Ţigara la televizor

De multe ori mi-am pus întrebarea cum ar trebui construită o reclamă pentru ţigări. Mai clar, care ar trebui să fie mesajul adresat fumătorului de rând astfel încât acesta să-şi schimbe opţiunea mărcii ori să rămână fidel celei pe care deja o apreciază. La o pastă de dinţi e mai clar, se bate şaua pe albire, aromă, rezistenţă, etc dar la ţigări? „Luaţi-le pe astea că-s mai puţin canceroase!” sau „Ţigările noastre vă oferă atâţia ani în plus!”. Mă amuză când văd spoturile pentru pasta de dinţi X şi Y, în care o tanti mai cunoscută între semenii săi poartă o conversaţie cu medicul stomatolog, punând nişte întrebări tâmpe, ca să priceapă tot targetul de clienţi, iar medicul bagă faţa aia de Doctorul Aumădoare şi răspunde crispat că da, pasta aia e cea mai bună soluţie, se transformă într-un sofisticat scut antibacterian şi nici gura nu o să mai pută.

Dar la ţigări, cum o suna o reclamă în genul ăsta? Să vină fumătorul, un personaj celebru, normal, la doctor şi să asculte cuminţel la ce-i spune acesta vis-a-vis de avantajul pe care l-ar avea dacă ar fuma ţigările X.

„-Domnule doctor, este adevărat că dacă sparg pe zi un pachet de X nu fac cancer?

-Da, bineînţeles, pentru că ţigările X nu au fumul încărcat de gudron şi nicotină, aşa cum au ţigările obişnuite iar şansele de a trăi mai mult şi să nu vă pută gura dimineaţa cresc considerabil.

-Vai, senzaţional dar dacă o să horcăi dimineaţa iar meduzele pe care le arunc în chiuvetă îşi schimbă culoarea, ar trebui să-mi fac griji?

-Ooo, nu, pentru că, vedeţi, fumând ţigările X flegma rămâne mereu de un verde-maroniu viu, păstrându-şi în acelaşi timp şi aroma. Schimbările de culoare se datorează altor afecţiuni sau altor acţiuni şi în acest caz trebuie să vă aduceţi aminte ce aţi făcut cu o seară înainte.

-Incredibil, ce bune sunt ţigările X!

-Da, plus că puteţi consuma alcool fără probleme, combinaţia cu acest tutun rafinat va provoca doar gastrită, în niciun caz ulcer. Şi puteţi fuma oricât de mult, nici cancer la plămâni nu veţi face, în cel mai rău caz veţi căpăta o tumoare mică numai după şaptezeci de ani. Aveţi tot timpul să vă bucuraţi de viaţă până atunci!

-M-aţi convins că am făcut alegerea bună. Ţigările X sunt cele mai bune şi le voi recomanda şi copiilor mei. Dar este adevărat că chiar dacă am gura găunoasă, plină de cuiburi de lilieci, fumând aceste ţigări nu o să fac nici cancer bucal iar sexul oral va fi la fel de sigur ca până acum?

-Da, clar. Dar, vai, domnule, faceţi sex oral?

-…ăăă, pardon. Tăiaţi!”.

De aia e mai bine fără ţigări la televizor.

Fără predicat

dsc_1938

  

   Sfârșitul mesajelor nocturne. Raze și ploaie. Plânset interior, tutun, cancer. Miros industrial și sunete cenușii. Ecologie, freamăt, ignoranță. Drum sinusoidal dar sigur. Gânduri, idei și tutun. Cancer. Gloată organizată, zâmbete ironice. Timpul crește. Strigăt interior primit cu palme. Dorință de culoare și pat răcoros. Urlete. Ploaie maro şi indolenţă. Iar tutun? Cancer.

   Linie de cadran. Orizont structurat într-un sens absurd. Drum, imagini, neuroni. Bucurie, sunete, aromă. Gânduri diafane, adunate transparent. Nervi mângâiaţi cu tutun. Cancer? Scene sacadate către noapte. Monstru adormit şi dragoste ascunsă. Dorinţă către soare. Timp obosit şi tutun. Ce urmează?

   Filă nouă. Alături, set de pensule. Munte, floare de colț, nisip. Furtună și râsete. Negru. Negru și gri. Alb. Sudoare, izvor, iubire. Ură și cancer. Cancer. Vulturi, berze, inorogi. Incoerență subtilă. Lumină diafană. Final de foaie. Rază. Sfârșit, cadran, mesaj, ploaie. Ciclu. Până când?