Vasile Blaga, singurul candidat la șefia PD-L, a fost ales președintele partidului. Victoria este cu atât mai surprinzătoare cu cât liderul PD-L a candidat cu șansa a doua.
Vasile Blaga, singurul candidat la șefia PD-L, a fost ales președintele partidului. Victoria este cu atât mai surprinzătoare cu cât liderul PD-L a candidat cu șansa a doua.
Teo Trandafir candidează din partea PD-L pentru un loc de deputat în Colegiul 19 al Capitalei.
În cazul în care va câştiga, probabil că prima sa sarcină va consta în înlocuirea trandafirului din siglă.
Unul dintre cele mai frustrante situaţii pentru o tânără speranţă este atunci când acţiunile sale nici măcar nu apucă – sau apucă foarte puţin – să o propulseze cât de cât pe primele pagini ale ziarelor şi un subiect trăsnet se năzăreşte de nicăieri captând instant prim-planul.
Nici n-a pierdut bine alegerile şi Honorius Prigoană a şi dispărut după firmamentul media. Focul de paie aprins în urma candidaturii micului Prigoană a dispărut cât ai zice Abracadabra înghiţit fiind de mult mai arzătoarele limbi ale flăcării violet.
Trebuie să spun că pe tot parcursul acestei campanii electorale la pachet, deşi l-am urmărit cu maxim dezinteres, ca de altfel marea majoritate a cetăţenilor dornici să uite cât mai repede disputele uzate cu iz electoral, eram aproape ferm convins că micuţul candidează de fapt pentru un post de şef de cămin, în unul din căminele de lux ale capitalei. Costumul strâns până-n gât, freza uşor gelată şi puful îndepărtat de pe faţă în urma rarelor întâlniri cu lama de ras profilau alături de discursul său fad, memorat pe subpuncte, mai degrabă un tânăr ambiţios dornic să ţină sub control frâele administrative ale unui cămin cu mare căutare printre studenţi decât un tânăr politician, ce-i drept de tată gata, ce doreşte să acceadă în înalta sferă a politicii dâmboviţene.
O vorbă din popor spune că un şut în fund e un pas înainte. Bine, cu condiţia să nu crezi că poţi ajunge la destinaţie numai din şpiţuri în cur. Considerând că Prigoană Jr. a avut de învăţat din această experienţă şi având speranţa că va veni o zi când Rosalul va curăţa de obstacole şi traseul său politic, nu ne rămâne decât să-i urăm vlăstarului Honorius mult succes şi o carieră cât mai prodigioasă în politica românescă. Alături de tăticu’, desigur.
Corneliu Vadim Tudor dorește să își anunțe candidatura la prezidențiale pe data de 17 Octombrie dar se plânge că nu are o sală, dând vina pe ipoteticele intervenții ale lui Traian Băsescu.
Îi sugerăm liderului P.R.M., dacă tot își caută o sală, să caute și țiglele de pe casă.
Gigi Becali și-a anunțat astăzi candidatura la postul de președinte al țării.
În cazul în care va câștiga, ne așteptăm ca galeria Stelei să afișeze la meciuri sloganul „Becali, pleacă din țară!”.
Ieri s-a petrecut, cu mare fast, cea de-a treia lansare a candidatului PSD(+PC) la postul de președinte, naivul Mircea Geoană. De ce a treia oară, n-am înțeles. Probabil pentru că primele două dăți nu l-a băgat nimeni în seamă iar Antenele aveau deja spațiul de emisie închiriat și niciun car de transmisie liber. Aceleași fețe, aceleași discursuri, aceleași scursuri, un motiv în plus să-mi blestem condiția de român.
Privind scârbit la ceea ce se petrecea acolo (sado-maso, nu?), mi-au răsărit în creier câteva nelămuriri, la care oricum nu sper să aflu răspuns. De exemplu, în minuțioasele imagini și cadre prezentate de cei de la Antena3 (spre deosebire de alte televiziuni care s-au limitat la a extrage doar esența congresului) am văzut numeroase grupuri de copii (sau adolescenți) care aveau peste 18 ani așa cum sunt eu posesor de labii. Ce căutau ei acolo, erau veniți cu părinții? PSD-ul își formează pepinieră, astfel încât să poată avea susținători peste ani și ani? De asemenea, în hangarul de la Roamero Băneasa, unde s-au ținut cuvântările de rigoare, am văzut numeroși oameni, de toate vârstele, veniți să dea cu un aplauz peste discursurile „greilor” din partid. Iarăși, încă o întrebare mi-a răscolit neuronii: oamenii ăia nu aveau de muncă vineri, la ora 11-12, când au început să se adune? Dacă aveau, și-au luat o zi concediu? Sau fac parte din marea masă a șomerilor pe care PSD își bazează voturile?
