Reforma statului capră
Există voci din corul optimiştilor care afirmă pe tonuri înalte cum că tăierea macaroanei bugetarilor este o primă măsură a vastului şi atât de necesarului program de reformare a statului pe care PDL-ul s-a angajat de atâţia ani să îl implementeze. De ce a fost oare nevoie să se ajungă cu cuţitul la os ca asemenea măsuri să se pună în practică? Răspunsul vine scurt şi la obiect: ei au vrut dar nu au fost lăsaţi să o facă.
Deunăzi, la aproape şase luni de la încheierea alegerilor prezidenţiale, după îndelungi analize ale experţilor cabinetului Boc, s-a stabilit că a sosit timpul. Doar coincidenţa a făcut ca momentul de maximă responsabilitate să se suprapună cu vizita reprezentanţilor FMI.
Să fi avut pretenţia ca aceste măsuri să se fi luat în plină campanie electorală ar fi fost total nerealist. Orice cetăţean cu un dram de lucididate e conştient de acest lucru. Cât despre demararea aşa-zisei reforme a statului în ca şi inexistenta perioadă de coexistenţă guvernamentală a PDL-ului cu mult huliţii pesedişti închegată la finele lui 2008, nici nu se pune problema. Cum să ai mână liberă când ai comunişti drept parteneri de guvernare!? Să nu ne mai aducem aminte de cei patru ani irosiţi de neascultătorul Tăriceanu. Patru ani?! Vă daţi seama câte lucruri bune s-ar fi putut face în patru ani de un guvern marca Boc?
Şi în plus, situaţia economică precară a României nu s-a acutizat doar pe fondul crizei mondiale sau a slabei gestionări a situaţiei. Există mult mai multe cauze, mult mai multe nuanţate care au făcut ca până şi bine-intenţionaţii oameni ai preşedintelui să nu poată preîntâmpina acest impas economic. Aici nu trebuie uitată nici contribuţia Guvernului Năstase în timpul căruia s-a furat în haită ca în codru. Să ne aducem aminte şi de Ion Iliescu şi incursiunile minerilor cu trenul, pe bani publici, la Bucureşti. Păi dacă domnul Băsescu ar fi fost ministrul Transporturilor în acea perioadă tulbure (nu că n-ar fi fost) şi-ar fi ştiut el ce vremuri îl aşteaptă în cel de-al doilea mandat, n-ar fi cerut el să se taie bilet dus-întors fiecărui justiţiar subteran în parte ca să pună banii la buget? De vină e şi Ceauşescu cu împrumuturile lui care au dus ţara în sărăcie. De vină sunt ruşii că nu ne-au înapoiat tezaurul. Să nu mai vorbim de influenţa nefastă a trioului Horea, Cloşca şi Crişan care au băgat zâzanie între ţărani. La fel şi turcii care ne-au secătuit vistieria cu fiecare dintre tributurile exagerate pe care le pretindeau. Nu trebuie să omitem nici influenţa nefasta pe care au avut-o triburile migratoare, în special pecenegii, asupra situaţiei economiei actuale a României, triburi care rulau galbeni neimpozabili şi distrăgeau oamenii de la muncă tot foindu-se prin ţinut.
Aşadar, dacă cineva afirmă că aceste măsuri drastice s-au luat într-un context economic la care s-a ajuns cu precădere din cauza guvernării PDL, înseamnă că acelui cineva chiar îi scapă the big picture-ul.
Vulcanul arde şi Boc se scarpină
Se pare că norul de cenuşă vulcanică nu a afectat doar traficul aerian ci şi capul primului ministru român, aflat peste pătura de nori de altitudine înaltă. Pentru că ţara merge ca pe roate, economia duduie, kilometrii de autostradă se construiesc cât ai spune „boc” şi pentru că România a atins cel mai înalt nivel de trai din toată Europa, domnul Emil a început să se intereseze de probleme globale, care ar putea să ajute omenirea într-un fel sau altul. Mai mult în altul.
