Disputa pentru preşedintele junior

Arealul politic autohton este unul plin de surprize. Mai ales în momentele acestea, când alegerile prezidenţiale sunt la o aruncătură de băţ iar candidaţii, în loc să-şi vadă fiecare de  aruncarea la ţintă, nu mai ştiu cum să şi-l aplice unul altuia pe spinare.

Să luăm spre exemplu ce se hotărâse astăzi între favoriţii la titlul prezidenţial. Carevasăzică, mult aşteptata confruntare electorală care obişnuia să pună toţi candidaţii faţă în faţă, s-ar putea să capete acest scrutin o altă dimensiune. O dimensiune mai restrânsă. Uite-aşa, anul acesta, marea finală s-ar putea disputa doar între primii clasaţi în sondaje (la ora editării, Traian Băsescu îşi anunţase deja absenţa). Şi ca să nu se mai işte chipurile discuţii pe tema defavorizării celorlalţi candidaţi, s-a hotărât şi organizarea unei finale mai mici în care „juniorii” să se confrunte în voie.

Adică exact un fel de mă copii, ia luaţi-vă voi jucăriile şi mergeţi în altă parte de vă jucaţi de-a preşedintele că noi avem aici de discutat lucruri serioase, aşa cum discută oamenii mari.

Făcând abstracţie de nota discriminatorie a acestui demers, e aproape imposibil de omis situaţia penibilă în care sunt aruncaţi candidaţii „de umplutură”. Despre ce-or să discute respectivii acolo? Despre ce-or să facă ei când vor ajunge mari? Despre posibilităţile de accedere în grupa mare? Despre cât de răi sunt oamenii mari? Sau despre cum vor da ei, din puţinul lor de 1%, săracilor?

Ce ştim deja în mod cert, este că peremistul Corneliul Vadim Tudor va pierde iarăşi alegerile, pentru că, nu-i aşa, dumnealui va fi din nou fraudat.

Campanie uzuală de îndobitocire

Doamnelor, domnilor, târfelor din politică, stimat popor, iată că am intrat în acea perioadă a istoriei unui neam când se asfaltează şoselele, se măresc salariile la bugetari, se plătesc pensiile şi se consumă cei mai mulţi scuipaţi pe canalele media. Ca să nu mai menţionăm copacii tăiaţi aiurea pentru confecţionarea de fluturaşi, pliante, programe, invitaţii şi alte bălării mizere ale oricărei campanii electorale…Aşadar, înainte de a vă decide cui daţi votul dumneavoastră, pentru un trai superior celui prezent – normal – vă invităm la o fină analiză a celor 10 (ZECE) candidaţi la funcţia de preşedinte al României (sau a celor zece Românii mai mici), după vorbă, după port.

În ordine alfabetică, dăm cuvântul celor care îşi doresc cu ardoare votul fiecărui român verde:

Antonescu Crin. Popor român, este momentul să dăm un cartonaş roşu preşedintelui jucător, aşa cum spune şi PR-ista mea. Care este tânără, deşteaptă, aşa cum îmi închipui eu poporul. Plus că, nu-i aşa, promovez tinerii, nu ca bolşevicii ăia care se gândesc numai la pensionari. Nu vă supăraţi, alianţa cu ei este de conjunctură, să putem scăpa ţara de mafioţii portocalii. Fiţi deştepţi şi daţi-mi votul. Am relaţii, o să ieftinesc benzina, o să uşurez leasing-urile pentru maşini (şi aici am relaţii). A, şi să nu uit: o să renovez sediul de la universitate, că arată deplorabil. Şi nu e de bun simţ să-l las aşa.

Băsescu Traian: Măi copii, mă mateloţi credincioşi, cine este cel mai bun preşedinte pe care l-a avut România în ultimii douăzeci de ani, cu cele mai mari realizări? Cine este, mă, cel care a dat libertate presei, după ce găo…nemernicii de psd-işti au cenzurat tot? Mă rog, acum sunt pramatiile alea de moguli dar vă promit! Cine e,  mă, spuneţi?…Că vreau să-l aflu şi eu, hă, hă, hă! Daţi-mi votul şi scap eu ţara de ei. Scap ţara de ticăloşi, de ţigani împuţiţi şi de găozari! E o formă de stil, nu vă speriaţi. Şi dacă chiar nu vă placei de pitic, scap ţara şi de el, mă. Aşa cum bucureştenii mi-au dat consiliul, aşa vă cer şi vouă să-mi daţi voturile. Urmaţi autobuzele, dreptatea adică, şi puneţi ştampila pe mine. Hai noroc şi sănătate, aşa să ne-ajute ăl de sus!

Becali Gigi. Băi, George îmi spune mie, nu Gigi. Eu sunt arhanghelul trimis de Dumnezeu să lumineze ţara şi s-o cureţe de buruienile şi hahalerele care au stricat şi au furat tot! Bă, o să vedeţi voi puşcăriile pline când războnicul, adică eu, o să ridice sabia deasupra capului şi o să apăr neamul meu cel românesc! Nici nu e nevoie să mă votaţi că Dumnezeu o să mă ocrotească şi o să mă scoată preşedinte, bă! Hai, luaţi de aici Hai, pac, pac, adunaţi hârtiile astea de 50 şi să trimiteţi pe glob poza cu buletinul şi ştampila!

