de aşi în ale driblării justiţiei, procurorii au tras tocmai Popa Prostu’.
Dacă pentru justiţia chioară şi anemică, ce supraveghează litera legii pe plaiurile româneşti, toată tărăşenia asta nu este decât o nouă acţiune de tipul „yes, Sir”, pentru personajul principal al acestei povestiri, George Becali, reculul acţiunilor aţintite împotriva sa, deja a început să-l scoată în evidenţă într-o lumină vizibil favorabilă. E limpede că oamenii fraternizează cu “eroii” ajunşi victime ale autorităţilor, pentru că au avut curajul/tupeul de a-şi face singuri dreptate. Iar, cu fiecare zi ce trece şi-l găseşte în postura de victimă, nimbul lui Becali creşte încet, încet în intensitate. Dacă până acum “spinteca” duşmanii cu sabia precum Mihai Viteazu, după acest episod, Becali se va lua de mustăţi şi cu Iancu Jianu.
Insă, odată ce aura sa capătă iarăşi contur, se intensifică şi gradul de naivitate. Nu mai departe de zilele trecute, când deja se afla în arestul poliţiei, Becali a acceptat să candideze la alegerile europarlamentare pe listele PRM-ului. Altruistul Gigi împarte până şi din capitalul său de imagine închegat în jurul acestui eveniment, precum mămăliga în jurul brânzei din bulzul ciobănesc. Păi dacă actuala coaliţie de guvernare dintre PD-L şi PSD s-a constituit în jurul unui singur numitor comun, care este banul (e normal să poţi avea mai multe specii de şoareci pe aceeaşi bucată de caşcaval), o alianţă dintre PRM si PNG este cu totul şi cu totul inedită. Nu de alta, dar e mult mai greu să ai doi mari lideri la o singură tribună.

Nu peste mult timp (c-or fi zile, luni sau ani, om vedea), Gigi va simţi iarăşi mirosul de bălegar al mioarelor sale. Până atunci, îl Paşte închisoarea. Până atunci, Providenţa l-a pus la încercare. Mai e puţin şi Gigi va părăsi triumfător locul care i-a ţinut prizonier trupul, dar nu şi mintea, pe calul său negru, Maybach, aidoma unui mesager biblic adulat de mulţime, cu sabia dreptăţii strălucindă mai ceva ca nocturna din Ghencea.

Camera cu gratii a deputaţilor

Deşi era în arest sub acuzaţia de trafic de influenţă, alegerile proaspăt încheiate au facut posibil ca un candidat PNL din judeţul Cluj să se procopsească cu un mandat de parlamentar. Prima veste bună pe săptămâna asta. Oameni buni, avem în sfârşit un parlamentar în închisoare!

N-am idee care a fost pledoaria avocatului ce-l repreprezină pe noul nostru demnitar până mai săptămâna trecută, dar bănuiesc că la următoarea înfăţişare apărarea va invoca negreşit, cum e şi de aşteptat, încălcarea imunităţii parlamentare. Iar în cazul în care procesul va tergiversa, statul ar trebui să îi pună la dispoziţie demnitarului mijloace prin care acesta ar putea să-şi exercite atribuţiile de parlamentar, din biroul zăbrelit. Cel puţin până la următoarele alegeri parlamentare. Asta doar dacă nu va fi ales între timp de deţinuţi drept directorul închisorii.