În recenta şedinţă de guvern, micimea sa a pus o întrebare care i-ar fi făcut să roşească pe toţi capii din G8, că de ce nu s-au gândit ei la asta… Observând, chiar şi de la nivelul său, că zilele acestea avioanele nu au mai zburat cum o făceau săptămâna trecută, de exemplu (a citit după aceea în presă că a venit norul ăl mare de cenuşă), domnul prim-ministru a scos din profunzimea materiei sale cenuşii o înşiruire de cuvinte, corecte semantic dar incorecte pentru poziţia sa şi secolul în care ne aflăm: de ce tancurile în Irak poa’ să meargă prin nisip, dom’le, de ce, de ce? Un răspuns inteligent ar fi fost: de ce nu? Şi domnia sa continuă: da’ de ce tancurile poa’ să meargă în Irak prin nisip şi avioanele nu poa’ să zboare prin norul de cenuşă vulcanică? Aaa? Păi, vedeţi, trebuie găsite soluţii să se remedieze această problemă, să nu mai sufere omenirea atât! Atâââât!
Îi sugerăm domnului Boc să trimită nişte reclamaţii pe la Boeing, Airbus, Grippen sau pe la alţi fabricanţi de zburătoare mecanice şi să le atragă atenţia că dacă tancurile pot s-o facă, ar fi cazul s-o facă şi avioanele. Pula mea, să nu mai stea toată ziua şi să scoată biluţe din nas…
Mic la stat, mare la luat
În timpul unei declaraţii în care acuza Antena 3 şi Realitatea TV că dezinformează, premierul Emil Boc a luat din mână microfonul reporterului Realitatea TV.
Dacă a ajuns să facă una ca asta, am putea spune că domnul Emil Boc a fost într-adevăr la mare înălţime.
Un mărţişor de coşmar
Ţrrrr!
-Da!
-Băh, ce-mi place afară!
-Să trăiţi, de ce? Că e frig…
-Băh, Boc, tu nu ştii să apreciezi nimic. Ce dacă-i frig ? Înseamnă că merge vinul fiert ca uns, băh, hă, hă, hă !
-Da, aşa e. Dar eu prefer sucul de portocale. Şi pe frig nu-l pot bea.
-Boc, tu arăţi ca o portocală, hă, hă!
-Da, să trăiţi…
-Băh, şi ştii de ce mai îmi place afară?
-Nu, de ce ?
-Pentru că oricât de frig ar fi, tu tot pitic rămâi, hă, hă, hă !
-Hi, hi…
-Hai că eşti simpatic. Băh, Boc, fii atent ce-am făcut…
-Ce, ce ?
-Stai, mă, că-ţi spun.
-Când, când ?
-Boc, te pleznesc !
-Mă iertaţi…
-Aşa… Fii atent, am fost să cumpăr mărţişoare pentru duduile din familie.
-Aşa…
-Taci, mă!… Şi mă gândeam eu că lu’ aia mică nu-i mai iau nimic, oricum nu înţelege ea ce-i cu şnurul ăla roşu cu alb.
-Îhî…
-Lu’ aia mare îi iau mai bine o sticlă de ceva, mă înţelegi… E fata lu’ tata, băh, Boc, hă, hă, hă!
-Hi, hi!
-Şi lu’ nevastă-mea am zis că mai bine îi cumpăr un buchet de flori, ceva, să fiu galant, mă-nţelegi…
-Foarte frumos!
-Mai taci, băh! Nu e nimic frumos. Că am ajuns în târg să iau mărţişoare şi ce crezi c-am văzut?
-Păi, cu i-aţi mai luat, că parcă v-aţi hotărât la altceva…
-Piticule, un marinar rămâne un marinar. Există porturi în care mai descarci marfă din când în când, pricepi ?
-Nu.
-Eşti prost, băh ! Trebuia să mai iau un mărţişor pentru cineva, da ?
-Da, să trăiţi !
-Şi m-am speriat, băh, Boc ! Eu, bătrân lup de mare, trecut prin valuri, furtuni, dispute politice, m-am speriat!
-De ce?
-Un adevărat coşmar, Boc… Am scurs lacrimi, mi-au tremurat picioarele, m-am panicat, Boc…
-Domnule preşedinte, este în regulă. Sunteţi în siguranţă.
-Băh, Boc, nici nu ştii prin ce clipe am trecut… Nici nu ştii ce am văzut pe tarabe…
-Ce, ce?
-Uite, ţi-am trimis prin MMS, pe telefon.
-Staţi aşa… Gata, am primit. Staţi să văd.