Cernea Remus. Ştiţi ceva? Eu am 35 de ani şi nu îmi doresc să mă apuce pensia pe aici, prin România. Jos politicienilor, hoţilor, sus tinerii intelectuali. Puneţi mână şi citiţi, învăţaţi ceva, veniţi cu o iniţiativă civică, sădiţi un copac şi daţi-mi un vot. Poate aşa rămân aici şi vă ajut. Hai, no-rock!

Geoană Mircea. Dragii mei, a sosit momentul să dăm ţării ce-i al ţării şi celor de drept să le dăm dreptul. Jos cu nemernicii care au ţinut pensionarii în mizerie şi tinerii fără cultură. E timpul să revină domnul Iliescu, ăăă, să revină PSD-ul în frunte poporului oropsit, să nu uităm că Năstase a fost cel mai bun prim-ministru, să luăm de la bogaţi şi să dăm la săraci, să dăm la toţi locuri de muncă, să îi trecem pe toţi clasa, să fim egali toţi. Mă rog, voi acolo, noi aici…Drag popor, votaţi-mă! E timpul să uităm mineriadele!

Hunor Kelemen. Junius 27 en a Syovetsegi Kepviselok Tanacsa ugy dontott hogy en kepviseljem a magyarsagot a november 22-i allamelnok-valasztason. El fogom mondani, hogy az 1989-ben keydodott atmeneti idoszak ert. Masfajta politikara, egyenes beszdre, vilagos jovokepre van szuksegunk. Votaţime, mă!

Ovidiu Iane. Daţi-mi votul pentru că îl merit. Votaţi ecologist pentru că natura este ultima noastră şansă! Ne vom reîntoarce la  natură, la verde, la aer curat. Promit că inundaţiile nu vor mai fi la fel, voi promova viaţa la cort, în natură, în parcuri, cu surse de energie ecologică, cu mâncare ecologică, cu animale ecologice. Pardon, animalele sunt ecologice, mă rog cele din politica de acum sunt toxice, deci trebuie să scăpăm de ele, deci votaţi-mă. Fiţi ecologici! Să respiraţi bine!

Eduard Manole. Eu sunt convins că forţele oculte care domină de multă vreme România vor fi distruse. Eu deţin secretul dar trebuie să mă ajutaţi. Adică să mă votaţi, noo? Nu vă pot spune mai multe acum pentru că vieţile voastre ar fi în pericol şi apoi oricum va trebui să vă ucid. Nu mai bine mă votaţi, să ne fie tuturor mai uşor?

Oprescu Sorin. Băi, canaliile astea, după ce că mi-au furat maşinile, mi-au furat spitalul, au furat tot, canaliile astea, mai au şi tupeul ordinar să mă oprească să câştig alegerile. Păi, ei nu au văzut că la primărie nu a mers? Ce popor deştept! Şi o să vedeţi voi că nu am glumit cu autostrada aia suspendată dar a fost o strategie bine pusă la punct, trebuie să câştig şi prezidenţialele ca să pot face ceva. Aşa, doar primar, sunt legat de mâini şi de picioare şi păcat, dom’le, de poporul ăsta care suferă, dom’le. Păi e plin de hoţi, dom’le, de aia candidez! Măcar să fim toţi la un loc. Hai, votaţi-mă, fiţi curajoşi! Ne înţelegem noi cumva cu plicul ăla…

Tudor Corneliu Vadim. Domnule, canaliile astea m-au trecut iar ultimul! Ei au impresia că aşa îmi vor închide gura! Este nevoie de mai mult decât morfină, domnilor, să mă opriţi în a vă demasca mizeriile. Popor român, plâng de fiecare dată când candidez…Plâng pentru că Dumnezeu vă orbeşte şi nu alegeţi justiţiarul care poate să dea jos mafia şi să oprească pârjolul naţional. Domnule, o să construiesc puşcării şi îi bag pe toţi acolo! Nu pricepeţi odată că nu sunt nebun şi că eu sunt speranţa neamului? Domnule doctor, mă puteţi da jos acum, vă rog…?

Pe 22 Noiembrie se votează. La revedere, Terra!

Vin ai nostri, pleaca-ai nostri, noi ramanem tot ca prostii

Campania electorala pentru alegerile locale este in plina desfasurare. Si e inceputa de ceva zile bune, daca nu ma insel.

Emisiuni cu multe cronometre pe TV, afise electorale pe toti stalpii, pe toate panourile si pe majoritatea blocurilor strategic situate, corturi de toate culorile politice impanzesc orasul, pliante cu “solutii la minut” inmanate de oameni pe-al caror rictus se plictiseste insusi sictirul. Promisiuni, promisiuni, promisiuni…

A inceput un alt spectacol gratuit care o sa ne coste alti patru ani. Circul e din nou in oras…

Cand iau contact direct cu politicul ma scapa interesul in pantaloni. Mi-e repugna. E prima sesiune de alegeri, de cand mi-a mijit dreptul la vot, care ma lasa indiferent. Simtul meu civic se ingramadeste undeva intr-un sertar al mintii in acelasi registru cu durerile de cap si greturile matinale.

Cu totii au o verticalitate morala de li se falfaie, perfect paralel cu problemele de la sol, stindardul. Toti pledeaza in victime. Avem parte doar de oameni politici integri victime ale jocurilor de culise.

Mi-e greata, iarasi. Ma napadeste paloarea. Anul asta cred ca n-o sa am nici o culoare politica in obraji.