Oare cum puteau să privească bătrânii săraci lipiți, prezenți și ei în sală, la discursul lui Năstase, de exemplu? De câte ori nu au fost amăgiți cu fel și fel de promisiuni, inclusiv de cei care țineau în acel moment cuvântări, pensionarii de acolo? Sau bruma de bani (ori kilul de zahăr și ulei care le-a fost dat) sunt motive suficiente pentru a face figurație? Trist și îngrijorător, nu?
Peste toate aceste întrebări, mi-a rămas în cap sloganul propus de PSD-iști, pentru susținerea lui Geoană: „Băsescu, pa!”. Nimic de genul „Geoană, cel mai tare”, „Geoană, președintele potrivit”, „Geoană, votați-l!”, nu, nimic în acest mod. Ideea de bază este înlăturarea lui Băselu, indiferent cine o va face. Ceea ce spune că, iarăși, marioneta denumită prostănac este scoasă la înaintare doar de dragul discursului. Atât timp cât nu mai iese Băsescu, nu contează cine va fi președinte. Legăturile se pot (re)face imediat, doar.
Ţrr!
-Da, să trăiţi.
-Boc, azi nu am chef de glume. Deci nu o să fac mişto de tine. Avem treabă.
-Da, spuneţi…
-Boc, se apropie alegerile şi eu nu ştiu ce-o să fac. Să candidez sau nu?
-Păi, eu zic da, sunteţi cel mai bun…
-Boc, am spus că nu am chef de glume…Chiar aşa, sunt cel mai bun?
-Păi, normal. Dar dacă nu vreţi, nu candidaţi.
-Băh, păi sunt cel mai bun?
-Da.
-Şi atunci de ce să nu candidez? Băh, piticule, ai vreo înţelegere cu prostănacul?
-Nu, vroiam doar…
-Boc, te pleznesc. Ai spus că sunt cel mai bun! De ce îmi spui să nu candidez?
-Aţi înţeles greşit…
-Deci sunt şi prost, ha? Te sparg, fir-ai al naibii de bondoc!
-Vă rog, eu am vrut să spun că…
-Băh, Boc, băh. Dacă mă gândesc mai bine, tu nu prea faci treabă la guvern. Ia să te schimb eu.
-Nu, vă rog…
-Hm. Păi, dacă tot nu candidez…
-Nu, vă rog! Candidaţi, sunteţi cel mai bun! Poporul vă vrea! O să aveţi 80 la sută!
-Boc, nu mă minţi, nu?
-Nu, nu!
-Şi sunt şi amuzant, nu?
-Da, normal…
-Râzi, băh!
-Hi, hi!
Clanc!
Ambiţiile politice ale Oanei Zăvoranu s-au pulverizat subit în aspiraţii artistice cu puţin înainte ca aceasta să fie aruncată în cursa electorală ca şi candidat din partea PRM. Purtătoarea de imagine a partidului teleghidat de Vadim a anunţat că renunţă la candidatura pentru Camera Deputaţilor şi se dedică exclusiv carierei sale artistice.
Nu aş putea defini punctual care anume este cariera artistică a actriţo-cântăreţo-prezentatoarei, dar aş zice că decizia pe care aceasta a luat-o era de aşteptat. Mişcarea în sine mi se pare un mod de a refuza dospit de eleganţă. Ori Oana nu se mai simte aşa de securizată în sânul partidului aşa cum s-ar simţi securistul de Bolcaş în sânul Oanei, ori Oana a căpătat o repugnă profundă faţă de mocirla politică şi de ideea de mahala de cameră în general. Nu de alta dar ea e una din promotoarele mahalalei de studio, în particular. Cum ar putea irosi un asemenea talent?! OTV are nevoie de ea şi pe viitor.
Păcat… Dacă Oana ar fi întrunit un număr suficient de sufragii, am fi avut parte de o nouă premieră în politica românească şi anume prima deputată nevastă de cântăreţ latino din Parlamentul României.