-Zi, băh, Boc…
-Hi, hi, hi, hi!
Clanc!
Glume proaste şi pitici
Ţrrrrr!
-Oh, yes…
-…ăăă, alo..!
-Yeeees…
-Băh, te-ai prostit, ce-ai??
-Sorry sir, but can you speak english?
-Boc, te sparg!
-Sorry?
-Boc!
-Hi, hi, ce-mi place accentul meu!
-Băh, Boc, eşti praf. Uite, m-am enervat şi-o să-l sun pe Geoană să-l întreb unde mai candidează, să fac mişto de el.
-Hi, hi, păi candidează acum la partid…
-Da, băh, ştiu. Omul candidat. Şi pierzător, hă, hă, hă!
-Hi, hi!
-Boc, de ce râzi? Că nici tu nu eşti mai breaz. Râzi de necazul omului?
-Păi…
-Ce păi? Nu-l vezi săracu’ cât se chinuie să facă ceva şi nu-i iese? E şi el un suflet.
-Da, să trăiţi…
-Aşa, Boc! Hă, hă, hă, băh da’ ce repede pui tu botul! Hă, hă, hă, ce credeai, că mi-e milă de Geoană? Hă, hă, hă!
-Păi…
-Piticule, îmi place de tine! Mic şi credul, hă, hă!
-Păi…
-Mai termină cu păi-urile astea. Zi ceva, dacă ai de zis, dacă nu, valea!
-Vă rog, mai îmi spuneţi un banc…?
-Un banc? Hai, băh, Boc, că-ţi spun unul scurt.
-Da, da, mulţumesc, mulţumesc, hi, hi!
-Aşa. Fii atent, Boc. Era un pitic şi intră într-un bar…
-Aşa…
-Taci, măh! Deci, intră piticul într-un bar, se duce la tejghea şi cere de băut. Numai că era atât de pitic încât nu ajungea sus, la barman. Şi striga de jos, ca prostul.
-Ce, ce?
-Să-i dea de băut, normal! Şi tot striga, şi nimeni. Şi atunci, se duce piticul după bar, să vadă ce se întâmplă. Şi când colo, ce să vezi?
-Ce, ce, ce?
-Era preşedintele ţării, băh, cu o pancartă pe care scria „Boc, eşti un mare dobitoc, treci la treabă că te storc!”, hă, hă, hă!
Clanc!
Petreceri în pijamale publice
Premierul Boc le-a recomandat autorităţilor locale s-o lase mai moale cu petrecerile publice în 2010, fiind un an mai greu.
Desigur, domnul Boc se referea să nu le mai facă publice, pentru a nu mai şti toată lumea…
La mulţi ani cu dorinţe
Ţrrrr!
-Da, pardon…
-Ce pardon, băh?
-Mă scuzaţi, e de la Revelion…
-Ce Revelion, băh, Boc? Ţara arde, băh, aşa cum mă arde pe mine gâtul acum de la paharul ăsta…A-propos, stai un pic, hai noroc…
-Da, da…
-Aşa, unde eram?
-Păi, râgâiam eu.
-Cum, băh, în faţa preşedintelui ţării? Nu ţi-e ruşine, piticule?
-Păi, mi-a scăpat, mă iertaţi… Şi oricum nu miroase prin fir, nu?
-Hă, hă, hă! Auzi la el, nu miroase prin fir.. Hai că-mi eşti simpatic. Îmi plac glumele mele spuse de tine, hă, hă!
-Hi, hi…
-Şi ia zi, băh Boc, când nu râgâi, ce ţi-ai propus tu pentru anul ăsta?
-Păi, să facem bugetul, să scoatem ţara din criză, să mai băgăm o taxă, două, să…
-Hai, băh, termină cu prostiile! Eu te-am întrebat pe tine, ce vrei tu, băh, nu ţara! Adică, vrei să mai creşti, vrei să ajungi mai mare, hă, hă, hă!
-Hi, hi, nu vreau să mai cresc. Sunt bine aşa. Ştiţi cum e, mic la stat, mare la sfat!
-Hă, hă, hă! Aoleu, mi se usucă gâtul…Stai aşa, hai noroc…
-Să trăiţi.
