Ţara arde şi babele îngenunchează

   Iată că, în prag de protest naţional al sindicatelor şi al votului pentru moţiunea de cenzură, turma de enoriaşi mioritici a pornit către băloşirea moaştelor sfinţilor crucii lu’ Dumnez… Mă iertaţi. Spuneam că înainte cu o zi de blocarea capitalei de către necredincioşii în sfinţii din Guvern , s-a făcut o repetiţie prin blocarea centrului de către credincioşii în sfinţii din biserică.

   Ca în fiecare an, sărmanii, atât cu duhul, cât şi cu buzunarul, se aşează cu miile la cozi pentru a cere unei entităţi, care sălăşluieşte doar în capul lor, tot ceea ce viaţa şi propriile forţe nu le pot oferi. De la copii aduşi fără voia lor, până la bătrâne care abia pot urca două trepte, românii ajung chiar şi la îmbrânceli penibile doar să lingă un pic moaştele vreunui personaj monden decedat al lumii bisericeşti.

    Evident, conform specificului local, unde e aglomeraţie, e loc de scos ceva bani. Iar la o adunare de acest gen, trebuie bătut fierul pe partea religioasă. Ca atare, în zonă s-au instalat vânzătorii de acareturi dumnezeieşti, în numele Domnului, normal. Răsfoind presa celor cu mintea odihnită, am aflat noutăţile acestui sezon de moaşte, în materie de iconiţe, icoane, cruci, cruciuliţe, piuliţe, şuruburi sfinţite etc. Aşadar, enoriaşii datori la întreţinere şi cu mâncare doar pentru jumătate de lună, au putut achiziţiona fericiţi (şi în numele Bărbosului Suprem, normal) icoane-veioză, icoane şi cruci cu leduri, cruci fosforescente, cristale gravate cu laser şi multe alte simboluri religioase tehnologizate. N-am auzit, în schimb, să fie de vânzare batmani în miniatură (să şi-i agaţe taximetriştii cu parbrizul îndoit de cruciuliţe, pe post de preoţi de pluş) sau apă sfinţită la pachet cu vin (alb demisec) sfinţit, adică un fel de baterie sfinţită.

    Pe lângă asta, am aflat cum diverşi credincioşi au venit să se milogească în faţa oaselor sfinte, pentru a li se împlini diverse fantezii. După cum vedeţi în imaginea de mai jos (sursa Libertatea) tânărul student Costi, un om nefericit de altfel, a venit să se plângă de faptul că ia doar note mici iar rugămintea sa a fost să ia note mari la examene (o logică de fier, nu?). Atât de nefericit este Costi din cauza asta încât a atins moaştele cu carnetul de student (!). Specialiştii redacţiei sunt convinşi că tânărul Costi poate lua note mari dacă ar deschide un pic cursurile şi ar învăţa.

   Poate n-ar fi o idee chiar aşa rea, până la urmă, ca lucrurile să funcţioneze atât de simplu. Luând exemplul tânărului care speră să-şi rezolve problema notelor mici doar atingând moaştele cu carnetul de note, să ne gândim cum şi-ar putea rezolva enoriaşii problemele cu hemoroizii, problemele cu erecţia sau problemele cu tractul intestinal, atingând osemintele cu ce cred dumnealor de cuviinţă. Cei care au probleme cu capul am văzut eu că speră să rezolve afecţiunea ating moaştele cu buzele.

 

moaste

Becali în biserică

Gigi Becali în biserică. La un moment dat se aude o voce:
-Gigi, Gigi!
-Cine-i? întreabă Becali.
-Sînt eu, Iisus!  scoate-mi cuiul de la mîna dreaptă!
Becali se conformează. După un timp, se aude iarăşi vocea:
-Gigi, scoate-mi, te rog, şi cuiul de la mîna stîngă!
Becali se conformează din nou şi îi scoate şi cuiul de la mîna stîngă.  În acel moment, Iisus strigă bătînd din palme:
-Pleacă din Ghencea! Becali, pleacă din Ghencea!

