Raman cateodata fascinat si in aceasi masura surprins de anul din calendar. Este 2008. Astazi, ieri si tot anul asta. A fost si 2007, a fost si 2006…. aceleasi sentimente m-au incercat. Am strania senzatia ca sunt in viitor. De fapt, sunt momente cand tot ce inseamna an din mileniul trei imi da senzatia ca traiesc un scenariu science fiction. O fractiune de secunda, pana sa trec informatia prin filtrul ratiunii, sunt prezent in viitor.

Am impresia ca robotul de bucatarie se uita urat la mine sau ca o simpla strangere de mana se poate lasa cu urmari grave in ceea ce ma priveste pentru ca cel cu care ma salut are o mana bionica de ultima generatie cu o forta covarsitoare, captusita cu un material clonat din propria-i piele. Ma astept ca la metrou sa dau peste tuneluri stramte care duc catre tabara unor ultimi supravietuitori ai proaspat incheiatului razboi nuclear sau ma astept ca Baraganul sa mai pastreze doar verdele lacustelor, hectare intregi inecandu-se intr-o mare arida. Diminetile fara soare ma duc cu gandul dincolo de troposfera unde stratul de ozon este substituit de un strat protector artificial al carui efect este noaptea permanenta. Cursele pana la gara cu dacia 1300 a lu’ tata imi lasa impresia ca se vor incheia atarizand pe starportul unei colonii interstelare de pe Marte.

Cauza: prea multe filme SF pe video in perioada pubertatii coroborat cu identificarea viitorului apropiat, raportat la acel timp, cu prezentul in desfasurare.

Diagnostic: sindrom VHS posttraumatic.

PS: Ca tot suntem in tema am si eu o intrebare care imi coace in minte de la aparitia primelor cosuri: cum poate prietenul si in acelasi timp camaradul de lupta al liderului rezistentei umane din Terminator 1 sa se intoarca in trecut, s-o fecundeze pe mama amicului lui, respectiv exact liderul, si femeia, neavand ce face, sa-l nasca chiar pe acelasi respectiv lider? Voiaj in timp, voiaj in timp… da’ tot nu se leaga.

Mai jos am schitat o schema a problemei. Orice solutie e binevenita.

Dati-mi o arma si o sa salvez lumea!