-Băh, Boc cel Mare, hă, hă, ţi s-a odihnit mintea serios în vacanţă, băh… Auzi la el, mare la sfat… Preşedintele e mare la sfat, Boc, nu tu! Tu eşti mic la sfat, la stat, la lucrat, la buget, la prohab, la ce vrei tu, băh…
-Păi…
-Hai, băh, că de-aia îmi eşti simpatic. Deci tu nu-ţi doreşti nimic de la noul an…
-Ba da, ba da, staţi aşa. Îmi doresc să îl pocnesc pe prostul ăla de Geoană, că mi-a dat un sms în noaptea de Revelion şi m-a enervat!
-Hă, hă, piticul nervos! Hă, hă! Da’ ce ţi-a zis prostănacul, băh?
-Păi, mi-a scris „La mulţi ani în 2010, marinarul să ţi-o frece”…
-Hă, hă, hă! Păi şi doar de aia te-ai enervat, hai noroc…
-Nu, că eu i-am răspuns că să mi-o frece el şi apoi mi-a scris că „La anul şi la mulţi ani, Boc rămâne papagal”.
-Hă, hă, hă, şi stă pe umăr de marinar, hă, hă, hă! Băh, te-a tăvălit prostănacul!
-Da…
-Lasă, băh, că atunci îmi pun şi eu o dorinţă pentru anul ăsta.
-Ce anume?
-La anul şi la mulţi ani, să rămâi un papagal, hă, hă, hă!
Clanc!
Discuţie inutilă
Ţrrrr! Ţrrrr!
-Alo!
-Ha, prostule!
-Cine-i acolo??
-Prostu’, prostu’, hi, hi!
-Tu eşti prostu’?
-Nu, tu eşti prost! Scot limba la tine, să ştii!
-Ete, na! Ce să spun! Ba tu eşti prost!
-Ba tu!
-Tu eşti, că nu o să ieşi preşedinte, na!
-Ba da! Că aşa mi-a zis mie domnul Iliescu, na!
-Şi ce dacă! Stop pe roşu că nu ieşi preşedinte!
-De unde ştiu eu că ai mâna pe roşu?
-Pentru că aşa zic eu!
-Prostule!
-Nu mai zi aşa! Tu eşti prost! Prostănacule!
-Băi, eu nu sunt prostănac, da? Vezi că te zic!
-Cui mă zici, hi, hi? Şi nici preşedinte n-o să ieşi! O să vezi tu! Şi eu am să fiu iar prim-ministru!
-Ba nu, nu-i adevărat! Eu o să fiu preşedinte şi tu o să pleci la tine la Cluj acolo!
-Şi ce dacă!
-Da, şi să nu mai vii tu aici în Bucureşti, că tu eşti din provincie! Prostule!
-Boule!
-Vaaaaai! Mi-ai zis bou? Eşti spus! Eşti spus!
-Hi, hi! Cui? Că dacă mă enervez te zic lu’ domnu’ Băsescu şi să vezi tu ce păţeşti!
-Ete, na! Nu păţesc nimic că eu sunt acum şi cu restul, da? Sîc!
-Oricum am spus stop pe roşu că nu ieşi preşedinte!
-Şi ce dacă! Sunt mai deştept decât tine pentru că te-am dat jos, prostule, hi, hi!
-Ba nu, că o să mă întorc, fraiere! Pentru că domnul Băsescu o să iasă iar pentru că e cel mai bun, na!
-S-o crezi tu!
-O cred!
-Prostule!
-Prostule!
-Uuuf! Boule, na!
-Bine, lasă că vezi tu!
-Ba o să vezi tu!
-Hai, plimbă ursu’!
-Ete, na! Să-l plimbi tu, piticule!
-Rîrîitule!
-Bondocule!
-Mincinosule!
-Lingăule!
-Ptiu, na! Te-am scuipat!
-Şi ce dacă, nu m-ai atins, hi, hi!
-Lasă că vezi tu!
-Sîc!
-Sîc!
Clanc!
Guvernul Poc II
Guvernul Boc II a picat după ce moţiunea iniţiată de PNL şi UDMR a fost adoptată astăzi în Parlament.
Ajuns cu picioarele pe pământ, domnul Emic Poc a realizat că el a mai picat încă o dată, de data aceasta, de fraier.