Serviciu pentru iertarea păcatelor. Varianta virtuală.

Deunăzi, cum stăteam eu şi îmi deplângeam condiţia de oaie rătăcită lăsată pradă păcatelor lumeşti, ce dau târcoale din ce în ce mai mult acestor vremuri desfrânate semănând făcătura Diavolului, un sentiment de pietate mi-a străfulgerat condiţia de păcătos în plină expansiune.

Şi ca un îndărătnic ce alege întotdeauna calea cea mai scurtă şi mai simplă, am pornind în peregrinaj,  doar cu un maus jerpelit şi o tastatură prăfuită, către templul virtual al BOR-ului, via Internet Explorer.

Şi ajuns acolo, am început să bat cu mausul pe la toate linkurile. Şi se făcea că după ce ele s-au deschis şi m-au primit întru paginile lor, gânditu-m-am eu că mare lucru le lipseşte. Carele lucru era locul, ungherul de spovedanie. Şi mai apoi, zisu-mi-am:

Păi n-ar fi mai echitabil, băi nene, pentru toată suflarea evlavioasă, dacă enoriaşii tot nu îşi găsesc timp să treacă pe la biserică să se spovedească, să se înfiinţeze un asemenea serviciu on-line? Dacă există această posibilitate, de ce să nu se profite de ea? De ce să nu ne adaptăm timpurilor? Înalt Prea Sfinţiile lor nu se gândesc puţin la cum se simte păcătosul de rând când ştie că nu a apucat să-şi reseteze păcatele pe anul în curs, în condiţiile în care mai are atâtea păcate de săvârşit pe viitor?

Aşa, odată pus la punct serviciul ăsta, îţi faci frumos un cont, plăteşti o taxă de un pol prin PayPal pentru un abonament anual şi poţi avea acces la acest serviciu 24 de ore din 24, din orice loc de pe planetă. Şi cum te mustră conştiinţa, te-ai logat imediat şi începi să te destăinui spăşit feţei bisericeşti din spatele monitorului. Apoi, după ce respectivul îţi examinează situaţia, îţi încadrează profilul conform unei grile predefinite, şi îţi trimite prin e-mail ce instrucţiuni trebuie să urmezi pentru a fi absolvit de păcate.

Sau dacă nu se poate cu serviciul de spovedanie on-line, măcar să pună la dispoziţie pe site un formular cu un test fulger, care să-ţi indice, cât de cât, acolo, indicele de păcătoşenie. Păi ce naiba, oameni suntem…

Intransigenţă creştinească

Câţi dintre voi ştiu cine este Aniela? Dacă vă gândiţi că este o pipiţă nou lansată în şoubiz de tunul unui milionar grijuliu sau vreo gospodină care a câştigat mai ştiu eu ce concurs cu premii, vă înşelaţi. Aniela, este prima telenoveală românească ce l-a sărit de la bun început pe Cabral  din schemă. Iar asta, nu pentru că micuţul n-ar avea îndeajuns har actoricesc, ci pentru că noua producţie Media Pro se vrea a fi prima telenovelă de epocă produsă de nişte români pentru nişte alţi români.

Şi cum la inedita producţie se lucrează de zor iar Studiourile Media Pro nu pot reproduce chiar toate decorurile, zilele trecute a fost nevoie ca echipa de producţie să ceară consimţământul Patriarhiei pentru a filma o scenă într-o biserică din Moldova. Până acum, nimic mai banal. Dar, cum îi prinde bine oricărei telenovele, apare imediat şi elementul surpriză. Presa (Revista Star) răsuflă că cel mai fericitul Daniel al României a refuzat categoric această idee pe motivul că protagonista scenelor din biserica cu pricina, respectiv Nicoleta Luciu, o diavoliţă ţâţoasă care şi-a arătat de prea multe ori sânii în public, a ajuns acum să păşească pragul unui lăcaş sfânt pentru a se da drept călugăriţă.

