Candidatură în ritmuri de samba

După cum se ştie, sâmbăta aceasta stânga românească îşi alege liderul. După ce-am avut Năstase, n-am mai avut Năstase, am avut Mitrea, nu se ştie dacă mai avem Mitrea, intrat în cursă Ponta şi tot aşa, o nouă candidatură dă culoare cursei pentru şefia PSD. Aflat în Brazilia la un simpozion pe teme de integrare – integrare a paşilor de samba în dansurile populare dobrogene, desigur – Radu Mazăre n-a mai suportat să stea cu mâinile din sânul partenerelor de dans şi s-a hotărât să candideze şi el.

Cum s-a întâmplat de fapt…

După mai multe nopţi albe petrecute în compania lui Coca, Ina şi alte reprezentante ale sexului frumos, foarte sumar îmbrăcate şi dichisite cu tot felul de pene multicolore, şucărit că sacoul său înflorat nu se distinge în marea pestriţă a carnavalului, Radu Mazăre se ondula energic, vrăjit de ritmurile latine ale muzicii, pe carul alegoric al prietenilor săi de la Şcoala de Samba „Vai Vai”.

Şi cum dansa el de zor cu gândul la ce măsuri administrative ar mai trebui adoptate la primăria Constanţa, primeşte un SMS de la Nicuşor, Constantinescu Nicuşor: retras Năstase, posibil retras Mitrea, intrat în cursă Ponta. Înscrierile continuă. În secunda doi, avea deja stabilită legătura cu ţara, zbierând în telefon: păi frrrăţioarrre, dacă ăştia sunt aşa de nehotărrrâţi, intrrru şi eu în currrsă. Nicuşorrr, ia du-te tu, tăticu, la ăştia la Bucurrreşti şi depune-mi dosarrru. Stai aşa să terrrmin aici, că îmi pun berrreta rrroşie şi uniforrrma militarrră şi vin şi io imediat. Le arrrăt io la ăştia rrrevoluţie.

Apoi a închis enervat telefonul, a înşfăcat o creolă de şolduri, şi-a calibrat paşii şi şi-a dat din nou drumul la dans.

Oprescu, fraierii și sistemul

    Un articol de primă pagină din ziarul vârf de lance al motanului Felix îl declară pe Sorin Oprescu omul anului 2008. Sunt prezentate și motivele pentru care, în opinia dumnealor, primarul capitalei merită acest titlu. Printre altele, îi este preaslăvit „…curajul să plece dintr-un partid puternic, PSD, pentru a candida ca independent la Primăria Capitalei ”. Și, de asemenea, că nu s-a lăsat intimidat atunci când candidatura sa a trecut prin clipe de emoție, fiind inițial contestată și respinsă. Și că a câștigat primăria ca independent deși s-a aflat în luptă cu niște candidați notorii și partidele din spatele lor (mai ales candidatul PSD, Cristian Diaconescu, era un adversar de temut   ). Uau ! Bunicuța a știut ce face, deci. Și lista continuă. Că nu i-a abandonat pe bucureșteni după ce a fost ales primar, dorindu-și funcții mai înalte în stat (hopa, facem aluzie la cineva…?). Dimpotrivă, își mai dorește câteva mandate „ …pentru a realiza tot ce şi-a propus şi a promis. ”. Și că s-a apucat de treabă imediat, respectiv a început demolările de terase din Herăstrău, demiterile directorilor „grei” și rezilierea contractului cu Dalli. Și că a scos la iveală neregulile din vechile mandate (doar ultimele două, adică, respectiv Băsescu-Videanu). Și că a „decis” să-i bucure pe toți cetățenii capitalei (dar nu se spune prin ce sau cu ce; eu, unul, încă aștept să mă bucur). Și că a băgat Bucureștiul în Cartea Recordurilor, și că a rămas OM, că nu a uitat de unde a plecat. În fine, din text rezultă că Oprescu a făcut în șase luni cât ceilalți în toate mandatele și că este un simbol al democrației, corectitudinii și al independenței. Sper să apuc în această viață autostrada suspendată și celelalte megalomanii promise în campanie. Dar astea nu vor mai conta. Până la urmă, ajunge ce-a făcut omul acesta până acum. S-a luptat cu sistemul, a adus notorietate orașului, a pupat bătrâneii prin piețele volante, gata. Lumea este deja mulțumită, trăiască primarul, să fie sănătos și să înjure în continuare sistemul corupt prin ziare, să aibă turma ce citi la metrou și comenta în cârciumă. Domnule Tucă, nu vă ustură limba de la atâta rahat de chirurg ? Mă duc să vomit.
    Citind oda menționată mai sus, mi-am adus aminte de încă un punct pus pe „i”, într-un alt ziar, al aceluiași Felix. Evident, tot cu profesor doctor Oprescu. Articolul este postat în data de 30 octombrie 2008 într-un ziar de sport (!). Pentru a face legătura cu tematica fițuicii naționale, primele întrebări sunt despre bazele sportive ale orașului, neregulile imobiliare de la ștrandul Tineretului (făcute de vechiul sistem putred, normal), măsurile pe care intenționează edilul să le aplice și pentru care garantează. Și apoi dă-i un pic cu proiectul stadionului Lia Manoliu, alături de viziunea lui Oprescu de a face el pistă de atletism, pentru care iarăși garantează cu siguranța unui chirurg. Iar apoi, ușor, ușor se trece la OMUL Sorin Oprescu. Întrebări despre el, pur și simplu. Un articol despre nimic concret sau cu finalitate în plan sportiv dar cu un titlu sugestiv: „GSP faţă-n faţă cu Sorin Oprescu / Hocheist, doctor, primar! ”. Exact. Oare nu-l ustură curul ?
    Independentul Oprescu a pus un pic umărul, ca mulțumire ( și ca loialitate, până la urmă, nu ?), în campania electorală din această toamnă. Am văzut fluturași în care candidatul PSD+PC la Senat, Nicolae Șerban, apare alături de Sorin Oprescu în poză, promițând niște proiecte care nu erau ale sale și care, oricum, erau în derulare. Dar cei doi erau împreună, sub sigla PSD iar independentul își arăta colții la fraieri. (fotografii cu cei doi îmbrățișându-se cu ocazia lansării campaniei electorale din noiembrie mai există și pe site-ul personal al PSD-istului, www.serbannicolae.ro/galerie foto/ ) .
    Strategia candidaturii „independente” a doctorului la Primăria capitalei a fost, până la urmă, una de succes. Turma a pus botul, scârbită până la urmă de mizeriile anterioare. Iar el, cavalerul venit pe un cal alb și gata să înfrunte balaurul mafiot, a reușit să atragă poporul. Și chiar dacă ar fi venit mai mulți la votare, tot ar fi căștigat. Noul tip de populism practicat de acesta, o combinație între cel băsescian și cel becalian, îi va asigura o victorie și la prezidențiale. Cum când ? În 2009, zic eu. Ca un candidat independent ce va fi, cu PSD+PC pe la spate.