Senzaţionalul care te cutremură

asfalt1Ce se întâmplă… Aseară, după ce am citit în spusa pe fugă a lui Robert că Nikita vrea să se cureţe apelând la o sticlă de clor înălbitor, o curiozitate – să-i zicem în cel mai otevist mod – premonitorie, m-a făcut să arunc o privire pe canalul cu pricina. Şi nu mare mi-a fost mirarea când am urmărit o serie de imagini care o prezentau pe masiva blondă trântindu-se într-un gest disperat în mijlocul străzii, ameninţând că se auto-ucide.
Ce este mai interesant e că nu la puţin timp după ce masa ambulantă de şuncă, marcată cu numele de Nikita, s-a trântit în plină stradă, fotoliul în care eram înfipt a început să vibreze şi la scurt timp întreaga sufragerie a început să se clatine. Şi nu era de la alcool…
Până să realizez că tocmai se întâmplă un cutremur, o fracţiune de secundă m-am gândit că unda de şoc iscată în urma impactului dintre meteoritul blond şi asfalt s-a făcut simţită şi în Pantelimon. Lucru care s-a dovedit a fi fals, deoarece imaginile de la 0TV nu erau în direct. Acestea fuseseră trase o idee mai devreme, iar trepidaţiile produse de fiecare dublă în parte au fost înregistrate de INCDFP drept mişcări seismice cu o magnitudine mai mică, care au precedat cutremurul de sâmbătă seară.

Tahicardie urbană

Soarele scuipă flăcări în intersecţie. E praf peste tot. Traficul se îneacă şi tuşeşte sec. Îi ies numai maşini din gât. Simte că se sufocă. Asfaltul e de-o indolenţă crasă; stă să îl calce toată lumea în picioare. Parcă e moleşit, parcă e lipsit de vlagă. Cred că are deja temperatură. Dar termometrul din intersecţie nu indică bine. E prea mult. Sunt prea multe grade. Ar trebui să fie mort până acum. Să cheme cineva un doctor, vă rog.

O sirenă montată pe o capsulă de ampicilină, ce goneşte în josul unei artere, străpunge adânc zgomotul de motoare şi claxoane ce se întinde nepăsător şi lasciv între blocuri. Nu ştiu de ce dracu’ nu i-o fi curgând sânge, că doar e zgomot, nu?! Cred că e o infecţie mai spre centru. Trebuie tratată. Asfaltul e nevoie să mai aştepte. Iară nu se uită nimeni la el. Poate doar câteva priviri pierdute. De când îl stiu, numai pe drumuri stă. Cum o fi rezistând?

Pulsul oraşului se accelerează. Traficul devine infernal. Unde s-or grăbi toţi? E cald rău. Şi nu văd nici un cort unde să se distribuie gratuit ploaie. Măcar câteva picături. Fără o hidratare corespunzătoare nu răzbaţi, e limpede.

Pulsul oraşului e din ce în ce mai neregulat. La radio zic că unele artere principale sunt deja blocate. Iară nu pot înţelege anatomia oraşului. Cum să ai artere principale blocate şi încă să respiri?! Câte inimi are un oraş? Şi de ce, mă rog, aleile nu se numesc vene? Ce oraş e ăsta?

Să se întindă puţin, o să-şi revină…