Adică de ce n-ar putea o femeie care şi-a arătat ţâţele în public să intre într-o biserică îmbrăcată cu straie de măicuţă? S-ar şuşoti toţi sfinţii de pe pereţi? S-ar înfuria toţi arhanghelii? Ar face criză de apoplexie baba de la lumânări? S-ar înfoia diaconul? Ar intra în fibrilaţie ţarcovnicul? S-ar oripila parohia? De ce n-ar tolera Biserica aşa ceva şi în fond de ce ar fi nevoie de o asemenea reacţie intransigentă din partea reprezentantului unei Biserici care ar trebui să insiste pe căinţă şi nu pe stigmatizare? Genul ăsta de abordare se cam bate cap în cap cu învăţăturile despre care a tot vorbit băiatu’ lu’ şefu’-ăl mare.

Stai şi te gândeşti de unde atâta ură din partea celei mai zâmbăreţe feţe bisericeşti. Ori preasfinţitului îi priesc posturile de despot medieval ori nu-şi mai poate stăvili fetişurile cu călugăriţe nebunatice. Din două, ambele sau nici una.

ÎPS, au comis-o din nou!

Cică ÎPS Teodosie este cercetat penal pentru luare de mită si complicitate la fals intelectual.

Sunt curios câte mătănii va fi nevoit să execute ÎPS în persoană, asta în cazul în care va fi găsit vinovat, dacă o faţă bisericească alocă în medie câte zece serii a câte zece în fiecare dimineaţă, timp de zece zile, pentru un păcat de genul nu mi-am ascultat părinţii sau mi-am ciupit colega de fund?

Credincios pentru o zi

Statisticile spun că, în România, aproape 90% din popor are încredere în cele bisericesti. Acest lucru se poate observa privind stoicismul cu care mulţimile înfruntă oboseala şi temperaturile de afară, aşteptând să atingă moaştele vreunui sfânt sau vreunei sfinte.Pioşenia devine o stare prioritară şi generală. Ştergerea listei de păcate este determinantă pentru a sacrifica ore întregi la călcatul în picioare. Transa colectivă îşi aşteaptă clientela, promiţând duhovnic iertare. Vom fi mai buni, vom respecta poruncile. Dumnezeu ne iartă, ne ajută.

A doua zi vânzătoarea de cartofi se întoarce la galantar, măsluind kilogramele. Şoferul de taxi revine în cursă, înjurând de toţi sfinţii. Muncitorul se întoarce pe şantier, furând material şi timp de lucru. Politicianul înşeală mai departe. Lista păcătoasă îşi primeşte umplutura, aşteptând următorul sfânt. Atunci vom fi mai buni, vom respecta poruncile. Uneori, nici atunci.

AkaTrist

In genere, modernitatea rupe puntile sinelui catre divinitate si toarna asfalt peste potecile ce inca mai razbat prin zumzetul urban in cate-o oaza de liniste spirituala. Este un compromis pe care omul l-a facut atunci cand si-a asumat evolutia. “Intalnirile” cu Dumnezeu, fie ca e al lor sau numai al tau, se consuma din ce in ce mai sporadic.

Nu stiu ce faceati voi duminica trecuta – 25 mai – la ora 15:00, dar eu imi dadui seama ca am dat un mare rateu. Nu, n-am ratat nici un concert in aer liber cu acorduri de rock electoral sau vreo lansare de carte cu cafea fara zahar si piscoturi moca. Si n-a fost nici o noua impleticire revolutionara de genunchi a lui Banica Jr. in vreun show tv pe care l-am ratat sau sa zic ca e vorba de biletul de la loto cu numere infrangatoare pe care l-am uitat in camasa proaspat apretata.

Motivul e cu totul altul. Motivul e ca nu am apucat sa-mi depun cererea de implinire si de fericire si de mantuire cu ocazia unui eveniment unic si anume “marea inaugurare a Catedralei Credintei”.

Pliantul, hartie ecleziastica de stergere a pacatelor, se desfasura pe patru pagini de o foarte buna calitate grafica si jongla, in esenta, cu cam acelasi tip de mesaj de care o parohie are nevoie cand vrea sa-si incrementeze numarul de enoriasi. Mie mi-a sarit in ochi, zguduindu-mi intreg echilibrul microcosmosului interior, doar formularul tip caruia i-am facut si-o poza de proasta calitate in ordinea bitilor de mai jos:

Unu la scris de mana: de ce nu are rubrica cu semnatura si data? De unde stie Domnul cine a intocmit cererea si daca aceasta este expirata sau nu. Doi la scris din tastatura: se pot completa astfel de formulare si on-line? Trei: cum se rezolva conflictele de genul: vecinul zice sa-i traiasca capra o suta de ani, iar eu zic sa-i moara exact capra aia cat mai curand posibil? Cine are intaietate? Cel care a scris primul sau cel care e mai persuasiv in cele scrise? Sau se ia dupa golaveraj?

Oricum, presupun ca daca nu contrabalansezi cererea cu o mica suma de bani, cu cat mai mare cu atat mai convingatoare, divinitatea nici nu se va sinchisi sa-ti citeasca doleantele. Toata desartaciunea mea s-a cristalizat in nari, motiv pentru care oaia ratacita din mine n-a gasit nici de data asta turma. Numai oameni rai, oameni buni!

Cine nu are bani, sa-si cumpere!

Anul asta m-am hotarat. Vreau sa devin milionar in dolari. Un milionar in dolari cu bani, cu multi bani… Fara grija zilei de maine, dar cu grija zilei de ieri (adica sa ma intreb in fiecare dimineata ce am facut ieri rupt de beat toata ziua). Sunt dispus sa urmez cursuri sa obtin calificarea de milionar in dolari.

Independent de decizia asta a mea, intamplarea a facut sa pun mana pe o hartie care aducea foarte mult cu o bancnota euro. Mi-a sarit in ochi, ce-i drept, pentru ca eu nu obisnuiesc sa las valuta la vedere. Mult mai sigur e sa o depui in banci sub forma de rata lunara.

Dupa ce am numarat zerourile, care erau sase le numar, m-am gandit ca daca s-ar introduce o astfel de bancnota in circuitul monetar din Romania, prima  ar fi surprinsa la un chiosc de ziare din mall cand Adi Minune, ramas fara marunt, ar vrea sa-si cumpere ziarul.

Am intors hartia pe cealalta parte si… ce sa vezi?! O intrebare de un milion de euro: “Vei merge tu in cer?”. Poftim!? Ce inseamna asta? Oferta promotionala la Blue Air? Se cauta Jack pentru escaladarea vrejului de fasole? Nu mai inteleg nimic… acum avem si excursii in rai la super-oferta? Dumnezeule, cum dracului vine treaba!?

Apoi urmeaza un test rapid pe care eu personal l-am picat cu brio. Punctajul acumulat ma incadreaza in profilul vinovatului mincinos, hot si hulitor. Prea curvar asa… nu sunt.

O propaganda religioasa pangarita in toate gaurile zerourilor din milionul de euro. Dar trebuie sa recunosc ca ideea cu euroii e bine aleasa. La mine a functionat si mi-a atras atentia. Totusi, oamenii care au nascocit fituica asta la ce Doamne Doamne s-or inchina? E cumva o noua optica in promovarea pioseniei, una vazuta prin ochiul dracului?

Bine ca nu au vrut sa atraga atentia  punand textul pe dosul unui aparent calendar cu o femeie despuiata sau, mai simplu, printr-o scena in care Papa isi face ultima rugaciune pe esafod inainte sa fie ghilotinat dupa ce a intretinut relatii intime cu o virgina mulatra lesbiana. Sincer, nu mare mi-ar fi fost mirarea daca textul s-ar fi incheiat cu o concluzie in genul: “Hai bai oameni buni, cum dracu’ sa nu credeti in Dumnezeu?!”.